Nuntă la români (cap. IV)

6 Aug

Este vineri. Vorniceii cu plosca sau cu sticla cu bautura umbla prin sat si fac chemarile la nuntă. Ajunși la casa gospodarului, aceștia saluta gazdele si le fac chemarea care suna cam asa:

Suntem trimisi la dumneavoastra, cu un cuvânt de la dumnezeu si de la domnul mire (numele si prenumele), care vă roagă prin noi să veniti să luati parte și dumneavoastra la ospățul dumisale, poimâine!

La un talger cu mâncare

La un pahar de bautură

La mai multa voie bună

Să petrecem împreună

Din toata inima va poftește,

Si cu drag vă si asteptă

sau

Vă poftește jupân mire

Si jupăneasa mireasă

Si socrii cei mari

Si nunii cei mari

Si noi vorniceii

Ca aveți si dumneavoastra fete si feciori

Si noi vă vom da o mana de ajutor!

Daca gospodarul incuviinteaza, si spune ca va veni, i se va da din plosca sau sticla de băutura. In alte parți i se ofera întâi bautura si apoi i se face chemarea la nuntă.

Si avenit si ziua de sâmbata. De acum incepe nunta propriu-zisă!

La casa miresei se adună mai multe fete si druștele. In mijlocul casei se aseaza o masa acoperita cu o fața de masa. Pe mijlocul mesei se pun patru coleci mari, unul peste altul. Inauntru se pune un bulgare de sare si o năframa. Năframa in seara nunții, mireasa o va pune la brâu mirelui si nu o va scoate decat a doua zi. Acea naframa, va ajunge după nuntă pe fundul lazii de zestre. Nu va fi scoasa niciodata cat va trai mireasa. Naframa se va scoate doar la moartea ei, peste ani si ani si ii va acoperi fața! Colacii sunt pentru nuni.

Mireasa ajutata de druște se piaptana, imbraca hainele de mireasa si astepta alaiul mirelui care urmaza sa soseasca. Costumul miresei se compune din ie sau cămasă, bârneață, poale, fotă, bondiță inflorata peste ie, pe cap cunună sau maramă, in picioare ghete sau opinci. Dacă este frig, va purta pe umeri cojocel de miel. Daca după logodna a  venit deja in casa mirelui, atunci va iesi in prag si va astepta alaiul de nuntasi.

Mirele, ajutat de flacăi si prieteni se aseaza pe un scaun, un prieten ii ține oglinda, iar altul il tunde si il barbereste. Simbolic va marca iesirea din statutul de flacau si trecerea in randul bărbatilor. Mirele imbraca camasa de nuntă. Camasa este alba din borangic, bumbac sau lana, care se incheie cu doi nasturi la gat, manecile sunt increțite. Se incinge cu un chimir sau brâu care are canafi din lâna colorata. Peste camasa are bundită de miel cu frumoase cusaturi. De la brau in jos are itari incretiti. In picioare opinci, sau cisme. Pe cap caciula de miel. Daca este rece pe umeri va purta un suman de lâna.

Costume miri

Costume de mire si mireasa. Din colectia Muzeului de etnografie a Moldovei. Sunt expuse la Muzeul Viei si Vinului din Hârlău.

La casa mirelui, flăcăii si fetele vor impodobi un brad  cu hârtie poleita, cu nuci, portocale, covrigi si un prosop, pe care-l poarta un vornicel avand grija sa-l joace. Acesta va ajunge la masa cea mare in noaptea nunții de la casa mirelui.

De la casa mirelui, alaiul de nunta, fete si flacăi, pleaca spre casa miresei. Flăcăii călare pe cai iuți, fetele si scripcarii in carute (car cu boi). Un vornicel va purta bradul impodobit si-l va juca mereu pe muzica cantata de scripcari. Este o atmosfera de bucurie, cu chiuituri si strigate.

costume_miri

Costume de nuntași din Colecția Muzeului de Etnografie a Moldovei din Iași.

Una din fete va duce darul mirelui pentru mireasa. Pe drum nuntasii mirelui se intalnesc cu flacaii din alaiul miresei, de asemenea calare pe cai. Are loc o intrecere intre flăcăii calare. Cel care castiga este laudat el si calul. Primeste de la mire bacsis, sau o bucata de postav, iar cel care pierde o naframa.

Mireasa iese in pragul casei, avand druștele lângă ea. Langa mireasa va fi o donită cu apa, pe doniță un colac mare, acoperit cu o naframa frumos impodobită.

Ajunsi la casa miresei, starostele striga sa se deschidă portile.

Portițe se dau  la o parte si starostele vorniceilor din partea mirelui vine in fața onoraților nuntași si rude din partea miresei, a miresei si celor prezenti si spune:

Bună vreme, buna vreme,

Gospodari,

Flacăi dumneavoastra

Toți stați

Si ascultati,

Ce va sa zică

Gurita noastra

Noi amu am venit sa intrebam

Pe dumneavoastra

De viață (….)

Si pe tânărul nostru imparat sa-l așteptați,

Cu mese întinse,

Cu faclii aprinse,

Cu bucate bune,

Cu pahare pline,

Cu vorbe de omenie,Cu Dumnezeu sa va ție,

Si pentru povestea mea

O copilă tinerea,

Si o basmăluță de in

Sa-mi  ștearga gura de vin,

Sa traiți la mulți ani!

Vornicelul, va spune de ce sunt cu un alai asa de mare la poarta. Pentru ca aici, tanarul nostru a găsit o floricică pe care o va lua, o va sadi la el acasa pentru a inflori si rodi!

După ce vornicelul a facut aceasta strigare, mireasa ii da un colacul de pe donița de apa. Vornicelul rupe colacul si-l imparte cu nuntasii care-l insoțesc in alaiul de nuntă. Iar naframa, mireasa o leaga la capastrul calului vornicelului.

Alaiul este poftit in casa miresei. Vornicelul scoate darul miresei. Darul este asezat intr-o sită noua, pe care o acoperă cu un frumos stergar daruit de mama mirelui. Vornicelul pe acordurile muzicale ale scripcarului joaca darul sii spune  miresei ca acest dar din partea mirelui. Mireasa vrea sa apuce darul insa vornicelul nu se lasa, mai joaca darul si ii spune sa nu se repeada la dar cum s-a grabit la maritat! Intr-o atmosfera de voie bune si de joc, mireasa intra in posesia darului. De obicei podoabe (sirag de margele, obiecte de infrumusetare, sirag de galbeni daca mirele este dintr-o familie avuta).

Si mireasa are un dar pentru mire. De obicei se da o camasa de borangic, de bumbac sau in, lucrata de mireasa cu frumoase inflorituri. Ea il va da vornicelului ei, care il va juca pe muzica scripcarilor, va lauda darul către mire. Daca mirele intinde mana sa-l ia, acesta il respinge șii spune sa nu se repeada la luat, cum s-a grabit la insurat, lasând draguțele din sat, de când era flacau in lacrimi si jale. Pâna la urma si mirele intra in posesia darului oferit de mireasa.

Pentru urari si dar, mireasa cinstește pe vatajei (vornici) cu un pahar cu rachiu.

Nuntașii ies in curtea casei unde se incinge hora, se joacă, se chiuie. Parinții miresei cinstesc oaspeții din alaiul mirelui cu rachiu si vin.

Nuntașii din partea mirelui, cer miresei sa arate zestrea, pentru a o lua la casa mirelui. Flacaii si fetele din alaiul mirelui intra in camera de curat, unde mireasa tine lada de zestre si celelalte articole din zestre. Insa in camera stau de paza fetele, drustele din partea miresei care nu dau voie sa ia nimic pana nu primesc un bacsis de la mire. Zestrea este luata si nuntasii pe muzica scripcarilor, joaca cu articolele de zestre în mâini, si merg afara din casa. Insa la ușa mai au un obstacol. Fratii si flacaii din alaiul miresei pazesc usa de iesire si nu dau voie sa iasa cu zestrea pana nu primesc si ei un bacsis.

Zestrea

Camera de curat, se vede lada de zestre si o parte din zestrea miresei.

După ce sau mântuit jocurile și nuntașii stau de plecare, dinaintea casei se așterne un lăiceru (covoraș). Părinții miresei stau pe scaune, iar la picioare au pusă o perină. Mirii ingenunchiază (în unele locuri doar mireasa). Ei isi cer iertare de la parinții fetei si cer binecuvântarea. Un scripcar bun de gura spune cu aceasta ocazie:

Cinstiți părinți, poftiți de iertați

Iertați si blagosloviți

Aceste două mladițe,

Ca să fie casa, casă

Si viața luminoasă

Sa traiasca mirele,

Stapâneasca-și vitele,

Toate avuțiile,

Să traiască și mireasa

Să schiverniceasca (intretine n.n.) casa.

Intru mulți ani să traiti,

Cu toții sa va inveseliți!

Mirii iertare

Tatal miresei da un bacsis la scripcar si un pahar cu rachiu.

O data zestrea incarcata in car (carută), se urca si mireasa si parintii acesteia si se indreapta spre casa nunilor. Unde prin joc, chiote si focuri de pistoale si pusti se indrepta spre casa nunilor si apoi spre casa mirelui.

Dacă mirele este din alt sat, feciorii din sat cer o despagubire mirelui, asa numita vulpe (hulpe), de obicei stiindu-se obiceiurile locului, mirele da de baut la feciori, daca nu, acestia ii blocheaza drumul cu lemne sau chiar ii scot rotile de la carul (căruța) cu zestrea miresii!

Se pune in miscare alaiul, si la iesirea de pe poarta casei parintești a miresii, scripcarii incep a canta:

Hai mireasă, hai,

Că te ducem la strainu,

Ce te mustra fara vină,

Si te bate fară mila,

Ca mila de la barbat,

E ca frunza de păr uscat,

Mila de la părinți,

Cu mare greu o so uiți (….)

Cât la măicuța-ți erai

De lucru, nu lucrai,

Tot dragul mamei erai,

Dar daca te-ai mărita,

Copii te-ar impresura,

Grijile mi te-ar lua,

Că bărbatu nu-i părinte

Să-ti rabde orice cuvinte.(…)

Tot la plecarea alaiului de nuntă de la parinții miresei, scripcarii mai cântă:

Taci mireasa, nu mai plânge,

Mijlocelul nu-ți mai frânge,

Că acasa te-i intoarce,

Când pe strat inul s-o toarce

Si la măta te-i duce

Cînd o face plopul mere,

Si rachita vișinele.(…)

Cantecul miresei

O alta varianta de cântec al miresei.

Pe drum alaiul mirelui și miresei este intampinat de sateni, iar unii mai ales copii, arunca cu apa din cofa, pe drum, in calea mirilor, pentru ca sa le merga bine tinerilor insuratei, sa fie bogati si sanatosi.  Pentru asta primesc de la vornici un bacsis. Ajunsi la casa mirelui, in curte se incing iarăsi horele si jocurile.

Nuntasi

Costume de nuntași. Exepuse la Muzeul Viei si Vinului din Hârlau.

După ce nuntașii se ostenesc cu jocul in curte, sunt invitați in camera unde este amenajată masa. In capul mesei stau mireasa și mirele, parinții mirilor, vornicei, druște și nuntași. Masa cea mare va fi duminică seara. Intâi trec sa-i ia pe nuni, apoi se cunună la biserică și apoi revin la casa mirelui pentru masa cea mare de duminică seara. (va urma).

Referinte: Lucrarea de etnografie din 1880 a scriitoarei Elena Sevastos: NUNTA LA ROMÂNI.

Fotografiile sunt de pe situl oficial al Muzeul Viei si Vinului Hârlău: http://www.muzeulvieisivinului.ro/

%d blogeri au apreciat asta: