In vremurile de demult, în Hârlău, dogaritul era de faima în toata Moldova!

21 Mar

Nu poti vorbi de vin, in Hârlaul medieval si in timpurile mai recente, fara a vorbi de dogari si butoaie!

Hârlaul fiind el insasi un centru viticol, darile catre domnul Moldovei, dar si catre manastiri, se dădeau mai ales in vedre de vin!

dogar

La un moment dat, in perioada interbelica s-au inventariat 17 ateliere de dogarie numai in Hârlau. Cererea era foarte mare. Iar dogarii aveau comenzi de poloboace, butoaie, putini, tot timpul anului.

Se faceau butoie mai ales de stajar, care dadeau vinului tarie si savoare.

Acum, aceasta meserie nu mai este cautata de tineri. Pe de o parte nu da satisfactii, ca sunt putine comenzi, este o munca grea si fara castiguri substantiale. In Hârlau au mai ramas putini mesteri. Mesterii batrani, cunoscuti au murit, iar urmasii de multe ori au si alta meserie pe lângă ce de  dogari. Numai din dogarit, nu se poate trai.

Cu ani in urma, l-am insoțit pe domnul Paul Iancu, muzeograf la Muzeul Viei si Vinului din Harlau, la un cunoscut mester dogar, care statea in Bojica, pe strada Dambului nr.4. Muzeul a contractat cu acest mester confectionarea de butoaie pentru a fi expuse! Asa l-am cunoscut pe meșterul dogar Ungureanu Mihai. Acesta insa a murit cu ceva timp in urma, iar afacerea, cat se mai poate face, a trecut la fiul lui, Ungureanu Florin si ginere.

Daca vizitati Muzeul Viei si Vinului veti vedea butoaiele iesite din mainile acestor mesteri.

Astazi, fiind in zona, am trecut si pe la atelierul familei Ungureanu. Era acasa numai Ungureanu Florin, de la care am aflat vestea trista, despre decesul mesterului. Era liniste, nu mai era zgomotul specific unui atelier de dogarie pe care l-am cunoscut, cand am fost acum cativa ani!  Un singur butoi era  gata, pentru a fi dat clientului.

Mesterul Ungureanu Florin, mi-a spus ca este foarte greu de castigat o paine. Lumea nu mai face butoaie. Plasticul este mai ieftin, mai la indamana. Daca un butoi de 200 de litrii este 450 de lei, acelasi butoi din plastic este sub 100 de lei. Au insa noroc ca vinul se poate prelucra in butoaie de plastic, insa nu se poate pastra in plastic, altfel ar trebui sa inchida afacerea!

Abia prin august, incep sa primeasca o bruma de comenzi, pentru a face butoaiele. Se fac comenzi mai ales pentru butoaie de pana in 100-150 de litrii.

Mai fac din stejar la cerere, butoiase pentru plante decorative.

Dogaria meserie grea si de precizie.

Pe vremuri dogăritul de făcea numai din bardă, gilău şi ciocane.  Pentru a face butoi trebuie sa ai chemare si precizie, nu este loc de greseala ca strici materialul si butoiul nu iese etans. . De exemplu la un tâmplar, dacă greşeşte, mai poate corecta, dar la butoaie nu ai voie să greşeşti deloc. Un pic dacă greşeşti, lichidul se scurge din butoi, așa ca trebuie lucrat cu foarte mare precizie. Nu este de ajuns să faci dogărie, trebuie să-ţi şi placă meseria. Pentru un butoi, iti trebuie chiar si o zi de munca.

Butoaie din stejar, salcâm, mai puţin dud

Lemnul folosit la butoaie, stejarul rămâne baza, în special la butoaiele pentru vin, iar la cele pentru ţuică, lemnul de salcâm, mult mai rezistent decăt cel de dud.

Se poate face si  din lemn de păr, cireş, de orice lemn, dar problema e că acest lemn nu rezistă mult.

Şanse ca acest meşteşug să se piardă

Prezentul se pare că nu le surâde dogarilor, tinerii nu mai îmbrăţişează acest meşteşug, subjugat tot mai tare de influenţa plasticurilor,  care şi-au făcut loc chiar şi la stâne, de catre ciobani.

După ce mesterii dogari nu vor mai fi, nu se ştie cine se va mai ocupa de acest meşteşug. Sunt şanse ca acest meşteşug să se piardă.  Nimeni nu mai pregateste dogari, nici in scolile de meserii, nici de ucenici. Pe vremuri nimeni nu punea nimic in ceva de plastic,  totul se punea în butoaie de lemn, butoiul de vin şi butoiul cu varză erau baza la casa omului. Până si ciobanii astazi, nu se mai folosesc la stana de vase din lemn, ciubere, donițe,  acum folosesc galeti din plastic sau din inox pentru lapte. Dogarii ca şi  tâmplari, au fost loviti de acest nenorocit de plastic.

bute_1 005 bute_1 007

Scule necesare dogaritului.

bute_1 008  bute_1 009

Un butoi terminat

bute_1 011

Locuinta mesterului Ungureanu Florin. Este traditionala! Sus este locuinta si la parter este magazia cu produse finite.

Butoaie

Mester dogar, in targul de martea din Hârlau. Fotografie din septembrie 2010.

 

2 Răspunsuri to “In vremurile de demult, în Hârlău, dogaritul era de faima în toata Moldova!”

  1. Duduca Martie 21, 2013 la 6:13 pm #

    Onorati rapid comenzile ! :))
    Postul este scris ca o poveste de seara. Felicitari! Am aflat lucruri noi.
    Chiar daca s-a prapadit nea’ Ungureanu, el va sfinti in continuare locurile pe unde au poposit lucraturile sale.
    Nu stim de unde vine cancerul, iaca de unde, din afurisitul asta de plastic.

  2. Dan Martie 31, 2013 la 4:36 pm #

    Bravo! Copii acum sint pe facebook si mai tirziu vor minca iarba din padure. Pacat ca se pierd traditiile. Sint mai importante manelele. Eu voi veni din Paris sa vad cum lucreaza acesti oameni pentru ca bunicul meu a fost dogar si rotar. Ceilalti sa mearga la discoteca,este mai important pentru viata.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: