Tag Archives: nunta

Tradiție și apucături, comentarii la un articol!

23 Sep

Sunt persoane care împlinesc anumite rânduieli pe motiv “c-asa-i obiceiul”, “c-asa am apucat”, ori “c-asa e bine” etc. La botez, la nuntă, înmormântare etc, te trezești de multe ori în fața unor acte care nu au nimic în comun cu ceea ce Biserica cere sa fie împlinit. La botez, se aruncă anumite lucruri în cristelniță, chiar și bani, la nuntă de la bomboane pană la orez si grâu, iar la înmormântare e bine să nu rămâi printre cei din urmă atunci când este scos cel decedat din casă, exista obiceiul să se spargă vasul care a stat sub masa pe care a fost pus cel trecut la veșnicie și ai toate șansele să ieși lovit. Am amintit doar câteva deviații.

Aceste acte străine de viața Bisericii au fost definite apucături. Iar problema majora stă în faptul ca oamenii s-au înstrăinat de Biserică și “apucatura” tinde să treaca drept Tradiție.

Familie țărani

Daca le comunici acestor persoane ca Sfinții Părinți au criticat aspru obiceiurile pagâne, ți se răspunde cu multa usurință ca Parinții au spus ceea ce au avut de grăit pentru vremurile în care au trăit, că astazi, din cauza schimbărilor, lucrurile trebuie să stea diferit și că trebuie să ignorăm învațătura lor.

E adevarat ca exista și o categorie de persoane care spune că anumite lucruri trebuie împlinite pentru ca așa cer Sfintii Parinti. Si ce fac? Iau cateva fraze din invățatura acestora și le înterpreteaza dupa bunul plac și astfel, Sfinții Parinți devin sustinatorii modului lor eronat de a gândi si făptui. Așa au facut si ereticii. Nu au negat continutul Sfintei Scripturi, dar au cautat să-și întemeieze învățătura greșita pe Scriptură.

Acest duh strain de duhul Bisericii este asemanator cu ceea ce au facut Adam si Eva în rai. Au ignorat avertismentul dat de Dumnezeu de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui si raului, au implinit sfatul diavolului si au pierdut raiul. Astazi, diavolul ne provoaca așa cum i-a provocat pe Adam si pe Eva sa-L ignoram pe Dumnezeu si sa implinim acte care nu se regasesc in slujbele Bisericii.

Ni se pare ca nu-i nimic rau daca adaugam ceva la cele pe care Biserica le vesteste si savarseste. “Ei, si?!”, s-ar putea spune, cat de grav este daca adaugam ceva? A adauga in acest sens nu inseamna imbunatatire a ceea ce aveam, ci abatere de la adevar. Iar aceasta abatere se traduce prin pierderea adevaratei credinte.

Un articol de Adrian Cocosila 

Referință http://www.crestinortodox.ro/editoriale/traditie-apucaturi-138224.html

Personal, am multe îndoieli că unele practici actuale ale bisericii sunt conforme sau în spiritul învățăturii Părinților Bisericii.

Iar exemplul cu Adam și Eva, care au nesocotit porunca divină și s-au înfruptat din pomul cunoștinței, este nefericit în acest caz. Setea de cunoaștere a făcut ca lumea să progreseze și să ajungă la un înalt grad de civilizație și cunoaștere.

De asemenea, unele tradiții și obiceiuri care vin din vechime, nu sunt neapărat în contradicție cu Sfânta Scriptură. Este drept,  în prezent suntem asaltați de tradiții și obiceiuri din import, care nu au nimic de a face cu tradiția strămoșească. Mă refer la sărbătorile de Sf. Valentin, Halloween, Ziua taților etc.

Nuntă la români, cap. V

22 Aug

La biserică și la casa mirelui.

Alaiul de nuntă ajunge la biserică. Mireasa știe ca poate “să-și programeze” peste câți ani să aibă primul copil. Dacă iși dorește un copil peste 3 ani, atinge ușorul ușii bisericii cu trei degete. Daca vrea peste 4 ani, cu 4 degete etc.

Intrând în biserică, încep închinarea la icoane. Aici este un anumit ritual pe care cei de acum 100 de ani (mă refer la cartea “Nunta la români” de Elena Sevastos) din care mă inspir pentru a scrie aceste articole), era respectat, pentru ca repercursiunile asupra vieții celor doi miri pot fi aspre.

Deci mai întâi, nunul cel mare și mirele, apoi nuna și mireasa și toți ceilalți nuntași,  vârstnici având întâietate, se închină întâi la icoana lui Iisus Hristos aflată în dreapta altarului, fac două cruci de mătănii, sărută icoana, și apoi mai fac o cruce. Trec în stânga altarului și se închină la icoana Maicii Domnului cu pruncul Iisus Hristos. Merg apoi din nou în dreapta altarului, unde este icoana patronului bisericii, se inchină la icoană, apoi în partea stângă unde sunt icoanele lui Sf.Gheorghe, Sf.Nicolae, sau Sf. Vasile. La sfârșit se închină la orice alt sfânt mare. Dacă icoana Maicii Domnului se află în mijlocul bisericii, se închină și acolo.

La urmă se duc la tetrapod (mobilier bisericesc cu patru picioare, pe care se așează evanghelia), unde fac trei cruci de mătănii ( se închină aplecându-se până la pământ).

După închinarea la icoane, mirii se împărtășesc de preot.

Pentru a se săvârși liturghia de cununare, vornicelul așează în mijlocul bisericii o scoarță (covor). Sub covor pune o monedă în partea în care va sta mirele, si o alta unde va sta mireasa.

Pe covor, lângă mire sta nunul, iar lângă mireasă nuna. Amandoi mirii având lumânări aprinse în mână.

Mirele sta cu caciula sau pălăria pe cap până în momentul în care preotul le pune cununiile pe cap. Atunci mirele dă căciula sau pălăria unui apropiat.

Ca și la alte popoare, nunta este un moment deosebit din viață. Românul se împărtășește, el este împărat (de aceea se cuvine sa stea cu palaria pe cap, până ce preotul le pune cununiile pe cap).

La Isaia dănțuiește, mireasă caută să-l calce pe picior pe mire, dacă vrea să fie mai puternică în casă decât bărbatul. De asemenea, nici mirele nu ratează momentul calcării pe picior a miresei.

Preotul, le dă tinerilor pâine și vin. Pâinea fiind înmuiată în mire de albine, ca semn de iubire și unire nedespărțită de vreme și greutățile viații.

Nu intru în detaliile serviciului religios oficiat de preot. Nu cred ca diferă în zilele noastre de cel de acum 100 de ani, prezentat de Elena Sevastos în cartea “Nuntă la români”, din care mă inspir pentru acest articol.

După săvârșirea cununiei, preotul felicită pe miri. Le urează mulți ani fericiți și-i întreaba de ce hram ar vrea să prăznuiască? Mirii aleg pe Sf. Gheorghe sau Sf.Nicolae, dar cel mai des pe Sf. Spiridon. Mirii se angajează ca la hramul sfântului ales să aducă la biserică lumânări, un blid pentru pomană și liturghie ca să-i ajute Dumnezeu să aibă spor în viață și sănătate.

cununie

După cununie, mirii ies din biserică cu întreg alaiul de nuntă care i-a însoțit și merg la casa stapânului pământului sau arendașului. Aici vornicelul bate în poarta și cere invoire de la stapân ca să intre mirii cu alaiul de nuntă. Stăpânul ii primește, felicitând tânăra pereche. In curte se încinge jocul, lautarii cântă. Stâpâna, merge după stapânul care felicită mirii si având în mână o carafă cu rachiu și un pahar, dă de baut la miri, nuni si celelalte persoane din alaiul de nuntă. De obicei stapânul și stăpâna, după ce se prind în horă lângă mire și mireasă, joacă și cu ceilalți nuntași un joc după care face daruri tinerilor miri. Da 1-2 vedre de vin pentru nuntă, sau țidulă iscălită cu drept de a ridica de la cârciumă, vedrele de vin, plătește colacii dați înainte de nuntă de pețitori la socrii mici sau pe cei pentru nuni. Lăutarii care cântă mai cu foc, primesc și ei bacșiș de la stăpân. Acesta este pus de stăpân în scripca statostelui lautarilor sau în paharul cu care ii cinstesc cu băutură.

Nuntă in Moldova

Mirele mulțumește stăpânului că i-a primit și pentru dar. Alaiul de nuntă plecă spre casa mirelui. Pe drum, oameni cu cofe cu apă varsă apa la picioarele cailor sau boilor, ca să fie rod și bogație în casnicie. Pentru asta primește de la vornicel un bacșiș.

alai nuntă

Ajunși la casa mirelui, soacra cea mare, așterne un lăvicer (lăinicer, scoarță) peste pragul ușii de la intrare și treptele de la tindă. Lăutarii cântă:

Soacră, soacră

Poamă acră,

De te-ai coace

Cât te-ai coace,

Dulce nu te mai poți face,

De te-ai coace un an și-o vară,

Tot ești acră și amară

De te-ai coace, cât te-ai coace

Ca mămuca nu te-ai face.

țigani muzicanti

Mireasa primește de la drușcă o strachină cu unt. Moaie degetul în unt și unge ușorul ușii într-o anumită ordine: Intâi pragul de sus, apoi cel de jos, apoi în dreapta și apoi în stânga ușii (ca și cum ar face cruce).

Soacra stropește pe miri cu aghiazmă ș-i seamănă cu pâine, pentru spor și bogație.

Ceilalți nuntași sunt așteptați de bucatăriță cu o cofă cu apă într-o mână și o  legătură de busuioc în cealaltă.

Soacra cea mare sărută mireasa pe obraji și spune:

“Casa mea și masa mea, sunt și ale tale, iar tu draga mamei, să fii bună, cuminte și ascultătoare”.

Mirele când dă să intre în casă, trebuie să fie iute de picior, pentru a evita pumnii și „șuturile” flăcăilor cu care a umbla ca holtei, drept pedeapsă că “i-a părăsit”, însurându-se, ieșind din rândul lor.

Intrată în casă, mireasa, ar vrea să se uite la vatră și horn (se spune că dacă se uită după cununie acolo prima data, soacra va muri repede, însă fetele și femeile din partea mirelui, acoperă cu corpul lor acel loc. Mireasa dacă este șireată, se apleacă sau se ridică pe vârfuri și tot se uită la vatră.

Ajunși în casă, soacra mare dă la cei doi miri să rupă un colac mare și frumos împodobit cu panglici sau cârpe colorate. Trag amândoi o dată din colac. Cel care are bucata cea mai mare (de obicei barbatul că este mai puternic)  va avea noroc la bani. Din bucata cea mare mănâncă totuși amândoi, ca să “împartă banii”, și restul de colac il impart mesenilor.

Urmează masa cea mare, cu obiceiurile și tradițiile de nuntă, într-un alt episod.

Foto: Facebook.com

Portret de folclorist din satul Pârcovaci – Hârlău.

20 Aug

Ion Ciobanu s-a născut la  22.12.1950  în orașul Hârlău, jud.Iași.  Invățător, profesor, director Căminului  Cultural din Pârcovaci peste 30 de ani. Este și un cunoscut culegător de folclor din zona Pârcovaci. Iată cum ii caracterizează activitatea,  domnul Paul Iancu, muzeograf la Muzeul Viei și Vinului din Hârlău:

“Ioan Ciobanu a slujit, tăcut, pasionat si conștiincios, interesele culturale ale oamenilor, fiind trei decenii si directorul Căminului Cultural din Pîrcovaci. A fost mentorul care a strâns în jurul său, de la mic și până la mare, zeci și sute de tineri si vârstnici reuniți în cadrul unui ansamblu folcloric de proporții care a valorificat si mai valorifică, încă, folclorul local de aici, jocurile populare care se constituie și astăzi într-un veritabil unicat al artei coregrafice. Multitudinea de spectacole prezentate de acest ansamblu, din care fac parte oameni de mare talent, pasionați și plini de har, atât în satul Pîrcovaci, la Hîrlău, Vorona, Bacău, Sibiu sau Iasi, la Concursurile si Festivalurile Naționale și Internționale de Folclor, l-au făcut cunoscut în întreaga țară, dar și peste hotare, ca unul dintre cele mai autentice si originale ansambluri folclorice. Jocurile populare de aici, jucate cu atâta măiestrie de Ioan Ciobanu, Mihai Buznea și mulți alții, stârnesc fiori și chiar lacrimi celor care le urmăresc.”

Din volumul I, Fii Bahloviei de Paul Iancu, 2011.

Vă prezint doua lucrări folclorice care se înterpretau de vornicei și muzicanți la nuntă:

CONOCĂRIA (DEX. orație de nuntă n.n.)

Bună ziua cinstiți socri mari,

Mulțumim dumneavoastră boieri mari

Dar ce umblați, ce căutați?

Lăsați-ne cu-ncetisorul

Si-o să vă spunem, cuvântul

Cu adevărul

Că de multe ce sunt si dese

Noi vom spune pe alese:

Tânărul nostru-mpărat

Dimineață s-a sculat

Fața albă si-a spălat

Părul negru o pieptănat

Din trâmbiță a trâmbițat

Oaste mare a adunat

300 feciori boieri

Si 200 grăniceri

Iar la răsărit de soare

A plecat la vânătoare

Si-a vânat țara de sus

De la Răsărit pân-la apus

Până caii n-au mai putut

Si potcoavele-au pierdut

Atunci se lăsară mai jos

Pe un deal frumos

Si luară si vânară

Munți cu brazii,

Dealurile cu viile

Câmpurile cu florile

Si satele cu fetele.

Iar când se lăsă mai pe seară

Dădu de urmă de căprioară.

Unii au zis că-i urmă de zână

Să-i fie împăratului de cunună.

Unii au zis că-i urmă de căprioară

Să-i fie împăratului de soțioară.

Atunci nunul cel mare

Cu grija-n spinare

Călare pe-un cal

Ca un ducibal

Făcu ochii roată

Peste ostirea lui toată

Si când încoace privi

Aicea zări

O floricică frumoasă

Dar si drăgăstoasă

Care nu-nfloreste

Nu rodeste

Si mai mult se ofileste

Atunci cu toții am hotărât

Si la casele dumneavoastră am venit

Si-am venit mai mult pe jos

Bine v-am găsit, socri mici, sănătosi

Acu ori floricica ne-o dați

Ori de noi nu mai scăpați

C-am venit cu târnăcoape de argint

Să scoatem floricica din pământ

S-a ducem la împărat în grădină

Să i-o facem gospodină.

Ca acolo să-nflorească

Să nu se mai ofilească.

- Socri mici, de nu credeți

Câte de la împărat aveți

Cine stie carte latinească

Să vină să ne-o citească.

Să nu ne-aduceți vreun popă

Cu barbă rară

Să ne țină pân’ deseară.

Sau unul cu barba căruntă

Să rămână cartea necitită.

Nouă să ne aduceți un popă

Cu barba deasă

Să ne citească carte aleasă

Si unul cu barba ca fusul

Să ne dea curând răspunsul.

Căci răspunsul nostru este:

sase năframe de in

Cusute cu flori si cu ibricin

Fie 3 si cu strămătură

Numai să fie cu voie bună,

Fie si cu mătasă

Numai să fie de la dumneavoastră din casă.

Să nu fie de la niste vecine

Să ne faceți de rusine.

Căci rusinea va fi a noastră

Iar ocara a dumneavoastră.

Socri mici, ascultați si-n urechi băgați

Când soarele va da spre seară

Mare oaste vă-mpresoară.

Să lărgiți casa, să întindeți masa

Că vine împăratul îndată

Cu ostirea lui toată

Cu tineri 155

Din cei mai voinici

Să aduceți fete si tineri frumosi

Bine v-am găsit socri mici sănătosi!

Socri mici, noi am mai sta

Dar ni-i c-om însera,

Si de lupi nu vom scăpa

Că avem de trecut,

Munți înalți si-ntunecosi

Bine v-am găsit socri mici sănătosi!

fata cu zestre

IERTĂCIUNEA (Se rostea la plecarea mirilor de la casa miresei cu zestrea)

Cinstiți nuni mari, cinstiți socri mari

Stimați părinți, rude si frați

Stimați nuntasi adevărați

Ascultați aceste cuvinte

Ce sunt de la Dumnezeu pentru rugăminte

Căci se roagă fiii dumneavoastră cu smerenie

Să le dați blagoslovire

Si se roagă cu plecăciune

Să le dați iertăciune.

Să-i iertați, să-i binecuvântați

Precum a binecuvântat, Dumnezeu

Lumea si natura:

Luni, întâia zi

A făcut Dumnezeu lumea si Pământul

Numai cu gândul si cuvântul

Marți, a făcut soarele si luna

Ce ne-a fost nouă lumina

De atunci si pân’ acum

Miercuri a făcut luceferii si stelele

Si toate vietățile

Ce sunt sus, în cer, jos pe pământ

Si văzând această minune dumnezeiască

Că n-are cin’ s-o stăpânească

Joi, a patra zi, l-a făcut pe strămosul nostru Adam

Cu trupul din lut

Cu oasele din piatră

Cu sângele din mare

După chipul si asemănarea Sfinției Sale.

I-a suflat în față,

I-a dat viață/ Si i-a zis:

Tu să fii stăpânul acestui paradis.

Dar văzând Dumnezeu

Că nu e bine, ca singur omul să trăiască

S-a gândit Prea Sfântul să-l si însoțească

I-a dat somn si când Adam a adormit

O coastă din trup i-a dezlipit

Si-a făcut-o după cum voia

Pe strămoasa noastră Eva.

Când Adam s-a sculat

Tare s-a înspăimântat

Si-a ’ntrebat:

- Ce este aceasta, Doamne?

- Nu te-nspăimânta, Adame!

Aceasta este trup din trupul tău

Coastă din coasta ta

Si se va numi Eva, soția ta

Si vă blagoslovesc

Să vă înmulțiți

Ca frunza codrului

Ca iarba pământului

Pe aripile vântului,

Si asa trăiră si se înmulțiră

Din neam în neam

Din viță-n viță

Pân’ la aceste două tinere mlădițe

Care stau cu genunchele plecate

Si cu fața rusinată

Si se roagă cu smerenie

Să le dați blagoslovenie.

Si se roagă cu plecăciune

Să le dați iertăciune.

Să-i iertați, să-i binecuvântați

Căci, iertarea părinților

Întăresc casele fiilor

Iar blestemul părinților

Risipesc casele fiilor.

De-ar fi din piatră

S-ar risipi deodată

De-ar fi din lut

S-ar risipi pân’ la pământ.

Iar dumneata, domnisoară mireasă

Plânge si suspină

Că intri-n casă străină

Si te vor mustra fără vină.

Si câte-odată, te vor bate si fără milă

Căci mila de la părinți

Niciodată n-ai s-o uiți.

Iar mila de la bărbat

E ca frunza de plop uscat.

Când crezi că te umbreste

Mai tare te dogorește

Stimați părinți, rude si frați

Stimați nuntasi adunați

Să rostim cu toți-acum

Doamne, ajutați-i, azi la drum

Să rostim cu toți în cor

Cale albă si mult, mult noroc.

Iar eu, voi primi acum

De la nasul mare, un bacsis bun

De la domnisoara mireasă

O năframă frumoasă,

Iar de la domnul mire

Un pahar cu vin

C-asa-i de la Dumnezeu, amin!

Mai multe despre personalități din zona Hârlăului, în volumele “Fii Bahloviei” de Paul Iancu. Cărțile se pot găsite la Muzeul Viei si Vinului din Hârlău.

Foto: Facebook

Adormirea Maicii Domnului, 15 august, tradiții, datini și obiceiuri.

12 Aug

Adormirea Maicii Domnului sau Sântămaria Mare, una dintre marile sărbători ale bisericii creştine, prăznuită în 15 august, marchează trecerea de la vară la toamnă şi totodată Ziua Marinei, Maica Domnului fiind ocrotitoarea marinarilor.

De pe 15 august se deschidea, în satul tradițional, un important sezon al nunților, sezon care tinea pana la intrarea in postul Craciunului.In aceasta zi se organizau targurile si iarmaroacele de toamna. Perioada dintre cele doua Sântămarii, numita Intre Sântămarii, se considera timp optim pentru semăna­turile de toamnă.

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este prăznuită de ortodocşi şi catolici în fiecare an, pe data de 15 august. Ea este cunoscută în Apus sub numele de Înălţarea cu trupul la cer a Maicii Domnului. Este sărbătoarea în amintirea zilei în care Fecioara Maria şi-a dat obştescul sfârşit.

Despre adormirea Maicii Domnului nu avem informaţii în Sfintele Evanghelii, ci numai în tradiţia Bisericii. Aceasta este tratată în scrierile a patru părinţi orientali: Patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului şi Sfântul Ioan Damaschin. În scrierile lor se spune că Maica Domnului a fost înştiinţată printr-un înger de mutarea ei din această viaţă. Aceeaşi traditie spune că apostolii, aflaţi în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduşi pe nori pentru a fi prezenţi la acest eveniment. Prin pronia divină, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai tîrziu. Întristat, a cerut să se deschidă mormântul, pentru a săruta mâinile Născătoarei de Dumnezeu, dar, intrând, l-a găsit gol. În timp, în cuvântările Părinţilor Bisericii, începe să se afirme cu mai multă putere credinţa că după adormirea sa, Fecioara Maria a fost înviată de Fiul Său şi luată cu trupul în Împărăţia Cerurilor.

Tradiţia mai spune că după ce şi-a săvârşit misiunea apostolică ce i-a fost încredinţată, şi anume să ducă în Muntele Athonului (Athos) credinţa, Maica Domnului dorea să se mute la Fiul Său. Această cerere i-a fost îndeplinită, fiind astfel săvârşită şi dorinţa creştinilor ca trupul Maicii Domnului să nu fie supus putreziciunii şi să fie luat la cer.

Ca şi Iisus Hristos, Maica Domnului îi iubeşte atât de mult pe oameni încât L-a convins pe Dumnezeu să transforme fuioarele, care se dau de Iordan, într-un mare năvod.

Tot din tradiţie aflăm că, înainte de Marea Judecată, Maica Domnului va da cu năvodul de trei ori prin iad, sufletele de acolo putând să se prindă de el şi astfel să se mântuiască de păcate. Se mai spune că dracii, rămaşi fără sufletele oamenilor, se vor mânca între ei până când nu va mai rămâne niciunul.

Pe timpuri, însă și acum, în seara de 14 august, în ajun, creștinii serbau printr-o priveghere, la care participa tot satul. La aceasta priveghere, sau prohod, toti oamenii, împărțiti în trei cete, cântă un cântec de jale, în trei glasuri. In mijlocul bisericii este scoasă, spre a fi sărutată, icoana volantă (pe pânză) a Adormirii Maicii Domnului, peste care oamenii așezau flori. Icoana este apoi scoasă din biserică în procesiune. Se înconjură de trei ori biserica cu icoana, în procesiune, cu cântări și lumânări aprinse, apoi se intra din nou în biserică.

Aceasta procesiune simbolizează petrecerea, de către  săteni, a Maicii Domnului către mormânt, fiind asimilată cu înmormântări simbolice, cântările de jale  de la prohod fiind de fapt bocet după Maica Domnului, considerată de ortodocși mamă, care octotește toată viața pământească și ajută în viața de după moarte. In acest sens, participarea la prohod și cântarea prohodului este obligația morală a fiecărui creștin, pentru că astfel el jelește adormirea cereștii sale maici.

Astfel, creștinii știu când să o invoce pe Maica Precista, adica în momente de mare cumpănă a vieții: pentru nașterea ușoară a copiilor, pentru căsătoria fetelor (fetele purtau la sân de Sântămarie o plantă numită năvalnic, care se spune avea darul de a aduce pețitori). Maica Domnului era considerată apăratoarea tuturora celor năpăstuiți de soartă, dar și a celora care se roagă neîncetat pentru iertarea păcatelor celor adormiți, adica a morților.

Toate aceste sisteme de credințe ne trimit spre vremurile de demult, precreștină a naturii. O straveche Zeiță Mamă, care apare tânără la Sânziene, matură acum și la Vinerea Mare sau bătrână în Zilele Babei Dochia. De altfel , sărbătoarea Sântămării curinde multe elemente cu un pronunțat caracter agrar.

La ţară se obişnuieşte ca în această zi să fie angajaţi pândarii în vii şi se spune că se “leagă” ciocul păsărilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri. De asemenea, se oferă ofrandă din noua poamă.

În părţile Moldovei, Sfânta Maria Mare este considerată “a morţilor”, fiind pomeniţi toţi cei care au numele pornind de la cel al Preacuratei şi doar la Sfânta Maria Mică (8 septembrie) sunt sărbătoriţi cei care poartă acest nume.

La sărbătoarea Sfintei Marii se adună ultimele plante de leac, putându-se afla cum va fi toamna ce se apropie şi se culeg flori care se pun la icoana Preacuratei, considerându-se că apoi sunt bune de leac.

Între cele două Marii (15 august – 8 septembrie) este timpul prielnic semănării grâului.

La Sfânta Marie, la care se face mâncare pe bază de carne de pasăre, se bea vin și se fac cozonaci.

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului prefaţează deschiderea sezonului de nunţi (16 august-14 noiembrie), începerea târgurilor şi iarmaroacelor de toamnă, a praznicelor de pomenire a morţilor.

În unele părţi ale Moldovei, sărbătoarea de la 15 august este considerată “a morţilor”. Cu această ocazie sunt pomeniţi toţi strămoşii plecaţi în lumea drepţilor şi care au purtat numele Sfintei Fecioare. În ziua praznicului, femeile merg la biserică şi duc cele mai frumoase flori din grădină, o “colivă de struguri”, prune şi faguri de miere, pe care le dau în amintirea răposaţilor, “să fie de sufletul lor”.

Sf.Marie 007

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului încheie un ciclu bisericesc, care se redeschide pe 1 septembrie, prima sărbatoare fiind de cea a Naşterii Maicii Domnului (8 septembrie). Dintr-o sămânţă, aparent moartă, se va naşte un nou spic de grâu plin cu boabe, pentru a adeveri că din moarte va fi înviere.

Mai multe lăcaşuri de cult din ţară ocrotite de Maica Domnului îşi serbează, joi, hramul.

In vecinătatea orașului Hârlău, este hram la bisericile din Deleni (biserica cea veche de lângă conacul Ghica) și cea de la Feredeni. Amandouă biserici sunt vechi si sunt monumente istorice. Merită mers la hram sau în vizită.

Deleni 004

Interiorul bisericii din Deleni

Feredeni 005

Interiorul bisericii din Feredeni, com Deleni.

De acum încep câșlegile de toamnă care țin până 14 noiembrie, când începe postul crăciunului.

Nuntă la români (cap. IV)

6 Aug

Este vineri. Vorniceii cu plosca sau cu sticla cu bautura umbla prin sat si fac chemarile la nuntă. Ajunși la casa gospodarului, aceștia saluta gazdele si le fac chemarea care suna cam asa:

Suntem trimisi la dumneavoastra, cu un cuvânt de la dumnezeu si de la domnul mire (numele si prenumele), care vă roagă prin noi să veniti să luati parte și dumneavoastra la ospățul dumisale, poimâine!

La un talger cu mâncare

La un pahar de bautură

La mai multa voie bună

Să petrecem împreună

Din toata inima va poftește,

Si cu drag vă si asteptă

sau

Vă poftește jupân mire

Si jupăneasa mireasă

Si socrii cei mari

Si nunii cei mari

Si noi vorniceii

Ca aveți si dumneavoastra fete si feciori

Si noi vă vom da o mana de ajutor!

Daca gospodarul incuviinteaza, si spune ca va veni, i se va da din plosca sau sticla de băutura. In alte parți i se ofera întâi bautura si apoi i se face chemarea la nuntă.

Si avenit si ziua de sâmbata. De acum incepe nunta propriu-zisă!

La casa miresei se adună mai multe fete si druștele. In mijlocul casei se aseaza o masa acoperita cu o fața de masa. Pe mijlocul mesei se pun patru coleci mari, unul peste altul. Inauntru se pune un bulgare de sare si o năframa. Năframa in seara nunții, mireasa o va pune la brâu mirelui si nu o va scoate decat a doua zi. Acea naframa, va ajunge după nuntă pe fundul lazii de zestre. Nu va fi scoasa niciodata cat va trai mireasa. Naframa se va scoate doar la moartea ei, peste ani si ani si ii va acoperi fața! Colacii sunt pentru nuni.

Mireasa ajutata de druște se piaptana, imbraca hainele de mireasa si astepta alaiul mirelui care urmaza sa soseasca. Costumul miresei se compune din ie sau cămasă, bârneață, poale, fotă, bondiță inflorata peste ie, pe cap cunună sau maramă, in picioare ghete sau opinci. Dacă este frig, va purta pe umeri cojocel de miel. Daca după logodna a  venit deja in casa mirelui, atunci va iesi in prag si va astepta alaiul de nuntasi.

Mirele, ajutat de flacăi si prieteni se aseaza pe un scaun, un prieten ii ține oglinda, iar altul il tunde si il barbereste. Simbolic va marca iesirea din statutul de flacau si trecerea in randul bărbatilor. Mirele imbraca camasa de nuntă. Camasa este alba din borangic, bumbac sau lana, care se incheie cu doi nasturi la gat, manecile sunt increțite. Se incinge cu un chimir sau brâu care are canafi din lâna colorata. Peste camasa are bundită de miel cu frumoase cusaturi. De la brau in jos are itari incretiti. In picioare opinci, sau cisme. Pe cap caciula de miel. Daca este rece pe umeri va purta un suman de lâna.

Costume miri

Costume de mire si mireasa. Din colectia Muzeului de etnografie a Moldovei. Sunt expuse la Muzeul Viei si Vinului din Hârlău.

La casa mirelui, flăcăii si fetele vor impodobi un brad  cu hârtie poleita, cu nuci, portocale, covrigi si un prosop, pe care-l poarta un vornicel avand grija sa-l joace. Acesta va ajunge la masa cea mare in noaptea nunții de la casa mirelui.

De la casa mirelui, alaiul de nunta, fete si flacăi, pleaca spre casa miresei. Flăcăii călare pe cai iuți, fetele si scripcarii in carute (car cu boi). Un vornicel va purta bradul impodobit si-l va juca mereu pe muzica cantata de scripcari. Este o atmosfera de bucurie, cu chiuituri si strigate.

costume_miri

Costume de nuntași din Colecția Muzeului de Etnografie a Moldovei din Iași.

Una din fete va duce darul mirelui pentru mireasa. Pe drum nuntasii mirelui se intalnesc cu flacaii din alaiul miresei, de asemenea calare pe cai. Are loc o intrecere intre flăcăii calare. Cel care castiga este laudat el si calul. Primeste de la mire bacsis, sau o bucata de postav, iar cel care pierde o naframa.

Mireasa iese in pragul casei, avand druștele lângă ea. Langa mireasa va fi o donită cu apa, pe doniță un colac mare, acoperit cu o naframa frumos impodobită.

Ajunsi la casa miresei, starostele striga sa se deschidă portile.

Portițe se dau  la o parte si starostele vorniceilor din partea mirelui vine in fața onoraților nuntași si rude din partea miresei, a miresei si celor prezenti si spune:

Bună vreme, buna vreme,

Gospodari,

Flacăi dumneavoastra

Toți stați

Si ascultati,

Ce va sa zică

Gurita noastra

Noi amu am venit sa intrebam

Pe dumneavoastra

De viață (….)

Si pe tânărul nostru imparat sa-l așteptați,

Cu mese întinse,

Cu faclii aprinse,

Cu bucate bune,

Cu pahare pline,

Cu vorbe de omenie,Cu Dumnezeu sa va ție,

Si pentru povestea mea

O copilă tinerea,

Si o basmăluță de in

Sa-mi  ștearga gura de vin,

Sa traiți la mulți ani!

Vornicelul, va spune de ce sunt cu un alai asa de mare la poarta. Pentru ca aici, tanarul nostru a găsit o floricică pe care o va lua, o va sadi la el acasa pentru a inflori si rodi!

După ce vornicelul a facut aceasta strigare, mireasa ii da un colacul de pe donița de apa. Vornicelul rupe colacul si-l imparte cu nuntasii care-l insoțesc in alaiul de nuntă. Iar naframa, mireasa o leaga la capastrul calului vornicelului.

Alaiul este poftit in casa miresei. Vornicelul scoate darul miresei. Darul este asezat intr-o sită noua, pe care o acoperă cu un frumos stergar daruit de mama mirelui. Vornicelul pe acordurile muzicale ale scripcarului joaca darul sii spune  miresei ca acest dar din partea mirelui. Mireasa vrea sa apuce darul insa vornicelul nu se lasa, mai joaca darul si ii spune sa nu se repeada la dar cum s-a grabit la maritat! Intr-o atmosfera de voie bune si de joc, mireasa intra in posesia darului. De obicei podoabe (sirag de margele, obiecte de infrumusetare, sirag de galbeni daca mirele este dintr-o familie avuta).

Si mireasa are un dar pentru mire. De obicei se da o camasa de borangic, de bumbac sau in, lucrata de mireasa cu frumoase inflorituri. Ea il va da vornicelului ei, care il va juca pe muzica scripcarilor, va lauda darul către mire. Daca mirele intinde mana sa-l ia, acesta il respinge șii spune sa nu se repeada la luat, cum s-a grabit la insurat, lasând draguțele din sat, de când era flacau in lacrimi si jale. Pâna la urma si mirele intra in posesia darului oferit de mireasa.

Pentru urari si dar, mireasa cinstește pe vatajei (vornici) cu un pahar cu rachiu.

Nuntașii ies in curtea casei unde se incinge hora, se joacă, se chiuie. Parinții miresei cinstesc oaspeții din alaiul mirelui cu rachiu si vin.

Nuntașii din partea mirelui, cer miresei sa arate zestrea, pentru a o lua la casa mirelui. Flacaii si fetele din alaiul mirelui intra in camera de curat, unde mireasa tine lada de zestre si celelalte articole din zestre. Insa in camera stau de paza fetele, drustele din partea miresei care nu dau voie sa ia nimic pana nu primesc un bacsis de la mire. Zestrea este luata si nuntasii pe muzica scripcarilor, joaca cu articolele de zestre în mâini, si merg afara din casa. Insa la ușa mai au un obstacol. Fratii si flacaii din alaiul miresei pazesc usa de iesire si nu dau voie sa iasa cu zestrea pana nu primesc si ei un bacsis.

Zestrea

Camera de curat, se vede lada de zestre si o parte din zestrea miresei.

După ce sau mântuit jocurile și nuntașii stau de plecare, dinaintea casei se așterne un lăiceru (covoraș). Părinții miresei stau pe scaune, iar la picioare au pusă o perină. Mirii ingenunchiază (în unele locuri doar mireasa). Ei isi cer iertare de la parinții fetei si cer binecuvântarea. Un scripcar bun de gura spune cu aceasta ocazie:

Cinstiți părinți, poftiți de iertați

Iertați si blagosloviți

Aceste două mladițe,

Ca să fie casa, casă

Si viața luminoasă

Sa traiasca mirele,

Stapâneasca-și vitele,

Toate avuțiile,

Să traiască și mireasa

Să schiverniceasca (intretine n.n.) casa.

Intru mulți ani să traiti,

Cu toții sa va inveseliți!

Mirii iertare

Tatal miresei da un bacsis la scripcar si un pahar cu rachiu.

O data zestrea incarcata in car (carută), se urca si mireasa si parintii acesteia si se indreapta spre casa nunilor. Unde prin joc, chiote si focuri de pistoale si pusti se indrepta spre casa nunilor si apoi spre casa mirelui.

Dacă mirele este din alt sat, feciorii din sat cer o despagubire mirelui, asa numita vulpe (hulpe), de obicei stiindu-se obiceiurile locului, mirele da de baut la feciori, daca nu, acestia ii blocheaza drumul cu lemne sau chiar ii scot rotile de la carul (căruța) cu zestrea miresii!

Se pune in miscare alaiul, si la iesirea de pe poarta casei parintești a miresii, scripcarii incep a canta:

Hai mireasă, hai,

Că te ducem la strainu,

Ce te mustra fara vină,

Si te bate fară mila,

Ca mila de la barbat,

E ca frunza de păr uscat,

Mila de la părinți,

Cu mare greu o so uiți (….)

Cât la măicuța-ți erai

De lucru, nu lucrai,

Tot dragul mamei erai,

Dar daca te-ai mărita,

Copii te-ar impresura,

Grijile mi te-ar lua,

Că bărbatu nu-i părinte

Să-ti rabde orice cuvinte.(…)

Tot la plecarea alaiului de nuntă de la parinții miresei, scripcarii mai cântă:

Taci mireasa, nu mai plânge,

Mijlocelul nu-ți mai frânge,

Că acasa te-i intoarce,

Când pe strat inul s-o toarce

Si la măta te-i duce

Cînd o face plopul mere,

Si rachita vișinele.(…)

Cantecul miresei

O alta varianta de cântec al miresei.

Pe drum alaiul mirelui și miresei este intampinat de sateni, iar unii mai ales copii, arunca cu apa din cofa, pe drum, in calea mirilor, pentru ca sa le merga bine tinerilor insuratei, sa fie bogati si sanatosi.  Pentru asta primesc de la vornici un bacsis.

Ajunsi la casa mirelui, in curte se incing iarăsi horele si jocurile.

Nuntasi

Costume de nuntași. Exepuse la Muzeul Viei si Vinului din Hârlau.

După ce nuntașii se ostenesc cu jocul in curte, sunt invitați in camera unde este amenajată masa. In capul mesei stau mireasa și mirele, parinții mirilor, vornicei, druște și nuntași. Masa cea mare va fi duminică seara. Intâi trec sa-i ia pe nuni, apoi se cunună la biserică și apoi revin la casa mirelui pentru masa cea mare de duminică seara. (va urma).

Referinte: Lucrarea de etnografie din 1880 a scriitoarei Elena Sevastos: NUNTA LA ROMÂNI.

Fotografiile sunt de pe situl oficial al Muzeul Viei si Vinului Hârlău: http://www.muzeulvieisivinului.ro/

Nuntă la români (cap III)

1 Aug

Bucatele de la nuntă

De acesta data, continuăm pregatirile de nuntă. Voi apela la  cartea Bucataria țăranului român scrisa acum 100 de ani de invatatorul Mihai Lupescu (despre care am mai scris articole pe acest blog)!

Daca este frig, masa se așeaza in casa, în camera mare, iar daca este cald, in curte sub un șopron mai mare. Se fac niște capre din lemn, pe care se pun scanduri lungi. Masa se acopera cu fețe de masa inflorate. Pe fața de masa se pune pâinea taiata felii (facută acasa sau luată din târg) sau mamaliga feliată, pe funduri de lemn. Se mai pun strachinile pentru mancare, linguri, căni sau pahare pentru vin si rachiu.

Strachinile, talgere, ori farfurii, paharele si cănile cele mai aratoase, se pun in capul mesei unde stau mirii si nasii (nunii)!

Mâncarea este pregatita la bucataria casei de bucatarițe, cunoscute in sat si chemate la nunti, botezuri si pomeniri, care sunt ajutate de mai multe femei ale casei, rude sau vecine. Bucatarițele, isi astepta si ele bacșișul de pe urma mesei celei mari!

Bucatele de la masa arata cat de cuprins este gospodarul! Cu cât este mai chiabur, cu atat mai bogata este masa si mai alese băuturile.

Deci ce gasim pe masa de nuntă? Borsul cu carne (zamă), găluște (sarmale), plachie, friptura, o strachina cu stafide. Mancarea se pune pe mijlocul mesei, in strachini mari, fiecare ia si isi pune in strachina din față, (talgere sau farfurii) atât cât ii trebuie! Mâncarea este adusa de doua sau trei femei, bucatarițele, si se aseaza pe mijlocul mesei. La nunți, mancarea este fudulie, bautura este baza si tărie!

galuste

Mâncarea si băutura nu este diferita de cea de pe masa țaranului român in zi de sărbatoare!

Mesenii după ce s-au așezat la masa, până vine mancarea se cinstesc cu rachiu!

Bautura data la masa cea mare este  rachiul si vinul! Vinul se aduce de vornicei in carafe mari, care se pun pe mijlocul mesei. Fiecare mesean, isi pune in cani sau pahare cat dorește! Daca vinul este bun, carafa de indata se golește si trebuie umpluta din nou de la butoiul cu vin.

Pentru a sta la masa, se fac din butuci de lemn si scanduri, un fel de banci de lemn, lungi cat tine masa, pe amândoua partile, care se acopera cu țolinci din cordele, iar la nasi si miri lanicere.

Pe pereti se pun covore (păretare, scoarțe) din lână. Inca un moment in care mireasa isi poate arata indemanarea si cat de gospodina este, deoarece toate aceste articole de decor sunt facute de mana miresei si a femeilor din casă.

Mai la o parte se face masa scripcarilor. Acestia după ce mai cântă cateva jocuri, stau la masa. De obicei au si ei aceiasi mancare si bautura ca toti mesenii!

La masa cea mare, de  cununie, se face seara. Ziua, de după cununie, tineretul joacă la casa mirelui, iar socrii mari pregatesc masa cea mare.

Intr-o camera vecina, se aranjeaza masa druștelor și vorniceilor. Ei au pe masa mancarea de la masa cea mare, la druște nu se da de băut, iar vorniceii doar gustă din băutura ca au treabă in noaptea nuntii. Lor nu li se inchina paharele dulci, deci,  nu dau daruri mirilor.

Masa bucătarițelor. In afara faptului ca muncesc din greu in bucatarie pentru gătitul bucatelor, doua sau trei bucatarițe, servesc la masa in noapte nunții! Pentru munca lor sunt platite asa cum s-au tocmit cu socrii, Iar de la masa cea mare mai primesc si bacsis. In general bucatarițele sunt femei in varsta, cunoscute in sat ca fiind curate, gospodine si mai ales bune bucatarese. La terminarea mesei cele mari, se așeaza si ele la masa si primesc mancare si bautura, iar din toata saracia fac si ele un dar mirilor!

Masa socrilor. Parinții flacaului si ai fetei, in noaptea nunții dau ajutor la masa cea mare! După ce ultimul nuntaș a plecat, se așeaza si ei după o noapte alba, la masa. Servesc aceleași bucate ca si nuntașii, cinstesc un pahar de țuica si de vin. Vornicul cel mare, le inchina si lor paharelele dulci, iar socrii in afara de zestre, scot din chimir darul catre tinerii insurăței! Acesta este mai mare sau mai mic (mai mare intotdeauna de la parinții flacaului) după cât de cuprinși sunt. După dar se vede cât de chiaburi sau saraci sunt! După cum se vede, este cu totul diferit de nuntile de astazi! Despre nunta propriu zisa in alt episod (va urma)!

Foto: Facebook

Nuntă la români (cap.2)

31 Jul

Pregatiri de nunta

Sa ne continuam periplul prin satul românesc de acum peste 100 de ani, impreuna cu Elena Sevastos, asa cum apare in lucrarea Nunta la români. Cum lucrarea este mai vasta si prezinta comparativ obiceiurile din toate provinciile românești, dar si din țarile vecine, voi trata doar obiceiurile descrise ca fiind din Moldova. Deci, sa vedem mirii nostrii ce fac dupa ce s-a cazut la invoiala pentru casatorie!

Cum s-a hotarât nunta, incep pregatirile. Este multa alergatura, multa munca si mai ales multa cheltuiala.

Viitoarea mireasă, cu câteva zile inainte de data fixata pentru nunta, merge prin sat si cauta ajutoare. Ajutor cauta la fetele mari, prietene si mai ales rude, verisoare. Alege 2 la 4 druște, care o vor ajuta pana la nunta si mai mult pe timpul nunții! http://www.mirnevest.md/ro/articles/59-Drutele-miresei-la-nunt-59.html

Cu incuviințarea parinților le ia acasa și le tine pana după nuntă. Zilnic fetele alese, druștele, dar si fetele din casa, surorile miresei, prietene ale miresei se pun pe cusut naframe, stergare pentru nasi, vornicei, parinti, nuntasi! Daca fata le are pregatite din vreme, va fi mai putin de lucru. Toata ziua râd, vorbesc si fac glume, ca “unde-i tinerete este si veselia vine de-ndată

Din când în când, vine si mirele cu prietenii, pentru a tine de urât la fete! Nu de putine ori tinerii sunt tinta glumelor fetelor, dar si invers. Atmosfera este de sarbatoare dar si de muncă! Aceste momente vor ramane in amintirea tuturora pana la adânci batranete, fiind unice ca si nunta care va sa vina!

Iata cum socotea viitoare mireasa zilele saptamanii de dinaintea nuntii:

Luni, Marti, una,

     Miercuri, Joi, doua,

      Vineri, Sambata, trei,

             Duminica, dura cu căruța

Tot in aceste zile se pregatesc si colacii pentru nuni! Tatal flăcăului si tatăl fetei, iau colacii acoperiti un un stergar frumos verde sau rosu care se inchina nunilor și merg la casa viitorilor nuni! Daca aceștia primesc sa fie nuni mari, primeste colacii! Daca insa refuza, (cu toate ca se vorbesc din timp parintii cu gospodarul), timite nevasta la lada cu zestre (unde se tin si galbenii familiei), ia 1-2 galbeni si se ofera mirilor pentru cheltuiala facuta si spune ca are treaba pe afara! A refuza sa fii nun mare se intampla  foarte rar! Tatal miresei si cu cel a mirelui trebuie sa caute alti nuni!

colaci-moldovenesti

A fi nun mare, care de obicei este stapânul, o ruda mai bogata, nasii de botez a unuia din miri, vecini, este un gest crestinesc Când poți sa bucuri și tu pe alții, pe cealalta lume si Dumnezeu te-a bucura pe tine

                     Când te-a lua de mâna dreapta

                        Si te-o duce pe cărarea dreaptă,

La mese întinse,

La făclii aprinse,

La bucate bune,

La pahare pline

După ce au aranjat totul pentru nuntă, mirii merg la primarie sa scoata actele de casatorie, vorbesc din timp cu preotul, de a face trei strigări, in trei duminici de-a rândul. Fără strigari nu se face cununia. Aceste strigări se faceau pentru a anunta norodul nunta cutaruia cu cutare, ca de vor fi cumva rude, sa se arate la preot inainte de cununie!

Mirele si mireasa mai tocmesc scripcari. Daca nu-i găsește in satul lor, ii cauta in alt sat.

 Peste nouă mări,

Peste nouă țări,

        Peste nouă impărății!

Că nu s-a pomenit nuntă fără lautari. Insă daca unul din miri a mai fost cununat, se poate face si fara lautari! ( Mi s-a parut interesantă aceasta precizare!).

Mirele iși alege vornicelul, sau vatajelul sau in alte parti vornicul, iar mireasa isi alege drustele (cum am mai aratat mai sus)!

Tot inaintea nunții, in zi de târg, mirii cu parintii se suie in caruțe (carul cu boi) si merg la târg sa faca cumparaturile necesare nuntii! Tăranul, oricat de nevoias ar fi, se imprumuta, se inglodeaza in datorii pe multi ani, insa nu se uita la bani cand este vorba de nunta.

Insa treaba nu s-a terminat! Se pregateste locul unde va fi nunta, bucatele, bautura. Se fac pregatiri pentru a merge la biserica la cununie!

Ce trebuie la cununia religioasa:

2 colaci mari – care ramân la biserica;
2. un stergar sau prosop sub colaci – care tot ramine la biserica;
3. o sticla de vin, care va fi folosită la slujba;
4. un covoras sub picioare la miri, care ramâne la miri;
5. un stergar frumos cusut,  cu care se leaga mirii la mâini;
6. icoana;
7. un ștergar frumos lucrat de mireasa pentru pus la icoana;
8. actul de casatorie de la primarie;
9. inelele;
10. cruciulite la git la miri;
11. luminarile se procurau de la biserica sau din târg.

Se pregatesc hainele mirelui si ale miresii! Acum peste 100 de ani, nu era moda rochiilor albe! Costumele erau traditionale, cele mai frumoase, cusute cu dichis! Pentru mireasa era cusut de mireasa, de mama sau fetele din casa, iar pentru mire de mama sau surorile mirelui! Cei cu dare de mâna aveau ia si câmeșa din borangic, cei mai saracuți din in sau bumbăcel.

Foto: http://www.doxologia.ro/

(va urma)

Nuntă la români (cap.I)

30 Jul

In 1880, Elena Sevastos, o iesenca cu dragoste pentru etnografie si folclor romanesc, premiata de Acadenia Română pentru stradania de a studia si publica studii de etnografie comparata, publica in 1880 la editura Carol Gobl. o lucrare de referinta pentru cunosterea vietii si sufletului taranului român : NUNTA LA ROMANI.

Nunta studiu

Cartea se gasesti pe  situl de arhivare de documente  esentiale ale poporului român: www.dacoromanica.ro

In serial voi publica frânturi din aceasta ampla lucrare. Voi transpune in ortografia curenta textul.

I.Pețitul

Cum pețitul este de cand lumea si pamântul, era normal ca si acest cuvant sa fie de origine latina peto, petere, petivi, petitus si defineste actiunea de a peti pe cineva in nume propriu sau prin intermediar (parinti, rude, cunoscuti)!

De obicei, cererea in casatorie se facea de flacau, care mergea la parintii fetei si o cerea in casatorie! Daca insa era o casatorie de interes, sau parintii nu cadeau de acord asupra zestrei, se recurgea la petitori!

Petitorii erau rude mai in varsta, sau cunoscuti ai ambelor familii, insa cel de mai multe ori era un consatean cunoscut in tot satul ca fiind bun de gura si cu succes la astfel de actiuni! Acesta impreuna cu un grup de vornicei, flăcăi tineri, iși anunta intentia de a veni la petit fata. Cu mare alai, cu muzicanti, cu chiote si voie buna veneau la casa fetei!

Gazdele erau in asteptare si faceau pregatiri, de, era in joc onoarea familiei si viitorul fetei! Cand se auzeu pe ulita strigatele si chiotele flacailor, femeile din casa strigau ca vin pețitorii! Gospodarul, lua repede o cofa de apa si stingea focul zicand ca “N-am grija decat de maritat”!

Starostele petitorilor întreba – Se hodinesc oamenii?

Atunci gospodarul iese din casă in tinda si spune ca “se hodineasc si nu prea!”

Intre starostele petitorilor si gospodar incepe un dialog interesant! Folosind parabole si versuri populare specifice petitului, pețitorul isi expune scopul prezentei lui si a flacailor la casa gospodarului.

Petitul

Vornicul se inchina si zice:

Noi cum umblam,

Si ce cautam,

Sama bine ne dam,

Frică nimanui nu purtam,

De unde venim stim,

Si unde mergem, cunoastem,

Ca noi suntem soli imparatesti,

Oameni buni dumnevoastra,

Si avem porunca imparateasca,

Nimeni sa nu ne opresca,

Deci dumnevoastra sunteti rugati,

Bine sa ne ascultati,

Când om cuvanta,

Si sama ne-om da,

Al noastru tânăr imparat,

De cu seara ne-a chemat (….)

Spune ca a facut cale lunga, vine de peste mari si tari, si sunt trimisii unui imparat, care are un fiu de insurat! Au auzit ca la acea casa, este o fata aleasa, harnica si frumoasa, pe care imparatul vrea sa o aiba de nora. Ii cere gospodarului sa cheme fata pentru a o vedea! Daca nu o scoate la vedere, inseamna ca s-au inselat. Fata este urata sau batrana, sau poartă straie zdenturoase cu care-i este rusine sa o vada lumea.

Pe un ton imperativ, starostele intreba gospodarul ce raspuns da?

Cum intalnirea este aranjata mai din timp, tatal fetei de maritat este de acord cu cerintele petitorilor, si indeamna pe staroste si vornicei, care-i insotesc pe petitori, sa pofteasca in casa.

După ce cinstesc petitorii cu mancare si bautura (nu prea multa ca nu este nunta sau botez), acestia pleca in afara casei si ramane starostele! Abia acum incep discutiile. Acestea se refera la dota cu care vine fata si cu ce vine baiatul pentru intemeierea noii familii.

Starostele, spune ca parintii baiatului dau flacaului: 2 boi sau o vaca cu vitel; Haine de lucru si de sarbatoare, de mers la biserica. 5 prajini de pamant in vatra satului cu loc de casa! O falca de aratura si 20 de prajini de fânete. O suma de bani care sa inceapa casa si sa-si cumpere cele necesare muncii câmpului. In functie de cat de avuti sunt parintii flacaului, ofera mai mult sau mai putin.

Parintii fetei descriu si ei zestrea cu care vine fata in intemeierea noii familii. Iata un exemplu dat de autoare dintr-un sat din fostul judet Bârlad:

Zestrea fetei

O lada brasoveneasca pentru tinut zestrea.

40 de coti de pânză de bumbac,

40 de coți de pânza de fuior

Vreo 60 de coti de panza de câlți (cânepa n.n.)

12 servete de bumbac sau fuior (probabil din in,n.n.)

6 ștergare din câlti, de dus mancarea la câmp

6 stergare tivuite

6 lanciere batute cu piaptanul (….), câțiva coți de lână subțire in patru ițe, din care se vede iscusința fetei

24 coți pentru car, sau asternut

60 coți de pânză pentru saci,

30 de coți de pânză sau de câlți (cânepa n.n.) pentru traiste

O scoarța sau foița in păpuși cu chenar pe margine,

2 fete de masa, buna, vrâstate (?)

1 prostire in ciubuce de borangic cu horbota (?)

1 camasa de mire

Naframe pentru nuntasii mirelui!

Tatal fetei, când termina de prezentat zestrea fiiicei spune:

- Asta-i zestrea fetei mele, numai daca vo place!

- Ne place, striga starostele vorniceilor. După care scoate plosca cu rachiu si o intinde gospodarului. Acesta isi face cruce si spune:

- Cum o da Dumnezeu, intr-un noroc sa fie. Pune plosca la gura si bea zdravan, ca si cum ar fi incheiat o afacere buna in targ. Trece plosca nevestei. Aceasta ca mama, varsa o lacrima si spune:

- Se vede ca a venit ceasul sa o dam de acasa! Sa traiesti moșnege (catre sot)! Sa ne bucuram cu toții si bea si ea din plosca.

Cineva din alai, cheama flacaul in casa. O ruda mai in varsta din partea fetei, o ia de mana si o duce in fata flacaului. Si-l întreaba:

- Ia sa vad nepoate, tii draga copila asta?

–Mii draga spune flacaul!

Batranul, ii spune flăcăului ca parintii fetei, ii dau fata de nevasta, nu ca nu ar avea ce manca sau imbraca, ci ca sa-i fie soață pana la sfârsitul vietii, sa-i fie aproape la bine si la rau, si cand o fi sanatos si la boala, la pierdere si la castig.

Băiatul ii da mosului pentru sfatul dat, parale, iar fata o frumoasa naframa cusuta de mana ei!

In continuare sa stabilieste logodna, nunta, nasii si toate cele necesare pentru acest eveniment unic in viata flacaului si fetei. (Va urma)!

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 173 other followers