Mucenicii sau sfințișorii. Tradiții și obiceiuri.

7 Mar

Ziua de 9 martie, când Biserica Ortodoxă sărbătorește pe cei 40 de Mucenici uciși în Sevastia,  pentru spiritualitatea populară are o conotație aparte.

In ziua de 9 martie, în toate comunitățile rurale era obiceiul de a se scoate plugul la arat, momentul fiind marcat de respectarea unor interdicții sau de oficierea unor practici cu caracter simbolic.

După ce, în luna februarie (luna lui Faur), plugul era trecut prin foc de către fierarul (faurul) satului, era reparat, curățat și purificat, iar  între plugari se încheiau înțelegeri pentru întovărășire la arat. În dimineața acestei zile plugul era scos în fața casei în mod festiv. Acesta era momentul ce deschidea, de fapt, ciclul sărbătorilor de primăvară, presărat cu numeroase obiceiuri.

la arat

In cadrul ceremonialului de scoatere a plugului, femeia din casa era principalul protagonist în desfășurarea practicilor. După aducerea plugului în fața casei, plugarii, de obicei doi la numar, stăteau cu capetele descoperite înaintea boilor sau a cailor, dupa caz, iar femeia ieșea din casa având într-o mână traistă pentru plugari iar în cealaltă ținând un vas cu apă sfințita, tămâie și un șomoiog de busuioc. Femeia se apropia de plug și de carul în care se afla restul atelajelor specifice acestei lucrari agricole, le înconjură de trei ori, stropindu-le cu agheasmă și afumându-le cu tămaie. In timpul celor trei rotații executate în sensul mișcarii aparente a soarelui, femeia rostea, într-o solemnitate deplină, urmatoarele:

„Cât de curată este tămaia și agheasma,

 Așa de curați să fiți si voi

 Și să umblați nedespărțiți la arat

Și nici când să nu dați peste vre-un strigoi sau moroi care sa vă facă rău”.

 In fața animalelor de muncă se așeza un ou, în credința că, dacă acesta va rămâne întreg după pornirea carului, atunci și plugarilor le va merge bine pe toată durata plugăritului. Plugarii primeau traista cu mâncare, dupa care femeia vărsa agheasma rămasă în cofă la picioarele animalelor. Se obișnuia că în coamele plugului să se pună acum și un colac împletit în opt, numit Creciun, păstrat în casa de la Crăciunul trecut, ca simbol al fertilității. Semnificația oului aruncat este de sorginte precreștina, oul fiind considerat măsura tuturor lucrurilor de început (ab ovo), el avand aici rol  de protector în desfășurarea aratului.

După acest moment plin de solemnitate, desfășurat în curtea casei, plugarii porneau plugul către câmp sau către grădina din apropiere, unde marcau o brazdă simbolică, de pocinog (început) după care dezjugau și hrăneau animalele iar ei se ospătau în mod ritual pe brazdă.

In unele sate era obiceiul ca în aceasta zi toate plugurile din sat sa fie adunate pe islazul sătesc unde, în fața mulțimii adunate, era chemat preotul care făcea o slujba de sfințire a apei si de stropire a fiecărui plug în parte, după care plugarii se îndreptau către ogorul propriu pentru marcarea brazdei de început.

In tradiția populară se considera că în ziua de 9 martie sfinții mucenici se adună pentru a participa la un sobor de dezghețare a pământului și de slobozire a căldurii, ei bătând, în acest scop, cu ciomegele în pământul înghețat. Aceasta practică a fost uzitată și de către sătenii din comunitățile bucovinene, care băteau cu bâtele în pământ zicând:

„Intra frig și ieși căldură, / Să ne fie vreme bună / Pentru plug și arătură”.

 Ziua mucenicilor era și un prilej de prognozare a vremii. Se consideră că dacă ploua în aceasta zi, va plouă și de Paști; dacă tună, vara va fi prielnică tuturor culturilor; dacă îngheață în noaptea dinaintea acestei zile, atunci toamna va fi lungă iar știuleții de porumb vor urui spre coșare precum roțile de la căruță în trecere peste pământul înghețat.

mucenici-de-post

Astăzi, dintre toate practicile străvechi, mai persista obiceiul ca femeile să coacă în ziua de 9 martie – 40 de figurine din aluat, numite „sfințișori” sau „mucenici”, reminiscențe ai idolilor neolitici ai fertilității, iar bărbații să bea câte 40 sau 44 de pahare de rachiu. „Sfintișorii” sunt făcuti din aluat dospit și au formă antropomorfă a cifrei opt, cifra echilibrului cosmic. Proaspăt scoși din cuptor, ei se ung cu miere de albine și se presară cu nucă măcinată, după care se împart, pentru sufletul morților, mai ales copiilor din vecini

Ou – simbolul universal al regenerării. Din paleolitic asociat cu ideii de cosmogonie. Asociat taurului. (Maria Gimbutas – Civilizație și cultură – Ed.Biblioteca de arta Buc. 1989, p.7).

Opt pe orizontală (sfințișorul de astăzi), erau reprezentați cei doi sâni feminini: „Pars pro toto” a zeiței pasăre în funcția sa de dădătoare a vieții, a hranei, a abundenței. În mormânt ele, pot reprezenta puterile regeneratoare ale zeiței. Originea este din  paleolitic, continuată în vechea Europă. Pe vase, reprezentarea se prelungește până în faza târzie a epocii bronzului. (Ibid. p.79 și următoarele).

%d blogeri au apreciat asta: