Un folclorist din Hârlău – Mihai Cănianu

11 Sep

Mihail Canianu (pseudonimul literar al lui Moritz Cahana este născut la  1867 în  Hârlău, judeţul Iaşi a decedat la 28 septembrie 1933 în  Bucureşti)  Folclorist, traducător şi publicist. Descendent al unei familii de negustori, Canianu şi-a început instrucţia în oraşul Hârlău şi a desăvârşit-o la Iaşi, unde pare să fi urmat cursurile gimnaziale şi ale unei facultăţi, devenind în cele din urmă profesor. A abordat cu îndrăzneală, dar şi cu o anume competenţă, domenii de acti­vitate diverse

Am găsit un volum de culegeri folclorice din zona Hârlăului, a lui Mihai Cănianu. Din volum reproduc o poezie, (întocmai cum i-a zis-o Gheorghe Ungureanu din Hârlău, pe la 1886).

Frunză verde de doi braz – doinăCănianu

Frunză verde di doi braz

Mor murgule di necaz

Pi-a cui mâni să ti las

Te-ași lăsa la taicâ-meu

Taicâ meu e om bătrân,

Nu poati cosâ la fân

Mor murgule di necaz

N-am la cine să te las.

Te-aș lăsa la frate-mieu,

Frate-meu îi om bogat

L-o pus satu pârcălab,

Ie bățu-l și pleacă’n sat

Și te lasă nemâncat

Mor murgule de necaz

N-am la cine să te las

Te-aș lăsa la sorâ-me

Sorâ-me îi fimeie re,

Ie nici apă nu ți-a de

Hai murgule’n pas mari

S-agiungem în sat cu soari,

Că ne’așteaptă puica’n cali

Și ți-o da grăunțâ-n poale.

Culegerea sa, Poezii populare. Doine, culese şi publicate întocmai cum se zic (1888), cuprinde trei sute treizeci şi trei de piese, între care se disting, printr-o realizare artistică superioară, cântecele de dragoste şi dor, de jale, de cătănie şi război. Ultimele sunt interesante şi sub aspect social, ele vorbind adesea despre prinderea la oaste a tinerilor sau despre tratamentul aplicat în armată.

Colecţia de folclor, cea dintâi la noi în care poeziile populare sunt tipărite în forma lor autentică, a fost primită elogios încă de la apariţie. I. Bianu, G.I. Ionnescu-Gion, A.D. Xenopol au subliniat importanţa culegerii „întocmai cum se zic” a producţiilor folcloristice şi a publicării lor nealterate. Transcriind fonetic textele culese, Canianu se încadra unei direcţii noi în domeniu, lucrarea sa fiind luată drept model mai multe decenii de-a rândul.

Textele publicate sunt însoţite de indicaţii privitoare la variantele apărute anterior în alte colecţii sau în periodice. Referindu-se la valoarea documentară a creaţiei populare, Canianu laudă iniţiativa lui V. Alecsandri, subliniind totodată şi riscurile ce derivă din „întocmirea” textelor. Observaţiile sale au în vedere, mai cu seamă, colecţia de balade şi colinde „alcătuită” de bănăţeanul At. M. Marienescu, care intervenise mult în producţiile culese. Metoda „reconstituirii”, preconizată şi folosită de acesta sub influenţa unor şcoli folcloristice ale epocii, nu este respinsă întru totul de Canianu; el consideră însă că aplicarea ei ar fi posibilă abia atunci când se va fi cules foarte mult, dacă nu aproape tot, în aria folclorului.

Sub înrâurirea lui B.P. Hasdeu, Canianu a publicat în 1893 două studii consacrate descântecelor(Deochiul şi Faptul), în folclo­ristica noastră acestea fiind primele cercetări monografice ale unor tipuri de descântec. Povestea Kipăruş Petrul Făt-Frumos, apărută în ziarul „Românul”, proverbele trimise lui Iuliu A. Zanne pentru corpusul la care acesta lucra sau colaborarea sa la colecţia lui Gr. G. Tocilescu,Materialurifolkloristice, cu texte adunate din judeţele Putna şi Neamţ, constituie, de asemenea, contribuţii la cunoaşterea literaturii populare.

Referințe: http://www.crispedia.ro/Mihail_Canianu

%d blogeri au apreciat asta: