Cum arata o locuinta de acum 630 de ani?

5 Mar

Cercetarile arheologice de la curtea domneasca de la Siret, Suceava si Harlau, dar si marturiile unor calatori straini ce au trecut prin Moldova acelor vremi, au scos in evidenta un model de casa pentru targovetii , dar si pentru oamenii simplii, taranii, din mediul rural.

Interesant ca in aceste constructii exista o continuitate, ce vine din antichitatea dacica. Descoperirile arhelologice in siturile din perioada dacica, ale unor vetre de sat, au evidentiat acelasi mod de constructie si chiar acelasi inventare ca cel din secolul XIII-XIV.

Ce calitati trebuiau sa indeplineasca aceste case?

  • Sa fie usor de executat. Cum incursiunile tatarilor si ale altor popoare vecine erau destul de dese, locuintele erau abandonate, iar locuitorii fugeau in paduri si alte locuri inaccesible, uneori aveau timp sa ia ceva din invantarul casei, alta data plecau cu ce aveau pe ei, si eventual animalele (boii, vacile, caii, oile).
  • Sa utilizeze materiale din zona. Lemn, nuiele, argila, stuf, papura.
  • Sa fie orientata cu usa (din pacate unica, nu existau ferestre) spre sud sau vest.
  • Sa fie destul de departe de albia inundabila a unui curs  de apa, insa destul de aproape de aceasta pentru necesitatile gospodariei.
  • Sa fie in vecinatatea unor drumuri comerciale, a unei biserici, a locuintei (resedintei intarite, cetatii) nobilului local (cneazului local);
  • Sa aibe acces la un loc de munca, adica in targuri, la negustorii bogati, in sate in vecinatatea  mosiei nobiliare si deseori in apropiere de curtea intarita a boierului. Acces la padure, câmp arabil, helestee cu apa.
  • Sa fie in apropierea unui targ, a unei piete locale de unde sa-si cumpere cele necesare gospodariei si muncii, si sa vanda surplusul de produse.
  • Sa aiba acces la pamant pentru cultivat, vii, livezi, locuri de pasunat, izlaz.
  • Sa fie in vecinatatea unor paduri, locuri mlastinoase, greu accesibile invadatorilor, pentru refugiu.

Casa omului obisnuit, a targovetului, taranului era construita astfel:

Se sapa o groapa de 1,2-1,5 m adancime, 5 metrii (si mai mult) lungime, 2-3 metrii latime.

Se puneau de-a lungul partii inferioare a gropii intr-un sant, grinzi de lemn care constituiau talpa casei. Pe ei se plantau doi stalpi grosi, cu furca in sus pe care se va pune o grinda transversala. Aceasta va constitui structura de rezistenta a casei.

Invelitoarea casei de facea cu capriori din lemn, care se sprijineau pe o grinda, de pe cei doi stalpi centrali si pe marginea gropii pe trunchiuri de copaci sau jumatati de trunchi de lemn,  taiati transversal, si de cele mai multe ori simplii butuci din lemn.

Peste capriori se punea o plasa din vergi de lemn, impletite pe capriori, iar peste aceasta  impletitura se punea stuf, paie, sau paie amestecate cu lut care era batut in acestea si deasupra paie si apoi pamant in strat de 15-20 cm.

Partea  de deasupra gropii  era de 30-50 de centimetrii inaltime.

In partea de sud sau vest, in dreapta sau stanga stalpului principal se facea usa de lemn. Acesta era pe partea care nu dadea spre vatra de piatra, unde se facea focul si se gatea.

Peretii gropii se intareau fie prin plasa din nuiele impletite, care era lasata asa, sau peste care se lipea un strat de lut cu paie si se fetuia cu un alt strat de lut amestecat cu balega de cal.

Pe jos de batatorea foarte bine pamantul, se lipea lut cu paie si se fețuia cu lut amestecat cu balega de cal. Care avea posibilitate, punea  pe jos o rogojina din papura impletita sau culmea luxului, o dusamea rudimentara din trunchiuri de  lemn cioplit.

Iesirea din bordei se facea pe o usa de lemn cioplit (un garlici) cum este la beciuri. Se punea un prag, si niste trepte. Practic pe acel garlici se iesea din groapa aflata la adancimea de 1-1,5 m.

De-a lungul “camerei” care era si dormitor si bucatarie, se punea langa vatra de foc, din pietre, o lavita pe care se dormea, iar in partea opusa pe tarusi din lemn o lavita cu vase de gatit. Ulciorul de apa, oala de gatit, castroane de lut, cani de lut, opaitul cu grasime de porc sau ceara de albine. Iar spre usa, tot pe tarusi din lemn, lavite ca niste banci.

Se mai foloseau pe post de scaune butuci din lemn, sau erau facute din lemn, de obicei un fel de taburete cu trei picioare. La fel era si masa mica, cu trei picioare si o tablie din scanduri cioplite cu barda sau toporul.

Din orice gospodarie erau nelipsite copaia din lemn, vase din lemn, lingurile de lemn, fundul de lemn.

Vatra de foc se punea pe un postament de aproximativ 30 de centimetrii inaltime de la pardoseala, era din piatra, iar fumul se ducea spre partea de sus a bordeiului. Nu exista un cos de fum!  Ca sa nu provoace incendii, tavanul se batea cu un amestec de lut cu paie. In fata vatrei era un postament unde se trageau carbunii si se punea pe carbunii oalele de lut pentru gatit sau diferite alimente la copt in spuza sau prajit! Despre mancarea de zi cu zi a moldovenilor, din secolul musatinilor, in alt articol!

Pe pat si lavite erau rogojini din papura sau paie de ovaz, paie batatorite, sau fan si peste care se punea o blana de oaie, care era folosita si pentru invelit.

Articolele de imbracaminte erau putine si puse pe o culme deasupra lavitei de dormit. Uneori se mai puneau pe lavite si  pereti scoarte din canepa sau lana.

In interiorul bordeiului sau in exterior in gropi arse, se depozitau cerealele.

Langa bordeie, moldovenii din vremea Musatinilor aveau cotetele de pasari, adaposturi pentru animale.

Aceste case erau facute in lungul unei ape, iar prin fata lor,  trecea un drum ingust, cat sa incapa un car cu boi. Drumul era serpuit pentru ca urma linia cursului de apa si a pantei dealului unde se aflau bordeiele.

Nu stiu daca se poate realiza cum era viata in aceste bordeie. Cert este ca ofereau cat de cat, adapost de ploaie, de vant, caldura vara si frig iarna.

Speranta de viata era de 30-35 de ani. Un barbat la 30 de ani era in putere cat un barbat din vremurile noastre la 60-65 de ani. Molimile faceau ravagii, razboiele si luptele permanente, faceau ca populatia Moldovei din vremea lui Petru I Musat si mai incoace, sa fie putina. 80% din populatia Moldovei traia in zona deluros-montana si in zona mlastinoasa de la varsarea Nistrului in Marea Neagra, in Bugeac.

Am folosit in documentare lucrarile:

Case, conace si palate vechi romanesti. Lucrearea este semnata de Corina Nicolescu, publicata in 1979 in Editura Meridiane – Bucuresti

Un oras medieval Harlau, a arh. Stela Cheptea, publicata in editura Centrul de Istorie si Civilizatie Europeana – Iasi 2000.

http://www.folkromania.com/cms/articole/mestesuguri_traditionale/mobilierul_taranesc

Casa istorii_2

Sectiune casa_1

%d blogeri au apreciat asta: