Ovidenia, începutul sărbătorilor lupești.

15 Noi

La 21 noiembrie, ziua în care creştin – ortodocşii prăznuiesc Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, calendarul popular al românilor marchează intrarea în iarnă, printr-o sărbătoare solară aflată sub semnul luminii, al focului, al vederii şi al viziunii: Ovidenia sau Vovidenia

Se crede că „în această zi s-a vedit lumea, pe care Dumnezeu a blagoslovit-o la Blagoveştenie” (T. Pamfile), iar pentru asta, oamenii din comunităţile tradiţionale conservatoare, petrec noaptea din ajunul sărbătorii cu lumina aprinsă, fac focuri şi încearcă să desluşească semnele cerului.

Ca toate celelalte sărbători solare de peste an, Ovidenia stă sub puterea focului, a soarelui ce luminează și încălzește  Pământul, iar în noaptea de ajun se pot vedea cum ard focuri albastre, acolo unde sunt comori ascunse. Stă sub semnul „vedeniei”, atunci când fetele caută să afle chipul ursitului în oglinda fântânii, la lumina albă a unei lumânări. Stă sub semnul iertării celor morţi fără lumânare.

Este o noapte magică în care  cerurile se deschid şi animalele grăiesc cu glas de om. E ziua în care în mediul pastoral este celebrat Filipul cel Şchiop, zeu însemnat şi mare patron al lupilor. „Filipii se ţin cu trei zile înaintea fiecărei lăsări de post. Trei se serbează toamna, în ultimile zile ale dulcelui dinaintea Postului Crăciunului.”

Sub semnlul lupilor

Tot astăzi, femeile încep să ungă cu usturoi locurile de trecere (prag, ferestre, cuptor), ca să nu intre farmecele în casă, pentru că, potrivit credinţei populare, urmează o perioadă în care forţele malefice se vor descătuşa. Din acelaş motiv, începând cu această zi şi până la Sângiorz, femeile nu mai au voie să spele rufele la râu iar prelucrarea pieilor de animale şi a lânii sunt strict interzise în comunitate.

Ovidenia, este o sărbatoare de pomenire a morților, Moșii de Ovidenie. Există credința că lumânarea (lumina de veci)  dată de pomană (ofrandă), de sufletul celor morți, în această zi, nu se stinge tot anul. Se mai dau de pomană oale de lut în care era dăruită apa.

masa de prânz

Se mai făceau praznice pentru  copii morți. In vremurile mai de demult era zicala că “De Ovidenie s-au născocit praznicile”. La praznice se dădea de pomană numai bucate de post. Aceste pomeni se făceau, printre altele și pentru ca vacile să fie lăptoase, iar laptele smântânos.

Vremea de la Ovidenie, arăta semnele pentru iarna care stă să vină. Se credea că dacă ninge la Ovidenie, vom avea o iarnă grea. Dacă era cer senin, cu soare, prevestea o vară secetoasă. Dacă în acea zi, cerul era înourat, fără ploaie, era semnul că va urma un an cu multe boli.

Referințe:

Tudor Pamfilie (1883-1921), în lucrarea “Sărbătorile la români: sărbătorile de toamnă și Postul Craciunului”– studiu etnografic. Editura Librariile Soccec, București 1914.

Marcel Lutic  “Timpul sacru – Sărbatorile de altă dată” – Editura Fundației academice AXIS, Iași – 2006

%d blogeri au apreciat asta: