Inaltarea Domnului, traditii si obiceiuri.

9 Iun

Inaltarea Domnului sau Ispasul, cum mai este numita sarbatoarea, se sarbatoreste, in fiecare an, la 40 de zile de la Inviere, (este o sarbatoare cu data variabila), de fiecare data joia, si reprezinta ultimul eveniment din viata pamanteasca a lui Iisus Hristos. 

Din ziua de Paște si pana la Ispas, oamenii se saluta spunand „Hristos a inviat!” si li se raspunde „Adevarat c-a inviat!” De Inaltarea Domnului, pentru o singura zi, se saluta spunand „Hristos s-a inaltat” si se raspunde cu „Adevarat ca s-a-naltat!”
Sarbatoarea Inaltarii Domnului se mai numeste si Ispas, dupa numele martorului ascuns, nevazut al Inaltarii. Traditia spune ca Ispas, un cioban, ascuns pe dupa pietre, a urmarit evenimentul, tacut si uimit, si mai apoi a povestit alor sai cele intamplate.

Tradiții și obiceiuri
De Ispas, femeile care au morti in familie, dau de pomana, impart azime calde, ceapa verde si rachiu pentru sufletul celor care nu mai sunt. In aceasta zi, femeile pun pe masa familiei  oua rosii, pasca si cozonac, la fel ca la Paste si dau de pomana lapte dulce fiert cu pasat si o legatura de mături de camp (sorg, lat. sorghum vulgare).

In traditia populara, ziua de Ispas mai este numita si Pastele Cailor, deoarece se crede ca numai in aceasta zi, si doar pentru o singura ora, caii se satura pentru ca asa ar fi fost blestemati de Maica Domnului.

De Ispas, oamenii isi pun la brau frunze de nuc, pentru ca se crede ca si Iisus ar fi avut aceste frunze,  cand s-a inaltat la ceruri,  si se bat cu leustean ca sa fie feriti de rele si de boli.

La fel si vitele sunt batute cu leustean, ca sa se ingrase, sa fie sanatoase si pazite de vrajitoare. Tot in aceasta zi se sfintesc plantele de leac – leusteanul, paltinul, alunul.

Se crede ca cine moare de Ispas ajunge in Rai. Tot azi, se taie păr din varful cozilor de la vite si se ingroapa intr-un furnicar spunand: „Sa dea Dumnezeu sa fie atatia miei si vitei cate furnici sunt in acest furnicar!”.

In ziua de Ispas nu se da din casa foc si sare. Cine da foc va avea cearta si-i va merge rau in casa tot anul. Cine da sare nu va mai avea lapte gras de la vaci, pentru smantana.

ziua eroilor 019

De sarbatoarea Inaltarii Domnului noi, romanii, ii cinstim si pomenim pe eroii si martirii neamului, care si-au dat viata pentru apararea si intregirea tarii, pentru dreptate si adevar.

Biserica Ortodoxa Romana, din tara si din strainatate, in toate manastirile, bisericile si schiturile, tine slujbe de pomenire, face parastase si se roaga pentru iertarea pacatelor si vesnica odihna a sufletelor celor care, din dragoste de tara, neam si credinta crestin-ortodoxa si-au dat viata. Jertfa lor va ramane vesnica in amintirea noastra.

Si în Hârlau, oficialitatile orașului si preoții de la biserici si capela de la Centrul de Asistenta si Ingrijire din oras, pomenesc prin rugaciuni, eroii cazuti in războaie, originari din Hârlau. Insa nimeni nu aprinde o lumânare pentru miilor de morti din iarna 1916-1917, militari din Divizia 13 Infanterie “Prahova”, morti de tifos exantematic si febra recurenta dar si de ranile capătate in lupte si ingropati in gropi comune in curtea spitalului, in dealul de la nord de Spitalul Orașenesc Hârlau.

%d blogeri au apreciat asta: