Boboteaza, tradiții și obiceiuri

4 Ian

Boboteaza, serbată în ziua de 6 ianuarie, încheie ciclul sărbătorilor de iarnă și are, pe lângă înțelesurile creștine – momentul nașterii spirituale a Mântuitorului – trăsături de mare sărbătoare populară.

Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului.  În grecește, cuvântul Bobotează este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin „Arătarea Domnului”, adică a Sfintei Treimi.
In ajunul Bobotezei se pregătea o masă asemănătoare cu masa din ajunul Craciunului. Pe masa din “camera de curat” se așternea o fața de masă, aleasă special pentru acest moment, sub fața de masă se pune fân sau otavă iar pe fiecare colț se pune câte un bulgăre de sare. Deasupra se așeazau douasprezece feluri de mâncare: colivă – grâu pisat, fiert, îndulcit cu miere și amestecat cu nucă pisată -, bob fiert, fiertură de prune (perje) afumate, sarmale (“galuște”) umplute cu crupe, borș de “burechiușe” sau “urechiușele babei” – borș de fasole albă în care se fierb coltunași mici, umpluți cu ciuperci, ce au colțurile lipite în forma de urechiușe -, borș de pește, pește prăjit, “varzără (vărzări)” – placinte de post umplute cu tocatura de varza acra -, placinte cu mac. Până la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa (acum vine și cu 4 zile înainte), nimeni nu se atingea de mâncare iar, imediat dupa sfințirea mesei, o parte din bucate sunt adăugate în hrana animalelor pentru “a fi protejate de boli si pentru a fi bune de prăsilă”. Alta data, după ce preotul rostea Troparul Botezului și stropea cu agheasmă în casa și pe gospodari, era invitat sa se așeze pe laviță. Sub laicerul de pe lavița erau așezate, din timp, boabe de porumb – “ca să stea cloștile pe oua” – și busuioc – “ca sa vina pețitorii’. Busuiocul acesta era folosit, mai tarziu, în descântecele de dragoste. In semn de rasplata se dadeau: bucate (“desagarului”), bani (preotului), nuci, mere si covrigi (copiilor) iar, pe crucea preotului, gospodina casei aseza cel mai frumos fuior de cânepă. Oferirea fuiorului avea mai multe semnificatii: se credea ca de firele acestuia se vor prinde toate relele, ca fuiorul devenea o punte peste care vor trece sufletele morților sau ca Maica Domnului va face din cânepă un voloc cu care va prinde sufletele morților din iad pentru a le ridica în rai.

boboteaza-corinaroth

Ajunul Bobotezei era, în egală măsură, și un moment favorabil farmecelor, descântecelor și altor practici magice. Dimineața, înainte de aprinderea focului, se strângea cenușa din soba și gunoiul din casa pentru a fi păstrate pana în primăvara, când se presărau pe straturile cu legume “pentru a le face rodnice și a le proteja de gujulii”. Fânul de sub fața de masa și bulgării de sare se adăugau în hrana animalelor “pentru a le feri de farmece, de boli și de duhurile rele”. In același scop era folosită si agheasma luată de la preotul care venea cu Iordanul. Se credea ca dacă, în dimineața Ajunului de Bobotează, pomii erau încărcați cu promoroacă, aceștia vor avea rod bogat. De asemenea, se credea ca animalele din grajd vorbesc la miezul noptii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.
In aceasta zi erau interzise certurile în casa si nu se dadea nimic ca împrumut, nici macar jaratec din focul din vatră (cel (cea) care lua jăratec, îl putea folosi pentru a face farmece ca să lege mana vitelor, sau pentru legare sau dezlegare de dragoste).
In seara de Ajun se săvârșeau practici de aflare a duratei vietii. Inainte de culcare, se luau carbuni din vatra si se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea ca primul care va muri, va fi cel al cărui carbune se va stinge mai repede.
Boboteaza – sfinițirea apei
In ziua de Boboteaza are loc sfințirea apei, în timpul slujbei de Iordan. Pregătirea acestui moment se face, și astăzi, cu multă atenție, în fiecare comunitate. Locul de desfășurare a slujbei se alege împreună cu preotul satului, de obicei într-un spațiu mai larg – unde să fie cel putin o fântână – în imediata vecinătate a unei ape curgătoare, în gospodăria unui om sau în curtea bisericii.

sfințirea apelor_2

Pentru acest moment se aducea apă, care se punea în vase mari de lemn (acum de plastic) și, tot acum, se taie, la râu, o cruce mare de gheață.  In jurul acestei cruci sau în jurul crucii care se afla permenent în curtea fiecărei bisericii, se desfașoara întreg ceremonialul religios, la care participa toata suflarea comunității. După slujba de sfințire a apei, transformată în agheasma, fiecare sătean își ia apa sfințită în vasele de lemn sau de sticlă cu care a venit de acasa. Pe drumul de întoarcere ei striga “Chiraleisa”- pentru belșugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului și pentru creșterea cât mai mare a cânepii – și toarnă cate puțina agheasma în toate fântanile întalnite în cale. Odata ajunși acasă, oamenii sfințesc cu agheasma șura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livada, casa și interiorul casei.

sf.apelor
Boboteaza – practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice
Boboteaza cumulează elemente specifice de reinnoire a timpului calendaristic, la riturile creștine adaugandu-se practici populare de purificare a spațiului și de alungare a spiritelor malefice. In Bucovina, purificarea aerului se făcea, cândva, prin focuri si fumegații, în cadrul unui obicei numit Ardeasca. Aceasta manifestare avea loc imediat dupa sfințirea apei cand tinerii se retrăgeau pe locuri mai inalte, avand asupra lor cărbuni aprinsi ce fusesera folosiți anterior la aprinderea secalușelor, si aprindeau focurile de Bobotează. Rugul era facut din vreascuri si frunze uscate strânse de feciori cu o zi inainte. Tinerii cântau și dansau în jurul focului și săreau peste foc, atunci când acesta se mai potolea, în credința ca vor fi feriți, astfel, de boli și de păcate. La plecare, fiecare lua cărbuni aprinși cu care, odată ajunși acasă, afumau pomii din livada în scop fertilizator. De asemenea, înconjurau casa cu pulberea folosită ca încărcătura pentru secălușe crezând ca, în acest fel, casa va fi ferită de primejdii, mai ales de trăsnete. In cele trei zile, cât ține Boboteaza în Bucovina, există sate în care vecinii, prietenii si rudele obișnuiesc a se colinda reciproc, după cum exista comunități în care, în aceste zile, reapar mascații. Tinerii, mascați în babe și moșnegi, colindă mai ales pe la casele unde se găsesc fete de măritat, obiceiul fiind o reminiscență a cultului moșilor și strămoșilor precum si a unor vechi practici fertilizatoare. Să nu uităm că în ajunul bobotezei (5 ianuarie) este zi de post. Iar pe 8 ianuarie până la 3 martie când intrăm în postul Paștelui sunt câșlegile de iarnă, despre care voi scrie următorul articol.

In acest an, ca și anul trecut, nu avem parte de gerul bobotezei și nici de  zăpadă. Este o vreme mai degrabă de Florii decât de Bobotează. Vremea nu mai ține pasul cu zilele din calendarul creștin-ortodox.

%d blogeri au apreciat asta: