Obiceiuri și tradiții pe vreme de secetă.

13 Iun

Anul acesta este secetos în Moldova. In județele Botoșani, Iași și Vaslui de 2 luni nu  a mai plouat cât trebuie. Pământul este uscat, culturile se usucă, animalele nu mai au mâncare.

Preoții și credincioșii din zona Hârlăului, fac slujbe și se roagă la bunul Dumnezeu să dea ploaie. Mai zilele trecute a fost slujba mare la Pârcovaci, la Bădeni, Maxut și alte localități din vecinătatea Hârlăului.

Cum evenimentul este unul cu un impact deosebit pentru populație și în trecut oamenii satului apelau la manifestări ancestrale, poate precreștine, pentru al îndupleca pe Dumnezeu să le ierte păcatele și să nu-i mai pedepsească cu secetă.

In revista Albina – anul XVII, numărul 6 din 10 noiembrie 1913, este un articol semnat de Artur Gorovei: “Obiceiuri vechi la românii macedoneni”.  Aici se prezintă mai multe obiceiuri tradiționale, printre care și cele legate de chemarea ploii în vreme de secetă: paparudele.

Revista Albina

Autorul articolului arată că obiceiul paparudelor este răspândit atât la aromâni cât și la români. Obiceiul paparudelor (aromână pirpirunele) se desfășoară astfel: Țigănci tinere, se împodobesc cu frunze verzi, merg pe la casele gospodarilor, intră în curte și cântă un cântec având ca subiect chemarea ploii. Autorul articolului arată că textul cântecului este asemănător cu cel din Muntenia, Oltenia dar și Moldova: Paparudă/Dă o rouă/Să-mi crească cerealele/Grânele, secara/Grâul și ovăzul.

Autorul citează mai departe un cântec de al Paparudei, cules de Teodorescu G.Dem: Paparudă,rudă/Vino de ne udă/ca să cază ploile/Cu gălețile/Să dea porumburile/Cât gardurile/Și să crească spicele/Cât vrăbiile/Să sporească grânele/Să umple pătulele.

Stăpâna casei, ia un vas cu apă, le stropește pe țigănci, sau le udă de-a binele. Fetele ude fug, dar se întorc curând, pentru a primi darul de la gospodina casei: colaci, făină, câțiva gologani.

Paparuda-1905

Desen din 1903, cu un grup de copii care invoca ploaia prin cântecele Paparudei

Și Dimitrie Cantemir, în lucrarea “Descrierea Moldovei”, despre obiceiul “Paparudei” scrie:

„Vara când este secetă, cu primejdie pentru semănături, atunci țăranii îmbracă câte o copilă mai tânără de 10 ani, cu cămeși de frunze de copaci și buruiene, și cu toate celelalte copile și copii de vârsta ei, umblă jucând și cântând și cum sosesc la fiecare casă, obicinuiesc babele să le toarne pe cap apă rece, iar cuvintele pe care le cântă sunt întru același chip adică: papalugo suite la cer și deschide porțile sale și ne trimite ploaie de sus, ca să crească grâul și popușoiul, mălaiul și altele.”

(Dimitrie Cantemir “Descierea Moldovei”, Editura Socec, 1909 București. p.251).

%d blogeri au apreciat asta: