Despre colind, colindă și colindători.

4 Dec

Cuvântul „colind” sau „colindă” provine din latinescul „Calendae” nume ce se dădea vechilor sărbători păgâne de Anul Nou când era obiceiul să se facă urări de belșug și fericire pentru noul an ce începea. De aceea cuvântul „colind”este pus în legătură cu sărbătoarea pagâna „Calendae Ianuarii” și cu urările ce se făceau pentru Anul Nou precum și cu împărțirea darurilor de unde avem și noi obiceiul să împărțim copiilor colindatori daruri precum: colăcei, cunoscuți sub numele de colindeți sau bolindeți în unele părți ale țării, fiind făcuți din grâu proaspat măcinat.

Obiceiul colindelor este preluat de la romani care sărbătoreau în aceasta perioada „Nasterea Soarelui” deoarece în aceasta perioada a iernii soarele atinge punctul sau cel mai jos in emisfera sudica, solstițiul de iarnă.

Cu ocazia acestei sarbatori timp de 6 zile un grup de colindatori formati din bărbați si băieți, trecea pe la fiecare casă pentru a aduce vestea cea buna formand un cerc în timp ce cântau colindele (imitau discul solar). La capatul celor 6 zile colindătorii realizau un cerc în jurul întregii comunități, principala motivație a obiceiului fiind aceea de protecție, caruia i s-a impus sensul binecuvantării si cel al Nașterii Domnului.

Colindatul este obiceiul cel mai bine păstrat .Cu colindatul umbla copiii, flacăii, iar în unele sate chiar si bărbații însurati: copiii merg ziua cu colindul, pană la apusul soarelui merg flacăii, iar noaptea bărbații.

Colindele poarta prin veacuri cuvântul tainic al Nașterii Sfinte. Ele sunt o sinteză a spiritului creator si religios al poporului roman.

Bucuria colindului este nemărginită. De cum se lasă seara, copiii se adună și pornesc să colinde. Chiar dacă ninge sau este ger de crapă pietrele, micuții se adună în cete si pornesc pe ulițele satului ca să vesteasca Nașterea Mântuitorului. Așa se obisnuiește de mii de ani, ca la Crăciun să se meargă cu colindul dupa un anumit ritual. Bunicii își poartă nepoții în cârcă și nu uită să ia cu ei și un băț ca să își facă drum prin zăpadă și să se apere de câini. Inainte să plece de acasă copiii primesc trăistuțe din pânză în care pun nucile, colacii, covrigii și merele.

Gazdele care își primesc colindătorii își deschid atât porțile sufletului cât și porțile caselor din care ne îmbie un miros dulce de mere, colaci calzi și bomboane… precum și mirosul bradului proaspăt împodobit.

Colinda a reusit sa se păstreze pana în zilele noastre marcând din Ajun și până în a treia zi de Craciun viața spirituală a comunității.

Se spune ca la Crăciun cerurile sunt deschise, Dumnezeu aude rugăciunea omului bun, aude sufletul curat care este purificat în timpul postului, iar acum are dreptul de a-i cere lui Dumnezeu iertare pentru munca lui și sprijin pentru îndeplinirea dorințelor.

In timp ce feciorii intonează colindele. Colinde precum: „Steaua sus răsare”, „Trei magi de la rasarit”, „O ce veste minunata”, „O brad frumos”, „Florile dalbe”, „Buna dimineața la Moș Ajun”, sunt colinde care amintesc de nașterea Domnului si de bucuria omenirii la auzirea vestii.

Copii lu lerului ler

Poate ne întrebăm de ce în colinde se amintește de “Florile Dalbe” în miez de iarnă? Mai de mult la sate , de Sf.Andrei se lua o creangă de măr, se ducea în casă și se punea într-un vas cu apă. Această creangă înflorește până la Crăciun, și cu ea se mergea la colindat.

Colindatul atât la sat cât și la oraș a rămas o sărbătoare a comunității, a copiilor și tinerilor care colindă ca și a celor care primesc colindători, răsplătindu-i cu daruri și contribuind astfel la păstrarea datinilor străvechi. Colindele au devenit mai mult laice, uitându-se de semnificațiile sacre ale acesteia. Colinda este cântată pe melodii deja consacrate, mediatizate intens de mass-media. Versurile au un conținut religios dar și laic.  Colindele de sorginte maramureșană, dar și anglo-americane, au înlocuit vechile colinde tradiționale din Moldova. Și așa seara de Crăciun a rămas o sărbătoare de familie, bradul împodobit, colindele, masa bogată în jurul căreia se adună cei dragi, aduc bucurie în casă.

Nu mai spun de felicitările pe facebook, pe yahoo, pe SMS și alte mijloace care tind să înlocuiască urările străvechi, și chiar acele vederi și cărți poștale cu urări scrise de mână, de la cei dragi din țară și mai ales din străinătate.

UN CRĂCIUN FERICIT TUTURORA!

%d blogeri au apreciat asta: