Mos Miron, fântânariul

18 Mar

Sa fi trecut 50 de ani?  Locuiam intr-o margine de sat, sub poala padurii  Zagavia. Acolo au primit teren parintii, ca loc de casa. Pe un bot de deal, într-o batrana livada de pruni, la incrucisarea a doua drumuri.

Intr-o zi, intra in curte un batran slab si desirat, numai oasele de el. Spune ca este mos Miron fantanariul. S-a tocmit scurt cu parintii, a mers la locul cu pricina, unde urma sa faca fantana. S-a uitat în deal, în vale, a mers la niste vecini care aveau fantana la poarta, s-a uiat la fantana acestora, iar a venit la locul unde voiam sa facem fantana si de la un timp a spus ca da. E bine, aici o facem!

A doua zi, vine mosul cu inca doi baieti zdraveni si o caruta încărcată cu tot felul de lemne, lanturi, unelte. Descarca totul, face o rugaciune (Mosul era foarte evlavios, si normal pentru niste oameni care pot muri oricand, daca se prabuseste malul gropii unde face fantana), si se apuca de treaba.

Traseaza cu tarusi si sfoara patratul gropii si se pun pe sapat.

Este greu, la nici un metru, da de argila galbena, grea si tare. Unul sapa,  iar celalalt da afara din groapa pamantul.

Dupa cateva latimi de cazma (hârleț), iese afara ajutorul si se monteaza doi doi stalpi cu furca, prin care trece un lemn ca un fus cu coarba, ce avea un lant lung pe el. De lanț era legata o galeata din lemn ca  un ciubar.

Se sapa, se intareau peretii gropii cu lemne impanate in colturi, iar se sapa, se scotea pamantul cu galeata. Era din ce in ce mai greu.

După cateva zile, au dat de argila amnestacata cu nisip, iar apa a inceput sa intre în groapa. Acum aveau inca ceva de lucru, scoateau apa, apoi pamantul si intareau malurile cu blani de lemn.

Erau deja la aproape 10 metrii adancime. Mos Miron, ia in pumni pamantul scos,  il framanta, si coboara in groapa. Nu face nimic, se uita cum vina apa! Iese afara din groapa si zice la feciori, sa mai dea înca 3 lungimi de hârleț.

Coboara pe galeata cu lant, scoate apa, scoate pamantul si apa a inceput sa vina mai multa, ca nu se mai putea sapa.

Gata! Spune moșul! Am ajuns la izvor!

De acum incepe treaba cu piatra! Coboara mosul iar pe galeata, si baietii incep sa-i trimita cu galeata piatra.

Piatra era speciala, o gresie tare, albicioasa, ca niste felii de paine, adusa cu o masina de la cariera de piatra din Deleni.

Si asa, lespede cu lespede, este trimisa pe fundul gropii, asezata la locul ei precis, fiind ajustata cu un ciocan, avand  legatura cu celelalte lespezi. Si strat dupa strat, se apropie de gura fantanii.

Pe masura ce punea piatra,  scotea dulapii de lemn care asigurau peretii din pamant a gropii.

In catava zile, era deja la suprafata si au pus la locul lui, colacul de piatra a fantanii.

Au scos apa care s-a adunat si a doua zi, cand a venit mosul sa-si ia sculele, lemnele si ce mai avea el pe acolo, precum si plata pentru munca de peste o saptamana, a luat galeata de apa cu lantul, l-a sters si l-a lasat in fantana. Peste noapte se adunase aproape un metru de apa. A scos apa, a luat cu o cana si a baut. A fost foarte multumit de apa (Si noi, de altfel). Era o apa ca lacrima de curata, rece, dulce si placuta. Cat am stat acolo, doi sau trei ani, (dupa care ne-am mutat mai aproape de Harlau), niciodata nu am avut probleme cu apa din fantana.

Ii retin minte numele, avea acelasi nume cu mine, numai ca eu eram de loc din zona Tarcaului, de Neamt, iar el de undeva din camp (Plugari, Sipote, nu mai stiu). Moș Miron este tarana de mult, insa mai traieste in constiinta sutelor de oameni, carora le-a dat apa din fantanile sapate de el, in zeci si zeci de ani, in zeci de localitati!

Dumnezeu sa te odihneasca mos Miron, acolo unde esti acum, in raiul fantanarilor!

Zbereni - Cârjoaia 005O fosta cariera de piatra din comuna Scobinți.

Zbereni - Cârjoaia 031

Fantana cu colac din piatra. Satul Buhalnita, comuna Scobinți.

img_0872

Resfintirea unei fantani publice, renovată de cetateni din orasul Hârlău.

Un răspuns to “Mos Miron, fântânariul”

  1. Duduca Martie 19, 2013 la 2:54 pm #

    Tatal meu este nascut pe malul Prutului, la romani🙂 . Iar in satul lui este o fantana cu colac de piatra si cumpana la o rascruce de drumuri si la umbra unei salcii. Acum salcia cred ca nu mai umbreste, dar ma gandesc ca si asa este o imagine de poveste.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: