Obiceiuri de Anul Nou. Plugușorul

31 Oct

In Moldova, mai mult decât în oricare altă parte a spațiului carpato-dunărean, cu prilejul Anului Nou, circulă numeroase datini și obiceiuri, cele mai multe amintind de străvechi ritualuri agrare ce s-au practicat cândva pe aceste meleaguri. Alcătuit din plugușoare, colinde, jocuri dramatice cu măști, piese haiducești, sau cu subiect istoric, sărbatorile legate de înoirea anului,  implică realizări bogate și ample, de înaltă factură  artistică, pe plan literar, muzical, coregrafic, plastic, mimic, și pantonimic.

Sunt practici a căror viabilitate este asigurată de participarea activă a întregii colectivități la organizarea și desfășurarea lor.

Aceste tradiții se transmit de la o generație la alta cu toată grija. Vârstnicii sunt aceia care veghează întotdeauna  la păstrarea neștirbită a acestor valori folclorico-etnografice. Însă un rol deosebit îl au șefii căminelor culturale, ai caselor de cultură, cadre didactice.

Faptul că  Moldova  a păstrat un număr impresionant ale acestor obiceiuri de An Nou, nu este întâmplător. In Moldova publicul este mai receptiv față de dramaturgia folclorică, dovedindu-se intrasingent cu toate variantele degradante care circulă pe alocuri.

Un rol deosebit îl au festivalele obiceiurilor și tradițiilor de An Nou, cum este și cel din Hârlău din 3 ianuarie. Aici formații din Hârlău și împrejurimi, însă si din alte zone folclorice mai îndepărtate, își pot prezenta creații de teatru popular cu măști însă și uraturile, colindele etc.

Plugușorul, acest stravechi obicei agrar, este îndrăgit și practicat cu aceiași dăruire de toate grupurile de vârstă.

De la copii urători, care au variante simple, ce doar fac urări gazdelor, la formații numeroase de adulți, cu lăutari sau instumentiști, cu alte recuzite cum ar fi biciul, fluierul, buhaiul, tălangi, dobele (tobele), zurglăi etc.

Textul plugușoarelor nu se cântă ca la colinde ci se rostește.

Ritmul de desfașurare este dat de tobe mari (dobe) sau tobele mici folosite de dubași.

Pe vremuri, cetele de flacăi umblau cu “plugul mare”, având ca recuzită un plug adevarat, tras de doi sau patru boi, care trageau o brazdă în curtea gospodarului, pentru ca să aiba spor în noul an, recolte bogate, vite sănătoase,  sănătate și prosperitate în casă!

Variantele tradiționale ale plugușorului, cuprind imnuri de celebrare a vieții agricole, de celebrare a muncii. Urătorul prezintă succesiv în urătură toate verigile care alcatuiesc lanțul muncilor agricole: aratul, semănatul, culesul, treieratul, măcinatul și coptul colacilor.

Am gasit intr-o culegere de folclor, “Folclor din Moldova” ( texte alese din colectii inedite) Editura pentru literatura- 1969 – Colectia I.Oprisan, A. Folclor din Moldova de Jos, o uratura veche.
Uratura consemnata în 1961, a fost culeasă de la Popescu D. Maria de 56 de ani, fara carte, din satul Odaia- Bursucani, comuna Grivita, judetul Vaslui. Deci acum peste 50 de ani!
De remarcat ca în lirica populară, târgul Hârlău este prezent datorita comercianților și meșterilor ei. Culmea, reproduce cu exactitate topografia locului:
“Cî-n târg la Hârlău
Esti mult fier și oțel
Au plecat pe strada mica,
N-au găsit nimică
Au plecat pi strada mari
S-au gasit marfuri di vânzari
Și-au luat fier și oțel
Șî s-au dus la Ilii-Țiganu
Care bati bine cu ciocanul
Și-au facut seceri măruntele….”

Mici urători

Urătură

Aho, ho-ho-ho
Logofete, logofete,
Cum ții hambaru baiete?
– Foarte bini, mai stapâne,
C-am ajuns Sfântu Vasile
Di când sara a-nserat

Cu opinci ne-am încălțat

Bice-n mână am luat

Și la grajduri am alergat,.

Si-am ales vreo 60 de juncani,

Toți de câte trei ani,

Să fie-npărăcheați

Așa de parc-ar fi frați

Toți într-o lună fătați,

C-a venit timpul de arat,

De arat, de semanat.

Sî noi cu plugul ne-am plecat
Pe la curțili dumnevoastra,
Nanți, minunați
Cu aur suflați,
Pe temelii di piatra așezați
Au plecat pi ogoarî
Boi, boureni,
In coada, cudalbei
La urechi clopoțăi,
Și la dreapta trii bătăi
Ia mai roată, mai!
Hăi, hai
Și-am plecat pi-un cal, călări

Si se duse ca să vadă

De ia dat Dumnezeu roadă,

De e câmpul înverzit

Si de-i spicul aurit.
Sî văd grâul de e mare,
Grâul de departe înverzea,
De aproape-ngalbenea
Față de copt își făcea.
Dar la lună, la săptămână
El aminte și-a adus
De grâul care l-a fost pus.
Șî s-apleacî di călări
Si-o luat trii spicușori
Și li-o dus acasî
Șî li-o pus pi masâ
– Mai fimei, mai fimei,
Grâul nostrum ari sâ kei! ( O sa moara n.n.)
Grâu-i mîndru și frumos
Ca și fața lui Hristos!
– Nu ti temi, omule,
Cî-n târg la Hârlău
Esti mult fier și oțel
Au plecat pe strada mică,
N-au găsit nimică
Au plecat pi strada mari
S-au gasit mărfuri di vânzari
Și-au luat fier și oțel
Șî s-au dus la Ilii-Țîganu
Care bati bine cu ciocanul
Și-au făcut săceri mărunțele
Mai mari și mai mititele,
Pentru fete ochișăli;
Secerele mai mari,
Pentru voinicii tari.
Dar fetili zburau sî râdeau
Sî nimica nu făceu.
Sî era o fatâ cârnă,
Buhabî di-o mânâ, ( buhabî – bolnava)
Cu drapta secera,
Cu stânga, polog făcea
Făcea snop
Și din snop clăi,
Din clăi, hudubăi
Pîn’ la cea mai mari fățării
Di arii.
S-o dus în grajd ș-o scos
Nouâ iepi, sârepi
De noua ani sterpi
Cu potcovi di argint,
Ci bat bini la pamânt;
Cu potcoavi di alamâ
Ci bat bini la dulami
Din nari fârfâia,

Din picioare zvârlia,
Ș-o-ncărcat nouâ carâ
Cu poharâ ( povară n.n.)
Ș-o plecat la moarâ

Dar hoața cea de moară,
Văzu atâta cară,
Pusă coada pe spinare
Și plecă în lunca mare.
Lunca mare-
Frunză n-are;
Lunca mică-
Frunza pică,
Stai Costică, ș-o ridică.
Iar moraru, meșter bun,
… tu-i mesteșugu-n cur.
Șade-n fundu morii
Cu ochi di sticlâ,
Cu dinții di greblâ,
Cu nasul ticsit di muci,
Cu luleaua-n dinți,
Șâ când îi deti una-n șăli,
O așeză pe măseli!
Și-i deti una-n cioc
Ș-o așază la loc;
Și nu curge făinâ,
Curge aur și margaritari-
Printru curțile dumneavoastra, boieri mari!

Ne-am luat vreo opt plugari,

Fii de oameni gospodari

Patru țin în mână sacu,

Trei așteaptă-n prag colacu.

Tragem brazdă lungă iată,

Prin colacii din covată,

Și eu de brazdă mă țân,

Printre ulcelele cu vin.

Pe lângă paharul plin!

Ia mai mânați mai! Hai, Hai
Cîți cărbuni în vatrâ,
Atâția pețitori la poartâ;
Câti scoafi cu purcei,
Atâția băieți mititei,
La urechi clopoței,
Ia mai roata mai flăcăi!
Hăi, hăi!
Am mai ura, ura
Dar nu suntem di ici-colea,
Suntem di la Aniroasa
Di undi-o mâncat lupkii mireasa;
Sântem di la Grivița,
Di undi-i mămăliga cât râșnița,
Ș-o mânâncâ internatu
Șâ li crapâ burta-n patru;
Sântem de la munții întunecoși,
Mai rămâneți. Boieri sănătoși.

Hopuri, hopuri, hopurele.

La mulți ani cu floricele,

Hopuri, hopuri, hopurașe,

La mulți ani cu sănătate.
Aho, aho, hoo, hoo!

img_1593_resized

Formație de plugușor a Ansamblului folcloric „Sârba cu Năframă” a Casei de Cultură Hârlău, pe scena  „Festivalului tradițiilor și obiceiurilor de Anul Nou”, din ianuarie 2010.

Referințe:

„Folclor din Moldova”,  ( texte alese din colectii inedite), Editura pentru literatura- 1969 – Colecția I.Oprișan

„Monografie folclorică – Vânători”, de Ion Ciubotaru și Silvia Ionescu, editura casei județene a creației populare –Iași 1981

„Obiceiuri tradiționale românești”, de Mihai Pop, Editura Institutul de cercetari etnologice și dialectologice București- 1976

„Cântece moldovenești” de Elena Didia Odorica Sevastos, Iași 1888.

%d blogeri au apreciat asta: