Nuntă la români (cap.I)

30 Iul

In 1880, Elena Sevastos, o iesenca cu dragoste pentru etnografie si folclor romanesc, premiata de Acadenia Română pentru stradania de a studia si publica studii de etnografie comparata, publica in 1880 la editura Carol Gobl. o lucrare de referinta pentru cunosterea vietii si sufletului taranului român : NUNTA LA ROMANI.

Nunta studiu

Cartea se gasesti pe  situl de arhivare de documente  esentiale ale poporului român: www.dacoromanica.ro

In serial voi publica frânturi din aceasta ampla lucrare. Voi transpune in ortografia curenta textul.

I.Pețitul

Cum pețitul este de cand lumea si pamântul, era normal ca si acest cuvant sa fie de origine latina peto, petere, petivi, petitus si defineste actiunea de a peti pe cineva in nume propriu sau prin intermediar (parinti, rude, cunoscuti)!

De obicei, cererea in casatorie se facea de flacau, care mergea la parintii fetei si o cerea in casatorie! Daca insa era o casatorie de interes, sau parintii nu cadeau de acord asupra zestrei, se recurgea la petitori!

Petitorii erau rude mai in varsta, sau cunoscuti ai ambelor familii, insa cel de mai multe ori era un consatean cunoscut in tot satul ca fiind bun de gura si cu succes la astfel de actiuni! Acesta impreuna cu un grup de vornicei, flăcăi tineri, iși anunta intentia de a veni la petit fata. Cu mare alai, cu muzicanti, cu chiote si voie buna veneau la casa fetei!

Gazdele erau in asteptare si faceau pregatiri, de, era in joc onoarea familiei si viitorul fetei! Cand se auzeu pe ulita strigatele si chiotele flacailor, femeile din casa strigau ca vin pețitorii! Gospodarul, lua repede o cofa de apa si stingea focul zicand ca “N-am grija decat de maritat”!

Starostele petitorilor întreba – Se hodinesc oamenii?

Atunci gospodarul iese din casă in tinda si spune ca “se hodineasc si nu prea!”

Intre starostele petitorilor si gospodar incepe un dialog interesant! Folosind parabole si versuri populare specifice petitului, pețitorul isi expune scopul prezentei lui si a flacailor la casa gospodarului.

Petitul

Vornicul se inchina si zice:

Noi cum umblam,

Si ce cautam,

Sama bine ne dam,

Frică nimanui nu purtam,

De unde venim stim,

Si unde mergem, cunoastem,

Ca noi suntem soli imparatesti,

Oameni buni dumnevoastra,

Si avem porunca imparateasca,

Nimeni sa nu ne opresca,

Deci dumnevoastra sunteti rugati,

Bine sa ne ascultati,

Când om cuvanta,

Si sama ne-om da,

Al noastru tânăr imparat,

De cu seara ne-a chemat (….)

Spune ca a facut cale lunga, vine de peste mari si tari, si sunt trimisii unui imparat, care are un fiu de insurat! Au auzit ca la acea casa, este o fata aleasa, harnica si frumoasa, pe care imparatul vrea sa o aiba de nora. Ii cere gospodarului sa cheme fata pentru a o vedea! Daca nu o scoate la vedere, inseamna ca s-au inselat. Fata este urata sau batrana, sau poartă straie zdenturoase cu care-i este rusine sa o vada lumea.

Pe un ton imperativ, starostele intreba gospodarul ce raspuns da?

Cum intalnirea este aranjata mai din timp, tatal fetei de maritat este de acord cu cerintele petitorilor, si indeamna pe staroste si vornicei, care-i insotesc pe petitori, sa pofteasca in casa.

După ce cinstesc petitorii cu mancare si bautura (nu prea multa ca nu este nunta sau botez), acestia pleca in afara casei si ramane starostele! Abia acum incep discutiile. Acestea se refera la dota cu care vine fata si cu ce vine baiatul pentru intemeierea noii familii.

Starostele, spune ca parintii baiatului dau flacaului: 2 boi sau o vaca cu vitel; Haine de lucru si de sarbatoare, de mers la biserica. 5 prajini de pamant in vatra satului cu loc de casa! O falca de aratura si 20 de prajini de fânete. O suma de bani care sa inceapa casa si sa-si cumpere cele necesare muncii câmpului. In functie de cat de avuti sunt parintii flacaului, ofera mai mult sau mai putin.

Parintii fetei descriu si ei zestrea cu care vine fata in intemeierea noii familii. Iata un exemplu dat de autoare dintr-un sat din fostul judet Bârlad:

Zestrea fetei

O lada brasoveneasca pentru tinut zestrea.

40 de coti de pânză de bumbac,

40 de coți de pânza de fuior

Vreo 60 de coti de panza de câlți (cânepa n.n.)

12 servete de bumbac sau fuior (probabil din in,n.n.)

6 ștergare din câlti, de dus mancarea la câmp

6 stergare tivuite

6 lanciere batute cu piaptanul (….), câțiva coți de lână subțire in patru ițe, din care se vede iscusința fetei

24 coți pentru car, sau asternut

60 coți de pânză pentru saci,

30 de coți de pânză sau de câlți (cânepa n.n.) pentru traiste

O scoarța sau foița in păpuși cu chenar pe margine,

2 fete de masa, buna, vrâstate (?)

1 prostire in ciubuce de borangic cu horbota (?)

1 camasa de mire

Naframe pentru nuntasii mirelui!

Tatal fetei, când termina de prezentat zestrea fiiicei spune:

– Asta-i zestrea fetei mele, numai daca vo place!

– Ne place, striga starostele vorniceilor. După care scoate plosca cu rachiu si o intinde gospodarului. Acesta isi face cruce si spune:

– Cum o da Dumnezeu, intr-un noroc sa fie. Pune plosca la gura si bea zdravan, ca si cum ar fi incheiat o afacere buna in targ. Trece plosca nevestei. Aceasta ca mama, varsa o lacrima si spune:

– Se vede ca a venit ceasul sa o dam de acasa! Sa traiesti moșnege (catre sot)! Sa ne bucuram cu toții si bea si ea din plosca.

Cineva din alai, cheama flacaul in casa. O ruda mai in varsta din partea fetei, o ia de mana si o duce in fata flacaului. Si-l întreaba:

– Ia sa vad nepoate, tii draga copila asta?

–Mii draga spune flacaul!

Batranul, ii spune flăcăului ca parintii fetei, ii dau fata de nevasta, nu ca nu ar avea ce manca sau imbraca, ci ca sa-i fie soață pana la sfârsitul vietii, sa-i fie aproape la bine si la rau, si cand o fi sanatos si la boala, la pierdere si la castig.

Băiatul ii da mosului pentru sfatul dat, parale, iar fata o frumoasa naframa cusuta de mana ei!

In continuare sa stabilieste logodna, nunta, nasii si toate cele necesare pentru acest eveniment unic in viata flacaului si fetei. (Va urma)!

%d blogeri au apreciat asta: