Carul cu boi, doar o legenda, de alta data!

12 Mar

Din piesajul satelor moldovene, a disparut un vehicol, care a a contribuit la istoria Moldovei! Carul cu boi, “boii boureni”, boi domnesti cu crupa inalta si coarnele larg rasfrânte! Carul cu boi, cu care, s-a transportat piatra cetatilor si curtilor domnesti, bisericilor, conacurilor boierilor, piatra de pe drumuri, de la case, de la fantani. Carul cu boi cu care s-au transportat secole la rand lemnul din padure, bucatele de la camp! In vreme de bejenie se punea avutul si se duceau in pribegie, familiile urgisite de soarta, ale Moldovei!

car-cu-boi

Mai vezi prin arhive, filme de peste 50 de ani, alaiul de nunta, cu mireasa si mirele in carul cu boi, sau carul incarcat cu zestrea miresii. Boii impodobiti cu stergare minunate, cu flori si busuioc in coarne! Sau la inmormantari, pasul boilor de la car, lin si molcom, parca in ritmul trist al cortegiului funerar!

Dar plugusorul de Anul Nou? Veneau gospodarii cu plugul cu patru boi, impodobiti de sarbatoare, cu cetina si stergare de in sau canepa in coarne, trageau o brazda in curtea gazdei, in pocnetul harapnicelor si bicelor, a mugetului buhaiului, in vacarmul talangilor, clopoteilor si zurgalailor. Alaiul de uratori, cu costume populare, cu masti, creaiau o atmosfera care facea sa-ți tresalte sufletul in tine. Era ceva sacru, ca o rugaciune in biserica!

Unde sunt toate acestea? Au disparut sub tavalugul civilizatiei si globalizarii culturii!

Mai stie cineva cum arata un car cu boi? Cate parti componente avea? Cati mesteri lucrau pentru a face un car?

La un car muncea un rotar, un dulgher, un fierar. Carul era in vremurile din trecut TIR-ul satului. Era unitate de masura si plata. Cat costa un car cu lemne? Cat costa un car cu piatra?

Acum carul este un obiect de decor ambiental, la vilele potentatilor. In car nu mai vezi bucate, lemn, piatra, vezi vase cu flori!

Unde sunt boii domnesti, boieresti, ai taranilor? Nimeni nu mai tine in zilele noastre boi! Au aparut masinile, tractoarele, iar pentru taranul cu un petec de pamant, o caruta cu cai, pe pneuri este tot ce-i trebuie.

Taranul care avea car cu boi, era respectat de tot satul. Avea cu ce ara, semana, transporta bucatele din camp, avea cu ce aduce piatra de la cariera, lutul de la lutarie, lemnul de la padure. Carul era legatura gospodariei cu mediul! Nu degeaba cand se tocmeau pentru o casatorie, parintii tinerilor luau in calcul,  numai pamantul, casa, acareturile, ci si carul cu boi si inventarul agricol. Nasii, cu dare de mana, gospodari, daruiau tinerilor insuratei doi juncani de 1-2 ani, pentru ai invata la jug.

Deci ce gasim la un car?

Patru roti, mari si solide ca sa suporte peste o tona de materiale. Roata este facuta de rotar si sina exterioara si cercul butucului rotii, de fierar. Roata are un ax, butucul din care pleaca cele 10 spițe (schițe) , ce intra in cele  5 obezi. Peste obezi de trage un șina din fier forjat, care este ca si anvelopele, consumabil. Adica cu timpul de subțiaza si se rupe, necesitand inlocuirea.

Pe rotile din spate se pune transversal un butuc de lemn cu lant si șurub, cu maner, legat de osie si inima carului, pe post de frana.

Rotile si ataseaza cate doua la osii, osia din fata si osia din spatele carului.

roata_de_car

Cele doua osii, se leaga intre ele cu inima carului ( un ax din lemn tare) a carui capat iese catre spatele carului, dand posibilitatea lazii carului se se lungeasca). Va mai amintiti copii fiind, cand stateam pe inima carului?

Peste osii, se afla dricul (care este sasiul carului) ,  de pe el, se ridica cate o draghina. Se trece printr-o ureche aflata pe leuca,  loitrea ( niste bile de lemn de esenta tare) care constituie partile laterale ale lazii carului. Peste dric sunt puse scanduri, care la transportul lemnelor lungi din padure se scot.

Dricul este unit de protap prin crucea carului.

Lada carului se inchide la capete de cate un șușlete. Aceste se poate muta pe  lada carului sau pe un gratar in sus sau in joc, in funcție de ce se transporta.

Peste lada se punea un coșar, o impletitura de nuiele ca un țarc pentru a mari volumul lazii carului cand se transporta porumb, fructe etc.

Proțapul (oistea)  era  o bara de lemn ce leaga dricul,  de tânjală prin crucea protapului, si prin acesta,  se injugau boii.

Jugul este o piesa de lemn, strujita special si lustruita, ca sa nu raneasca gatul animalului, ce se punea pe gatul boilor. Are o parte superioara ( jigla) si una inferioara (lana sau policioara). La cele doua capete se punea un cui mare din fier , numit resteul.

Fiecare bou care se injuga la car, avea locul lui dintodeauna. Era boul dinspre brazda si boul dinspre om. Adica cel din stanga la car, la plug pe timpul aratului, călca in brazda! Iar celalalt, din dreapta, era  pe partea unde se afla persoana, care-l mana.

Cu ce comenzi erau invatati boii? HAIS- la stanga, CEA -la drepta! HOO comanda pentru  a se opri! PRIMESTE, cand erau adusi la injugat. Animalul stia sa plece capul pentru intra in jug. Poate mai sunt si alte comenzi, insa nu mi le amintesc.

Este posibil sa fi incurcat cumva, ceva din compunerea carului. Eu sunt orasean de-o viata intreaga. Cele stiute sunt “furate” de pe la bunici (Dumnezeu sa-I odihneasca in pace)!

car boi descriere

Se vede jugul, legat la proțap. De asemena osia din fața, si crucea carului.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: