Buna Vestire sau Ziua Cucului. Tradiții și obiceiuri.

12 Mar

Potrivit creștinilor, pe 25 martie, Arhanghelul Gavril sau Gabriel i-ar fi vestit Fecioarei Maria că a fost aleasă de Dumnezeu să dea nașterea Mântuitorului Hristos.

In calendarul popular sărbatoarea aceasta se mai numește și Blagoviștenie sau Ziua Cucului, cucul ocupând un loc central în cadrul acestei mult așteptate sărbători.

Cucul_bunavestire

Buna Vestire  avea în unele zone și o altă semnificație pe lângă cea religioasă. Acum cântă pentru prima data cucul, vestitorul unor lucruri importante în viața omului. Când o persoana il auzea pentru prima dată cântând, trebuia să numere de câte ori cântă pentru a ști câți ani mai are de trăit.
De Buna Vestire este bine să se pună pe pragul casei pâine și sare pentru hrana îngerilor.

Tradiția mai spune că, în aceasta zi aducătoare de veste minunată, oamenii nu au voie să se certe, fiind mare păcat: cine se ceartă în ziua de Bună Vestire are necazuri tot anul. In Bucovina nu se pun oua la cloșca de Buna Vestire, pentru ca se considera că: ar putea ieși pui cu două capete și patru picioare.

In unele zone, pentru a avea roade bogate în livezi, pomii se amenințau cu toporul și se stropeau cu țuica. Tot acum, gospodarii din Maramures adună lucrurile de prisos de prin curți și le dau foc. Ritualul, cunoscut sub numele Noaptea focurilor, e practicat la fiecare casa maramureseană, el durând până după miezul nopții sau până în zori. Fiind dezlegare la pește, se spune că acela care gusta pește de Buna Vestire se va simți tot anul ca peștele în apă. In popor se mai spune că pescarii nu au voie azi să arunce mămăliga în apă, pentru ca mor peștii

Pescari Buna Vestire
De Buna Vestire, se dezleagă limba cucului și se leagă de Sânziene.  Cucul perceput ca încărnare a strămoșului mitic, pasăre cu un pronunțat substrat erotic, anunța sosirea efectivă a primaverii. Primul sau cântec care are loc de obicei la Buna Vestire, trebuie sa fie așteptat de toti oamenii în haine curate, veseli, cu stomacul plin și cu bani în buzunare:

Cucule, puiucule/Câte pene sunt pe tine/Atâția galbeni la mine.

Sau: Cucule, puiucule/Ține frunza și iarba/Mie bani toată vara/Ție ce dorești de toate/Mie bani și sănătate.

  Dacă nu ar fi îndeplinite aceste condiții rituale, oamenii respectivi nu ar beneficia de toate acele lucruri în anul care va urma. Dacă primul cântec al cucului era auzit cumva pe stomacul gol, în partea stângă sau în spatele omului, era semn de rău augur, după cum indica si versurile:

” Măi fimeie, draga mea, Cucu-n spate mi-a cantat/ si moartea m-a săgetat!”; mai mult, daca cineva auzea cucul toată primăvara se credea ca va muri în scurt timp. Pe aceleași coordonate se situează și întrebare:„Cucule, puiucule/ Câți ani imi vei dărui/ până ce eu voi muri?”, după care se numără cântecul cucului (de câte ori își strigă numele).

Cucul_moarte

Sau:  Cântă cucul sus pe moară/Marin  trage ca să moară/Cântă cucul sus pe cruce/Pe Marin la groapă-l duce/Rămâi maică sănătoasă/Eu mă duc să-mi fac casă/ adă-o sapă și-o lopată/Să-mi fac casă întunecată/Adă o teslă și o mistrie/Să-mi fac casă de vecie.

Pe de alta parte, flăcăii și fetele îl întrebau pe cuc lucruri care îi interesau mai mult, precum: „Cucule voinicule/ Câți ani îmi vei da/ pan’ m-oi însura (mărita)?” Tăcerea cucului aducea mare bucurie celor care întrebau, deoarece tăcerea echivala cu o căsătorie grabnică, în vreme ce cântatul cucului îi aducea la disperare pe tineri, fiecare glas fiind socotit un an de așteptare!

Comportamentul cucului a făcut din el un simbol al nestatorniciei și mai ales, al adulterului, al dragostei tăinuite, numită în popor și boala cucului, aici avându-si originea si cunoscuta expresie: „Mai băiete cucuiete/ Ce ți-e capul tot la fete!”
După cum știm, la Buna Vestire este dezlegare la pește, peștele fiind celalalt „personaj” central al acestei sărbători. In plan simbolic, peștele se apropie de cuc, având un pronunțat substrat sexual; în acest sens, aduceți-va aminte numai de basmul în care tânara fată ramane gravidă dupa ce a mâncat pește. Consumul ritual de pește era justificat prin credința ca cei ce vor face așa vor fi sanatoși ca peștele tot anul.

 

Referințe:

S.Fl. Marianu Inmormântarea la români – studiu etnografic – Editura Academiei Române – București 1892 pg.8-9.

Studiu inmormântare_1892

S.Fl. Marin: Păsările poporului român Ed.Cartea Românescă București1904

August Scriban – Dicționarul Limbii Românești – Ed. Institutul de arte grafice “Presa bună” – Iași -1939

%d blogeri au apreciat asta: