Portret de folclorist din satul Pârcovaci – Hârlău.

20 Aug

Ion Ciobanu s-a născut la  22.12.1950  în orașul Hârlău, jud.Iași.  Invățător, profesor, director Căminului  Cultural din Pârcovaci peste 30 de ani. Este și un cunoscut culegător de folclor din zona Pârcovaci. Iată cum ii caracterizează activitatea,  domnul Paul Iancu, muzeograf la Muzeul Viei și Vinului din Hârlău:

“Ioan Ciobanu a slujit, tăcut, pasionat si conștiincios, interesele culturale ale oamenilor, fiind trei decenii si directorul Căminului Cultural din Pîrcovaci. A fost mentorul care a strâns în jurul său, de la mic și până la mare, zeci și sute de tineri si vârstnici reuniți în cadrul unui ansamblu folcloric de proporții care a valorificat si mai valorifică, încă, folclorul local de aici, jocurile populare care se constituie și astăzi într-un veritabil unicat al artei coregrafice. Multitudinea de spectacole prezentate de acest ansamblu, din care fac parte oameni de mare talent, pasionați și plini de har, atât în satul Pîrcovaci, la Hîrlău, Vorona, Bacău, Sibiu sau Iasi, la Concursurile si Festivalurile Naționale și Internționale de Folclor, l-au făcut cunoscut în întreaga țară, dar și peste hotare, ca unul dintre cele mai autentice si originale ansambluri folclorice. Jocurile populare de aici, jucate cu atâta măiestrie de Ioan Ciobanu, Mihai Buznea și mulți alții, stârnesc fiori și chiar lacrimi celor care le urmăresc.”

Din volumul I, Fii Bahloviei de Paul Iancu, 2011.

Vă prezint doua lucrări folclorice care se înterpretau de vornicei și muzicanți la nuntă:

CONOCĂRIA (DEX. orație de nuntă n.n.)

Bună ziua cinstiți socri mari,

Mulțumim dumneavoastră boieri mari

Dar ce umblați, ce căutați?

Lăsați-ne cu-ncetisorul

Si-o să vă spunem, cuvântul

Cu adevărul

Că de multe ce sunt si dese

Noi vom spune pe alese:

Tânărul nostru-mpărat

Dimineață s-a sculat

Fața albă si-a spălat

Părul negru o pieptănat

Din trâmbiță a trâmbițat

Oaste mare a adunat

300 feciori boieri

Si 200 grăniceri

Iar la răsărit de soare

A plecat la vânătoare

Si-a vânat țara de sus

De la Răsărit pân-la apus

Până caii n-au mai putut

Si potcoavele-au pierdut

Atunci se lăsară mai jos

Pe un deal frumos

Si luară si vânară

Munți cu brazii,

Dealurile cu viile

Câmpurile cu florile

Si satele cu fetele.

Iar când se lăsă mai pe seară

Dădu de urmă de căprioară.

Unii au zis că-i urmă de zână

Să-i fie împăratului de cunună.

Unii au zis că-i urmă de căprioară

Să-i fie împăratului de soțioară.

Atunci nunul cel mare

Cu grija-n spinare

Călare pe-un cal

Ca un ducibal

Făcu ochii roată

Peste ostirea lui toată

Si când încoace privi

Aicea zări

O floricică frumoasă

Dar si drăgăstoasă

Care nu-nfloreste

Nu rodeste

Si mai mult se ofileste

Atunci cu toții am hotărât

Si la casele dumneavoastră am venit

Si-am venit mai mult pe jos

Bine v-am găsit, socri mici, sănătosi

Acu ori floricica ne-o dați

Ori de noi nu mai scăpați

C-am venit cu târnăcoape de argint

Să scoatem floricica din pământ

S-a ducem la împărat în grădină

Să i-o facem gospodină.

Ca acolo să-nflorească

Să nu se mai ofilească.

– Socri mici, de nu credeți

Câte de la împărat aveți

Cine stie carte latinească

Să vină să ne-o citească.

Să nu ne-aduceți vreun popă

Cu barbă rară

Să ne țină pân’ deseară.

Sau unul cu barba căruntă

Să rămână cartea necitită.

Nouă să ne aduceți un popă

Cu barba deasă

Să ne citească carte aleasă

Si unul cu barba ca fusul

Să ne dea curând răspunsul.

Căci răspunsul nostru este:

sase năframe de in

Cusute cu flori si cu ibricin

Fie 3 si cu strămătură

Numai să fie cu voie bună,

Fie si cu mătasă

Numai să fie de la dumneavoastră din casă.

Să nu fie de la niste vecine

Să ne faceți de rusine.

Căci rusinea va fi a noastră

Iar ocara a dumneavoastră.

Socri mici, ascultați si-n urechi băgați

Când soarele va da spre seară

Mare oaste vă-mpresoară.

Să lărgiți casa, să întindeți masa

Că vine împăratul îndată

Cu ostirea lui toată

Cu tineri 155

Din cei mai voinici

Să aduceți fete si tineri frumosi

Bine v-am găsit socri mici sănătosi!

Socri mici, noi am mai sta

Dar ni-i c-om însera,

Si de lupi nu vom scăpa

Că avem de trecut,

Munți înalți si-ntunecosi

Bine v-am găsit socri mici sănătosi!

fata cu zestre

IERTĂCIUNEA (Se rostea la plecarea mirilor de la casa miresei cu zestrea)

Cinstiți nuni mari, cinstiți socri mari

Stimați părinți, rude si frați

Stimați nuntasi adevărați

Ascultați aceste cuvinte

Ce sunt de la Dumnezeu pentru rugăminte

Căci se roagă fiii dumneavoastră cu smerenie

Să le dați blagoslovire

Si se roagă cu plecăciune

Să le dați iertăciune.

Să-i iertați, să-i binecuvântați

Precum a binecuvântat, Dumnezeu

Lumea si natura:

Luni, întâia zi

A făcut Dumnezeu lumea si Pământul

Numai cu gândul si cuvântul

Marți, a făcut soarele si luna

Ce ne-a fost nouă lumina

De atunci si pân’ acum

Miercuri a făcut luceferii si stelele

Si toate vietățile

Ce sunt sus, în cer, jos pe pământ

Si văzând această minune dumnezeiască

Că n-are cin’ s-o stăpânească

Joi, a patra zi, l-a făcut pe strămosul nostru Adam

Cu trupul din lut

Cu oasele din piatră

Cu sângele din mare

După chipul si asemănarea Sfinției Sale.

I-a suflat în față,

I-a dat viață/ Si i-a zis:

Tu să fii stăpânul acestui paradis.

Dar văzând Dumnezeu

Că nu e bine, ca singur omul să trăiască

S-a gândit Prea Sfântul să-l si însoțească

I-a dat somn si când Adam a adormit

O coastă din trup i-a dezlipit

Si-a făcut-o după cum voia

Pe strămoasa noastră Eva.

Când Adam s-a sculat

Tare s-a înspăimântat

Si-a ’ntrebat:

– Ce este aceasta, Doamne?

– Nu te-nspăimânta, Adame!

Aceasta este trup din trupul tău

Coastă din coasta ta

Si se va numi Eva, soția ta

Si vă blagoslovesc

Să vă înmulțiți

Ca frunza codrului

Ca iarba pământului

Pe aripile vântului,

Si asa trăiră si se înmulțiră

Din neam în neam

Din viță-n viță

Pân’ la aceste două tinere mlădițe

Care stau cu genunchele plecate

Si cu fața rusinată

Si se roagă cu smerenie

Să le dați blagoslovenie.

Si se roagă cu plecăciune

Să le dați iertăciune.

Să-i iertați, să-i binecuvântați

Căci, iertarea părinților

Întăresc casele fiilor

Iar blestemul părinților

Risipesc casele fiilor.

De-ar fi din piatră

S-ar risipi deodată

De-ar fi din lut

S-ar risipi pân’ la pământ.

Iar dumneata, domnisoară mireasă

Plânge si suspină

Că intri-n casă străină

Si te vor mustra fără vină.

Si câte-odată, te vor bate si fără milă

Căci mila de la părinți

Niciodată n-ai s-o uiți.

Iar mila de la bărbat

E ca frunza de plop uscat.

Când crezi că te umbreste

Mai tare te dogorește

Stimați părinți, rude si frați

Stimați nuntasi adunați

Să rostim cu toți-acum

Doamne, ajutați-i, azi la drum

Să rostim cu toți în cor

Cale albă si mult, mult noroc.

Iar eu, voi primi acum

De la nasul mare, un bacsis bun

De la domnisoara mireasă

O năframă frumoasă,

Iar de la domnul mire

Un pahar cu vin

C-asa-i de la Dumnezeu, amin!

Mai multe despre personalități din zona Hârlăului, în volumele „Fii Bahloviei” de Paul Iancu. Cărțile se pot găsite la Muzeul Viei si Vinului din Hârlău.

Foto: Facebook

%d blogeri au apreciat asta: