Din cartea de bucate a stăbunicilor! Acum 100 de ani! Sa umplem borș!

28 Iun

Tot din cartea DIN BUCATARIA TARANULUI ROMAN de Mihai Lupescu! La capitoulul V, Bucatele cunoscute de țarani; facerea lor, despre cum se face borsul, gasim o pagina de o savoare deosebita! O voi reproduce intocmai, pentru ca procedeul l-am vazut la bunicii mei din Zagavia, Scobinți acum 45 de ani!

carte_1 006

Borsul se face din tarate de de porumb si grau in chipul urmator: se iau tărâțe de popușoi, cam trei parti, si o parte de grâu, se curata curat si se pun in putina de bors. Ea trebuie sa fie curata si afumata cu fum de petica (cârpa de vase uscata, n.n.) sau carpa curata; peste tarate se pun  huște vechi, amestecandu-se cu apa rece, apoi peste aceste tărâțe se toarna apa clocotita. In putina de umplut bors  se mai pun si crengute de vișin. O data cu tarâțele , si barabule (cartofi n.n.) – cartofi fierți si sfaramati, ca sa se inacreasca  mai repede. Borsul prisne (bors umplut prima data n.n.) e borsul acru, sadea, proaspat.

borsul

Unele gospodine , cand umplu bors, au obicei sa traga copiii  de-un ghiț de păr din cap, ori le dau câte o palmă ori pumn, zicând: „Acru borșul”, având credința ca, daca , facand asa, borsul se acreste mai iute si mai tare. De n-are copii, da-n sluga si, cam in gluma in barbat, pentru care adesea primeste multamita si ea, tot in gluma.

Altele pun in bors trei carbuni aprinsi zic: “Acru-i borsul si iute ca focul” In judetul Tecuci, comuna Tepu, pentru ca borsul sa se inacreasca, femeile dau cu facalețul după baieți, de-i face sa planga, si descanta : “S-a dus la peste, borsul se-năcreste”.

Nu toate gospodinele pot umple bors bun si acru, cum “nu toate mustele fac miere”! Dupa femeia blajina, moale, mazaca ori lenesa, borsul nu se acreste, nu se face bun, si adesea se bâhlește ori se imbăloșează; după cea harnică , iute, aprinsă după treburi si amarnică la toate, după aschide, borșul se face oțet de acru, cum îi para focului. Ca sa fie mai dulcuț, se taie cu apa.

Ca sa se înăcrească borșul, putina cu borș, se tine o sară pe coltul vetrei, cam lângă foc, pe urmă se tine la loc racoroas, ca altfel se îmbăloșează, se strică. La loc călduros, borșul face pe deasupra floare ori bartiță, si trebuie curațit adesea.

Ca sa nu dea in borș colb, praf, gozuri, muște, ori ca sa nu se inece in el un soarece, borșanca (putina cu borș n.n.) se tine acoperita cu leșierul (un mic fund din lemn,n.n), ori c-un sac, ori putina trebuie sa aiba capac.

%d blogeri au apreciat asta: