O moară de apă pe Sitna.

26 Feb

Până la apariția morilor mecanice, de mare capacitate și randament, pâinea cea de toate zilele și mămăliga din mei și mai târziu din porumb, se făcea cu făină măcinată la morile de apă.

Destul de răspândite în vechiul ținut al Hârlăului, le găseai pe valea Bahluiului, Miletinului, Jijiei, Sitnei, Bahluiețului, Cozancei, Buhalniții, Cârjoaia etc.

Specific Moldovei medievale, dreptul de vad de moară era exclusiv al domnului. El se înscria în hrisoave de întărire ale hotarelor moșiilor, satelor, târgurilor.

Să dau un exemplu. La 18 februarie 1597, Eremia Movilă voievod (In hrisoavele vechi Eremia Moghilă voievod), întărește „dumneaei cocoanei răposatului Albotă – mare vornic, jumătate din satul Vlădeni și loc de moară pe Jijia, în hotarul satului Vlădeni”.

scocul_roată moară

Morile de apă erau relativ numeroase. Numai pe Bahlui, între hotarul cu moșia Deleni, spre Pârcovaci și până la podul lui Contaș, erau la începutul secolului  XVII,  7 mori de apă aparținând mănăstiri Neamț (Documente privind istoria României A.Moldova,sec.XVII, vol.II, p.30),  mănăstirii Zagavia,  a Domnului (curtea domnească), a târgului și boierilor cu moșii în hotarul târgului.

Cum arăta o moară pe apă?

Schemă moară apă

Lângă un curs de apă, se alegea locul de moară. Se făcea o captare a cursului de apă prin abaterea cursului apei prin îndiguire. Indiguirea se făcea prin introducerea în cursul apei a unor pari și blăni groase din lemn, pentru a crește volumul de apă. Acestă îndiguire trebuie ancorată bine de maluri ca să reziste  la creșterea apei și la viituri, să nu fie luată în aval.

Moara pe apa

Se construia pe mal, pe piloni de lemn clădirea morii. Sub moară și la 2 metrii de acasta se săpa o scobitură adâncă. Aici se punea oblic scocul morii. Scocul morii se construia pe 2 stâlpi groși, bine înfipți în pământ. De asemenea era așezată pe două tălpi, unul către capătul de sus (capul iazului sau fura morii), și celălalt către capătul de jos spre iazul morii.

Intre scocul morii și captarea de apă, era un jgheab pe care se găsea o stavilă, de unde se dă drumul la apă și se pornea moara, sau prin punerea stavilei se oprea moara.

Elementele morii:

  • Ciutura sau roata morii, era o roată mare cu aripi (de obicei 16), din lemn de gorun sau ulm.
  • Fusul morii, era din lemn, prins de ciutură, iar din fusul morii pleca un fier lung care se lega la părpăniță o piesă de legatură, care intra în scobiturile pietrei alergătoare.
  • ciutura se sprijinea într-o cracană. Peste crăcană se punea broasca din piatră care are un crov mic. In capatul fusului ciuturii este o piatră așezată ca un ou de gaină, călcâiul morii.
  • fusul pune în mișcare pietrele de moară în număr de două, suprapuse. O piatră, cea de sus, este alergătoare și cea de jos – zăcătoare. Pietra alergătoare erau puțin înclinată, ca făina măcinată să curgă pe jgheab în lada de făină. Depărtarea dintre pietre se făcea cu ridicătorul. In funcție de nevoie, apropia sau depărta pietrele iar făină era mai mare măcinată (crupe) sau mai mică, cum este făina de grâu.

pietre moară

Clădirea morii era din lemn, acoperită cu șindrilă sau paie, stuf. Fiind construită din lemn, era mai flexibilă la mișcarea puternică a ciuturei și axului, precum și pietrelor de moară. Pietrele de moară se luau de la meșterii pietrari din Deleni. Acestea erau potrivite ca mărime, în funcție de puterea apei și mărimea ciuturei.

Ce mai găseai la moara de apă: In interiorul clădirii morii, războiul morii, cu coșul și postăvița, în care se așează boabele, titirezul care bate în piatra alergătoare, ca să permită căderea boabelor din postaviță, în grinjeul morii.

  • Răsucitorul, în legătură cu postavița potrivea curgerea boabelor.
  • Ocolii din lemn, puse de jur înprejurul pietrelor de moară pentru a nu se risipi făina pe de lături.
  • Făinarii, prin care făina măcinată trecea spre lada de făină, aflată mai jos de pietrele de moară.

Morile erau construite de meșteri, și era îngrijită și pusă în funcțiune de morari.

Morile se puneau în funcțiune foarte simplu: Se ridica stavila apei și permitea apei să intre pe scocul morii. Roata morii se învârtea, mișcarea de rotație  se transmitea prin fus și ax la un dispozitiv care permitea punerea în funcțiune a roții umblătoare. Se făceau reglajele necesare pentru a potrivi roțile de moară, se turnau boabele în coș, care intrau prin mijlocul pietrelor între cele două pietre de moară. Făina măcinată curgea pe un jgheab în lada de făină.

Plata se făcea fie prin lăsarea morarului a unei cote părți (uium) din cerealele măcinate, fie prin plata unei sume de bani, potrivit unui tarif.

Personal nu am vazut la lucru o moară de apă, însă am vazut o moară la muzeul tehnicii populare din Dumbrava – Sibiu. Aici am vazut și o moară cu un rotor de  ciutură cu cupe, o invenție românescă facută cu sute de ani înaintea turbinelor de apă moderne. Acesta avea avantajul că apa învârtea direct axul pietrelor de moară.

%d blogeri au apreciat asta: