Moldova si painea cea de toate zilele!

20 Mar

In Moldova feudala, cea dintre Carpați si Nistru, cultura cerealelor nu era o prioritate agricola. Cerealele era cultivate pe suprafete mici, doar pentru consumul propriu a populatiei, curtii domnesti, curtilor boieresti, manastirilor si pentru schimb sau vanzare in targuri, fiind cumparat de targoveti.

Moldova medievala era un imens islaz, unde pasteau sute de mii de vite, oi, cai.

In 1830 situația se va schimba. In bine, pentru proprietarii de pamant si in rau pentru tarani. Din 1830 in urma pacii de la Adrianopol dintre imperiul rus si imperiul turc, monopolul de exclusivitate a comertului cu Poarta otomana este spart. Tarile române pot exporta unde vor si ce vor. Cum granele erau cerute de piata occidentala, apare o cerere puternica, la care marii latifundiari din principatele române nu puteau ramane pasivi. In 20-30 de ani, sute de mii de hectare de islazuri sunt arate si transformate in ogoare. Generatia de tarani care a prins aceste schimbari, de voie sau de nevoie, s-a transformat din ciobani, vacari, crescatori de animale, in plugari. Invoielile agricole dintre proprietarii de pamânt arabil, arendasi si tarani au devenit tot mai inechitabile, de aici si rascoalele din aceea perioada!

Am gasit o lucrare interesanta aparuta in 1943. Se numeste “Agricultura veche”  si este semnata de Constantin Garofild. Cartea poate fi accesata pe situl de arhivare www.dacoromanica.ro

Lucrarea este o monografie, privind agricultura din principatele romane si apoi regatul roman. Este foarte documentata si pentru cei de astazi este o posibilitate de a cunoaste cate ceva din istoria tarii!

Agricultura Veche

Voi trece in revista cateva aspecte. Pentru graul de toamnă. (De meționat ca era si grau de primavara).

Pregatirea ogorului.

Aratura se facea imediat dupa recoltarea graului, in situatia cand urma grâul, dupa grâu!  După ce grâul era strans, paiele adunate, miriștea era pascuta de oi, cosita sau incendiata, intrau plugurile pentru arat.

Plugurile erau trase de pana la 6 boi mari. Aratura era de 15-16 cm. adancime la tarani si 16-18 la marii proprietari.

Daca era seceta, se ara, insa brazda nu mai era intoarsa, ca sa nu se piarda din umiditatea solului.

Aratul cu boi

Semanatul

Se facea de țarani manual. Se asezau intr-un șir oblic, unul dupa altul in spate si dreapta celor dinainte, la o departare potrivita, in asa fel,  incat sa nu se arunce pe aceiasi suprafata de pamant, de doua ori samanta sau sa ramana nesemanata.

Taranii aveau un șorț in care tineau semintele, lua cu mana drepta un pumn de seminte si cu o miscare circulara le arunca pe ogor!

După semanat treceau boroanele, care ingropau semintele in sol.

Mai tarziu, catre sfarsitul secolului XIX au aparut semanatorile mecanice.

Semintele erau din recoltele anterioare. De aici daunatorii care afectau recolta, randamentul mic, de aici recoltele scazute la hectar. Daca mai intervenea seceta, sau inghetul iarna, recolta era compromisa.

Primavara, lanurile de grau erau plivite de buruieni.

Semanatorul

Seceratul grâului.

Recoltarea graului pentru samânță se facea mai tarziu, iar de pe celelalte suprafete se recoltau, cand graul dadea in pârg.

Recoltarea era deosebit de obositoare si cu randamant mic, necesitand multi seceratori. Se recolta cu secera. Se taiau paiele de la suprafata solului, se aduna in snop, care se lega, snopii erau adunati in clăi, care se transportau cu carele la arie.

Treieratul

Treieratul se facea la arie cu caii, care calcau snopii de grau si trageau dupa ei un tavalug. Graul era scos din spice si cadea pe arie. Se lua de acolo, se trecea printr-un ciur si se vantura. Graul curat, era pus in saci. Sacii erau dusi cu carele in hambare la uscat sau silozuri. Dupa care, cu carele incarcate cu saci, cate 20-30 de care intr-o coloana, mergeau in gari unde se incarcau in trenuri, apoi in vapoare si la export.

car cu boi

Grâul pentru necesitatile de consum, era dus la moara, macinat si adus acasa. Era pus in lazi. Pentru serviciul de macinat, taranii plateau o taxa “uiumul” in grau, ce ramanea morarului. La Hârlau cea mai cunoscuta moara, era moara lui Zaharia din Munteni, insa mai erau si altele, tinute de proprietari evrei.

Painea in casa, era treaba femeilor. Framantau grâul cu apa, un stop de sare si drijdie de bere. Din aluatul crescut se facea in principal painea, dar si turte, colacii, lipiile (se faceau fara drojdie), dar si cozonacii  si pasca de paște.

Pinea era grea, sățoasa, se pastra mai multe zile. Mancai o felie de paine cu magiun si iti ajungea pana la paranz , care la tara era spre seara.

Painea era rara la tara, baza era mamaliga din porunb.

Am vrut sa ridic un colt de pagina, de istorie a Moldovei, pana nu se uita complet. Mai ales pentru tineri, daca vor avea rabdare sa citeasca aceste randuri. Nu intotdauna painea se lua feliata, cu aditivi si E-uri, din grâu modificat genetic,  de la supermarket. Paine care astazi, este pufoasa, ușoara, fara gust, nesațoasa si care a doua zi, se face firmituri.

%d blogeri au apreciat asta: