Opinca românescă

15 Aug

Arheologii au găsit cu ocazia săpăturilor arheologice, urme de opinci datând din anul 2500 î.e.n şi pe care le purtau geto-dacii. Pe Columna lui Traian, se vad ilustrați cu daci în costume ce se aseamănă cu cele purtate de țaranul român și  sunt încălțați cu opinci. Vestigiile arheologice denotă că populaţia locală vâna  animale sălbatice: vulpi, cerbi, bursuci, lupi, urși, ale căror piei erau prelucrate. Cei mai nobili purtau opinci din piei de vânat, cei săraci purtau pe cele din piele de vită sau porc.

țaran cu opincă

Răspândirea atât de largă printre români a opincii le-a atras acestora în trecut porecla de opincari (în maghiară bocskoros). Românii n-au uitat acest fapt şi, atunci când, cu mandatul puterilor Antantei, au eliberat Budapesta în 1919 de bolşevismul regimului lui Bela Kun. Se spune că, în loc să arboreze drapelul tricolor pe clădirea parlamentului,  căprarul Bivolaru,  a preferat să lege o opincă, care a fluturat mult timp deasupra steagului maghiar. Sub raport istoric este de remarcat ştirea că al treilea căpitan al răscoalei ţărăneşti din Transilvania de la 1784, Crişan, şi-a pus singur capăt zilelor în celula de deasupra porţii de intrare în cetatea Bălgradului (Alba Iulia) cu şireturilor (nojițele) de la opinci.

BD69AC00

Opinci din piele de porc. Era încălțamintea    la costumul popular al unui copil din Pârcovaci- Hârlău, cu ocazia unor activitați organizate la Clubul Copiilor din Hârlău din decembrie 2011.

 Opincile ţărăneşti erau făcute dintr-o bucată dreptunghiulară de piele sau de cauciuc, strânsă pe laba piciorului cu ajutorul nojiţelor. Vechimea lor este indicată şi de numărul mare de expresii care au intrat în vorbirea autohtonă. A pune cuiva (sau a-i da cu) opinca (în obraz) înseamnă a păcăli pe cineva sau a-l trage pe sfoară, dar şi a face pe cineva de ruşine. Expresia „c-un pantof şi c-o opincă” înseamnă a fi luat prin surprindere, dar și unul care nu-și cunoaște locul în societate. „A umbla cu opinci de fier”înseamnă a umbla mult. „Pe unde şi-a spart dracul opincile” este echivalent cu departe. A călca (pe cineva) pe opinci înseamnă a jigni pe cineva. Opincă în sensul colectiv înseamnă ţărănime„De la vlădică până la opincă” este expresia care denumește toate straturile sociale, sau de universalitate a unei legi, măsuri administrative, de participarea întrgului popor la o acțiune politică (actul unirii Principatelor de exemplu) etc. “Iși sparge dracul opincile” , adică undeva unde se ajunge cu greutate. “Daca nu ai papuci sunt bune si opicile”, adică sa, să te limitezi la ce ai, la ce poți. “Popă cu opinci nu se crede”, proverbul sugerează ca este bine sa-ți știi limitele. “Cel încălțat în papuci nu-l cunoaște pe cel in opinci”, proverbul vrea să arate ca unul ajuns sus pe scara socială, nu-l mai intereseaza de unde a plecat, sau de cei loviți de soartă, dezinteresul fașă de cei de jos. “Opinca este talpa țării”, expresie folosită de politicienii acum peste 100 de ani, și mai târziu, pentru a-și arăta “grija”, pentru cei mulți, care dau tăria și puterea țării. “Opicari” expresie peiorativă a celor ajunși, a celor potenți, față de țărani, “ Fiecare singur știe unde-l strânge opinca”, s-ar intrepreta prin aceea că fiecare om în parte își cunoaște cel mai bine problemele, greutățile.

Sticlaria 035

Opinci, exponat din muzeul personal al artistului popular Constantin Curecheriu din Sticlăria, com. Scobinți.

Spre deosebire de cisme, pantofi, ghete, opincile sunt comune și femeilor și barbaților. Și alte popoare vecine, la costumul popular tradițional, poartă opinci, sârbii, bulgarii. Insă opincile purtate de români erau unice prin modul cum se confecționau. Așa numita “opincă românească” era diferită. Doar pe partea exterioară a opincii prezintă îngurzire (încrețire). Din acest motiv opinca apare asimetrică.

Opinci

Opincile erau ușor de confecționat (țăranii și le confecționau singuri), erau comode, permiteau când era frig să se folosească obiele groase din lână), țineau cald, piciorul respira în voie, însă se udau ușor. De asemenea când era ghețuș pe drum se aluneca. Tăranul inventiv, lega un lanț pe sub talpă (un fel de antiderapant). Insă după ce sa început a se folosi cauciucul la confecționarea opincilor, picioarele miroseau groaznic. Să nu uităm ca între cele două războaie mondiale, la Hârlău era o fabrică de opinci.

Opinci_1

Poate cei mai în vârstă își amintesc de opincile de cauciuc care atârnau în cui, la stradă,  la o pravalie de lângă fosta frizerie a lui Carol, cam pe locul unde acum este sediul PSD, însa cu vreo 10 metrii mai în față. Țăranii după ce iși cumpărau opincile, traversau strada la cârciuma din colț, restaurantul ce se afla în fostul cinematograf Zillinger, cu aproximație pe locul unde este acum “autogara” Codreanu de la Rareșoaia, pentru a le “uda”, cu un rachiu.

%d blogeri au apreciat asta: