Armindeni

21 Apr

La 1 Mai românii sărbătoresc „Armindenul”, simbol al vegetației care proteja recoltele și animalele.  Acestei zile i se mai spune și „ziua pelinului” sau „ziua bețivilor” și semnifică începutul verii. Armindenul se serbează pentru rodul pământului, ca să nu bată grindina, împotriva dăunătorilor, pentru sănătatea vitelor, vinul bun, oamenii sănătoși, prin petreceri la iarba verde, unde se mănâncă miel și caș și se bea vin roșu cu pelin.

vin pelin

Dimineața oamenii se spăla cu roua (de sănatate). Tradiția spune că acum se pun ramuri verzi la porți, pentru noroc și belșug; la casele cu fete se pun puieți de mesteceni în fața porții. Armindenul simbolizează vechiul zeu al vegetației care proteja recoltele și  animalele. Cu o zi înainte, se aduce din padure o ramură verde sau un pom curățat, iar de 1 Mai se pune în fața casei, unde se lasă pâna la seceriș, când se pune în focul cu care se coace pâinea din grâul cel nou. In aceasta dimineața se împodobesc cu ramuri verzi stâlpii porților și caselor, dar și intrările în adăposturile vitelor, pentru ca oameni și animale, deopotriva, să fie protejați de forțele distrugatoare ale spiritelor malefice.

Se spune ca în ajunul acestei zile, pentru ca viforul și grindina să nu se abată asupra satului, femeile nu lucreaza nici în casa, nici pe câmp. In satele din Banat, Armindenul se pune la casele oamenilor harnici si ale fetelor de măritat. Creanga verde o asează feciorii noaptea, fără sa fie vazuți. Cei la casa cărora s-a pus Arminden trebuie să îi caute pe feciorii care   l-au pus și să le dea de băut.

Rolul Armindenului este apotropaic (superstiția apărării împotriva duhurilor rele  n.n.), dar ne amintește si de prigonirea lui Iisus, crezându-se că, atunci când Irod omora copiii, a pus câte o ramura verde la poartă de unde ar fi început măcelul în ziua următoare. Insă, a doua zi, au apărut ramuri verzi la toate casele, iar Irod n-a mai știut unde să-l caute pe Iisus. Pentru ca în aceasta zi se sărbătorește și „ziua boilor”, aceștia nu se folosesc la muncile câmpului, nerespectarea acestei reguli atrăgând după sine moartea animalelor sau îmbolnăvirea oamenilor.

paște_1 002

De ziua Armindeni, pelinul se poarta la pălărie, la brâu sau în sân, se pune la icoana, la fereastră, în așternuturi și sub prag. Pelinul este o planta magica, apotropaica, folosită frecvent în farmacopeea populară. Cules de descântătoare la date si ore bine definite, în locuri tainice și într-un cadru ritualic consacrat, pelinul vindeca frigurile, durerile de stomac, de cap, de măsele, tusea, umflaturile, bolile de ochi, precum și stări ce nu pot fi explicate precum “luatul din Calus’ sau “luatul din Rusalii’. Fermecatoarele fac din el maturi pentru a le folosi la “vrajile de intors ursitul’ si de “alungat boala’. Acesta nu trebuie confundat cu “pelinul-de-mături’, numit si “pelinul-de-pureci’ sau “pelin-prost’, din care oamenii fac mături pentru a-și mătura casele.

In ziua de Arminden se organizează petreceri (cu lautari) la pădure, se frige miel, se bea pelin sau vin roșu, pentru schimbarea sângelui și apărarea de boli. La întoarcerea în sat, bărbații își pun liliac sau flori de pelin la pălării.

Hora sătească

Intr-o veche carte, de acum 40 de ani, am găsit o rețetă de făcut vin pelin acasă.

Vinul pelin este foarte vechi în țara noastră, și este considerată o băutură autohtonă.

Se cunosc patru sortimente de vin pelin: sec, demisec, dulce și pelin de mai.

Este un bun aperitiv, care se poate consuma înainte de masă sau pe timpul mesei. Vinul pelin trebuie să aibă o culoare porfirie.

Deci se culege plantele necesare cât sunt în floare și se usucă la loc răcoros, uscat. La 10 litrii de vin pelin se folosesc 25 grame de plante și alte mirodenii aromate care se macerează.

Pentru pelinul de mai se pregătește întâi maceratul folosind următoarele plante:

floare de pelin = 20 grame, pelinița = 5 grame, sămânță de coriandru = 2 grame, cuișoare = 2 grame, rădăcină de iris = 2 grame, scorțișoară = 5 grame, gutui = 1 bucată.

Toate aceste ingrediente se mărunțesc și pun la macerat într-o sticlă. Se toarnă spirt (alcool rafinat) la 45 de grade sau rachiu de vin, care se acoperă cât un lat de palmă.

Se lasă la macerat 4-6 zile, timp în care se agită și se completează cu alcool rafinat dacă scade. După 6 zile, se scurge printr-o sită conținutul maceratului, presând ușor plantele. Ce rezultă se toarnă peste 10 litrii de vin.

 

Refrințe: Artur Gorovei – Credințe și superstiții ale poporului român Ed. Leipzig –Gerold & Com. 1915

S.Teodorescu, Maria Hacighianu – Băuturi și preparate din fructe- Editura Agrosilvica 1968 – București

 

 

%d blogeri au apreciat asta: