Despre șezători! Un emoționant interviu al Prințesei Ileana de România.

7 Oct

It’s time for șezătoare! And if you’re wondering what is all about, please read these beautiful words written in 1952, in New York by Princess Ileana of Romania.

Prințesa Ileana de Româniahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Ileana_a_Rom%C3%A2niei

„Besides all of these, there was that delightful habit of the peasants which extends far back into bygone centuries, the șezătoare. By this custom families met at this or that man’s house to spin, or to take grain from the cob, or to do whatever work could be done collectively. The master of the house provided the food and entertainment, such as music for songs and dances. Young and old gathered to do the work and also to have a good time, and at these meetings the older men and women related the old tales and the legends that have for generations kept Romanian culture alive.It was this which made the șezătoare more important than similar gatherings which exist for a time on the frontier of a new nation and die out when the need for them is past. In Romania was not merely a matter of combining work which needed many hands with a social gathering for which there might not be any other time available. It was more than that. It was a means of preserving the individuality of a whole people. Thus through the centuries national history and literature and music have passed by word of mouth from generation to generation, and without books both language and faith have been kept alive. History has not come to the Romanian by way of study in the classroom, but at the fireside of his humble dwelling, as he listened in the evening by candlelight, in an atmosphere of good will and intimacy, to the respected voice of some loved one. History to him is not something he has studied but is part of his most intimate life, a conscious heritage. In the small, isolated dwellings in the remote mountains of my country, may this still be true! ”

Claca-șezătoare

Traducerea textului.

Este timpul pentru șezatori! Și dacă vă întrebați despre ce este vorba, vă rog să citiți aceste cuvinte frumoase scrise în 1952, în New York, de Principesa Ileana de România:

„Pe lângă toate acestea, obiceiul încântător a țăranilor care vine din vremurile de demult, din secolele trecute, șezatorile. Prin acestea, familile se întâlneau la locuința proprie  și prin rotație la alte case. Scopul era de a desfăca porumbul, sau de a face alte lucrări casnice ce pot fi realizate în mod colectiv. Stăpânul casei avea obligația de a asigura produsele alimentare și divertismentul, cum ar fi muzica, cântece și dansuri. Tineri și bătrâni se adunau pentru a munci împreună și, de asemenea, pentru a avea spor la treabă și face să trecă timpul mai ușor și mai plăcut la aceste reuniuni.

 Bărbați mai în vârstă și femeile  depănau povești vechi și legendele care s-au păstrat de  generații în cultura (populară) română. Acest lucru a făcut ca aceaste șezatori să fie mai importante decât alte adunările similare care existau în acele timpuri, la frontiera unei  noi națiuni și mor doar atunci când nevoia pentru ele este trecută. În Romania nu a fost doar o chestiune de a combina munca, unde era nevoie de mai multe mâini, cu o adunare socială pentru care nu ar putea fi orice alt timp la dispoziție. A fost mai mult decât atât, a fost un mijloc de a păstra individualitatea unui popor întreg. Astfel, prin istoria secolelor, credința, literatura și muzica au trecut prin viu grai din generație în generație, și fără cărți, atât limba și credința au fost ținute în viață. Istoria nu a venit la români prin studiu în clasă, dar la gura sobei locuinței sale umile, în timp ce asculta în seara la lumina lumânărilor, într-o atmosferă de bunăvoință și intimitate, prin glasul respectat de unele persoane dragi. Istoria lui (a poporului) nu este ceva ce a studiat, ci este o parte a lui cea mai intimă din viață, o moștenire conștientă. În locuințe mici, izolate din munții îndepărtați din țara mea, acest lucru poate fi încă adevărat! „

Foto: Captură facebook.com

%d blogeri au apreciat asta: