Câșlegii de vară

Intre postul Sfinților apostoli (Sf. Petru și Pavel) și Postul Sfintei Marii, se întind câșlegile de vară. După cum mai arătam și în cazul câșlegilor de iarnă, primăvară și toamnă, este o dezlegare la toate alimentele, fără nici o restricție.

Baza alimentației o reprezintă laptele, brânzeturile proaspete, din laptele de oaie sau vacă, fructele, legumele  din gradină, peștele proaspăt de apă dulce și carnea de pasăre sau pui.

Un loc important îl ocupă sorghiturile, udăturile, zama (mâncărurile de felul întâi), care sunt drese cu zer (sărbușca). Acest fel de mâncare este o variantă a borșului, fiind acrită cu jintuit, sau chișleag și mai puțin cu borșul de putină.

Scrobul (omleta) cu ouă de pasăre, în care se pune ceapă verde, sau brânză și chiar cu lapte dulce.

Urda, are o mare căutare, se consuma cu mămăligă sau se folosea la alte mâncăruri cum ar fi sarmalele din foi de viță, sau frunze de tei, cu urdă și mărar.

Din urdă se mai fac plăcintele .

Cum puii de casă ajung la greutatea optimă, se gătesc în nenumărate feluri: Ciorbe, friptură, ciulama, cu smântână, la grătar, în cuptor.

Bureții, ciupercile comestibile din pădure, sunt gătiți cu usturoi, cu smântână.

Peștele se consumă în ciorbe, prăjit, cu smântână, plachie

Mămăliga nu lipsește, fiind un ingredient nelipsit de la mese. Este lesne de făcut, este sănătoasă.

Legumele, apar într-o varietate mare. Apar roșiile, castraveții, salata verde (din care se fac și ciorbe drese cu smântână și ouă bătute), ridichile, cartofii noi, spanacul, ceapa verde și usturoiul, nelipsite de la toate felurile de mîncare, urzicele tinere.

Hreanul, se strânge primăvara până la primul tunet.

Fructele. In această perioadă apar cireșele timpurii de mai, mai târziu hultoanele, zarzărele, caisele, fragii cei aromați, căpșunele.

Zarzărele și prunele verzi se foloseau pentru acrit ciorbele.

După cum se vede mâncarea din câșlegii de vară este variată și sănătoasă, permițând refacerea organismului după lipsurile (de vitamine mai ales) din iarnă și pregătirea pentru iarna următoare.

Este o perioadă în care se fac nunți.

Referință: Mihai Lupescu – Din bucătăria țăranului român Editura Paideia, 2000 București.

Sfaturi din pustietate ale unui sfânt.

Din curiozitate am căutat pe internet viața sfântului Serafim din Sarov.  Ce m-a impresionat, a fost viața trăită în mijlocul naturii sălbatice, de unde și-a însușit o lecție de viață simplă și plină de evlavie. Spre deosebire de alți sfinți ai bisericii creștin – ortodoxe, acesta nu avea o pregătire teologică deosebită, pildele lui sunt simple,  accesibile oricărui creștin. Poate de aceea era iubit și venerat, iar după adormire și trecea în eternitate, a fost pus în rândul sfinților.

 

 

Referință http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-serafim-sarov-88449.html