Adormirea Maicii Domnului, 15 august, tradiții, datini și obiceiuri.

12 Aug

Adormirea Maicii Domnului sau Sântămaria Mare, una dintre marile sărbători ale bisericii creştine, prăznuită în 15 august, marchează trecerea de la vară la toamnă şi totodată Ziua Marinei, Maica Domnului fiind ocrotitoarea marinarilor.

De pe 15 august se deschidea, în satul tradițional, un important sezon al nunților, sezon care tinea pana la intrarea in postul Craciunului.In aceasta zi se organizau targurile si iarmaroacele de toamna. Perioada dintre cele doua Sântămarii, numita Intre Sântămarii, se considera timp optim pentru semăna­turile de toamnă.

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este prăznuită de ortodocşi şi catolici în fiecare an, pe data de 15 august. Ea este cunoscută în Apus sub numele de Înălţarea cu trupul la cer a Maicii Domnului. Este sărbătoarea în amintirea zilei în care Fecioara Maria şi-a dat obştescul sfârşit.

Despre adormirea Maicii Domnului nu avem informaţii în Sfintele Evanghelii, ci numai în tradiţia Bisericii. Aceasta este tratată în scrierile a patru părinţi orientali: Patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului şi Sfântul Ioan Damaschin. În scrierile lor se spune că Maica Domnului a fost înştiinţată printr-un înger de mutarea ei din această viaţă. Aceeaşi traditie spune că apostolii, aflaţi în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduşi pe nori pentru a fi prezenţi la acest eveniment. Prin pronia divină, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai tîrziu. Întristat, a cerut să se deschidă mormântul, pentru a săruta mâinile Născătoarei de Dumnezeu, dar, intrând, l-a găsit gol. În timp, în cuvântările Părinţilor Bisericii, începe să se afirme cu mai multă putere credinţa că după adormirea sa, Fecioara Maria a fost înviată de Fiul Său şi luată cu trupul în Împărăţia Cerurilor.

Tradiţia mai spune că după ce şi-a săvârşit misiunea apostolică ce i-a fost încredinţată, şi anume să ducă în Muntele Athonului (Athos) credinţa, Maica Domnului dorea să se mute la Fiul Său. Această cerere i-a fost îndeplinită, fiind astfel săvârşită şi dorinţa creştinilor ca trupul Maicii Domnului să nu fie supus putreziciunii şi să fie luat la cer.

Ca şi Iisus Hristos, Maica Domnului îi iubeşte atât de mult pe oameni încât L-a convins pe Dumnezeu să transforme fuioarele, care se dau de Iordan, într-un mare năvod.

Tot din tradiţie aflăm că, înainte de Marea Judecată, Maica Domnului va da cu năvodul de trei ori prin iad, sufletele de acolo putând să se prindă de el şi astfel să se mântuiască de păcate. Se mai spune că dracii, rămaşi fără sufletele oamenilor, se vor mânca între ei până când nu va mai rămâne niciunul.

Pe timpuri, însă și acum, în seara de 14 august, în ajun, creștinii serbau printr-o priveghere, la care participa tot satul. La aceasta priveghere, sau prohod, toti oamenii, împărțiti în trei cete, cântă un cântec de jale, în trei glasuri. In mijlocul bisericii este scoasă, spre a fi sărutată, icoana volantă (pe pânză) a Adormirii Maicii Domnului, peste care oamenii așezau flori. Icoana este apoi scoasă din biserică în procesiune. Se înconjură de trei ori biserica cu icoana, în procesiune, cu cântări și lumânări aprinse, apoi se intra din nou în biserică.

Aceasta procesiune simbolizează petrecerea, de către  săteni, a Maicii Domnului către mormânt, fiind asimilată cu înmormântări simbolice, cântările de jale  de la prohod fiind de fapt bocet după Maica Domnului, considerată de ortodocși mamă, care octotește toată viața pământească și ajută în viața de după moarte. In acest sens, participarea la prohod și cântarea prohodului este obligația morală a fiecărui creștin, pentru că astfel el jelește adormirea cereștii sale maici.

Astfel, creștinii știu când să o invoce pe Maica Precista, adica în momente de mare cumpănă a vieții: pentru nașterea ușoară a copiilor, pentru căsătoria fetelor (fetele purtau la sân de Sântămarie o plantă numită năvalnic, care se spune avea darul de a aduce pețitori). Maica Domnului era considerată apăratoarea tuturora celor năpăstuiți de soartă, dar și a celora care se roagă neîncetat pentru iertarea păcatelor celor adormiți, adica a morților.

Toate aceste sisteme de credințe ne trimit spre vremurile de demult, precreștină a naturii. O straveche Zeiță Mamă, care apare tânără la Sânziene, matură acum și la Vinerea Mare sau bătrână în Zilele Babei Dochia. De altfel , sărbătoarea Sântămării curinde multe elemente cu un pronunțat caracter agrar.

La ţară se obişnuieşte ca în această zi să fie angajaţi pândarii în vii şi se spune că se „leagă” ciocul păsărilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri. De asemenea, se oferă ofrandă din noua poamă.

În părţile Moldovei, Sfânta Maria Mare este considerată „a morţilor”, fiind pomeniţi toţi cei care au numele pornind de la cel al Preacuratei şi doar la Sfânta Maria Mică (8 septembrie) sunt sărbătoriţi cei care poartă acest nume.

La sărbătoarea Sfintei Marii se adună ultimele plante de leac, putându-se afla cum va fi toamna ce se apropie şi se culeg flori care se pun la icoana Preacuratei, considerându-se că apoi sunt bune de leac.

Între cele două Marii (15 august – 8 septembrie) este timpul prielnic semănării grâului.

La Sfânta Marie, la care se face mâncare pe bază de carne de pasăre, se bea vin și se fac cozonaci.

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului prefaţează deschiderea sezonului de nunţi (16 august-14 noiembrie), începerea târgurilor şi iarmaroacelor de toamnă, a praznicelor de pomenire a morţilor.

În unele părţi ale Moldovei, sărbătoarea de la 15 august este considerată „a morţilor”. Cu această ocazie sunt pomeniţi toţi strămoşii plecaţi în lumea drepţilor şi care au purtat numele Sfintei Fecioare. În ziua praznicului, femeile merg la biserică şi duc cele mai frumoase flori din grădină, o „colivă de struguri”, prune şi faguri de miere, pe care le dau în amintirea răposaţilor, „să fie de sufletul lor”.

Sf.Marie 007

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului încheie un ciclu bisericesc, care se redeschide pe 1 septembrie, prima sărbatoare fiind de cea a Naşterii Maicii Domnului (8 septembrie). Dintr-o sămânţă, aparent moartă, se va naşte un nou spic de grâu plin cu boabe, pentru a adeveri că din moarte va fi înviere.

Mai multe lăcaşuri de cult din ţară ocrotite de Maica Domnului îşi serbează, joi, hramul.

In vecinătatea orașului Hârlău, este hram la bisericile din Deleni (biserica cea veche de lângă conacul Ghica) și cea de la Feredeni. Amandouă biserici sunt vechi si sunt monumente istorice. Merită mers la hram sau în vizită.

Deleni 004

Interiorul bisericii din Deleni

Feredeni 005

Interiorul bisericii din Feredeni, com Deleni.

De acum încep câșlegile de toamnă care țin până 14 noiembrie, când începe postul crăciunului.

%d blogeri au apreciat asta: