Portul țăranilor moldoveni la 1814, văzut de un călător străin în Moldova, Contele Feodor le Karaczay de Valyeszaka la 1814.

6 Iul

Este vrednic de remarcat portul țăranilor.  Portul bărbătesc nu este prea deosebit, dar cu atât mai deosebit este al femeilor, care poate fi numit, într-adevăr fermecător și de gust ales.

Curățenia în îmbrăcăminte, ca și  a încăperile locuinței disting favorabil țărănimea moldoveană. O cămașa murdară este ceva rar, chiar la o țărancă săracă.

Costum femeiesc

Barbații poartă cămașă de in, cioareci lungi și un brâu lat de piele; vara un suman alb sau cafeniu închis dintr-un postav țesut de femeile lor, iarna cojocul de oaie . Părul și-l tund scurt, și-și acoperă capul, de obicei, cu o căciula ca un fel de sac din blană de miel. Când își scot căciula din cap ș-i o bagă în sân, unde adeseori își păstrează și merindea, care consta totdeauna dintr-un fel de polentă de mălai (numită mămăligă), și trag apoi gluga sumanului peste cap.

Îmbracamintea femeii e alcatuită vara adesea doar dintr-o camașă, (neverosibil așa ceva, ca femeile să aibă doar cămașa n.n.), un ștergar alb pe cap și un brâu ușor. Uneori un sorț, de obicei de lână neagră vărgat, încins peste mijloc ține loc de fustă de dedesubt. Fusta propriu-zisa este ceva cu totul necunoscut. Șorțul acesta este strâns uneori cu bete de lână, înguste, pestrițe, adesea la culoare roșie deschisă. Camașa însăși este partea cea mai remarcabila a costumului. Este lunga, căci ajunge aproape până la glezne, foarte strânsă, și este făcută dintr-o pânză destul de subțire și foarte bine înălbita., țesută în casă, din tort bine răsucit, adesea împodobită cu dungi din fire de bumbac sau de mătase.

Cusăturile sunt de mătase; uneori sunt împodobite cu fir de aur si argint sau cu mărgele de sticla. Broderia cea mai bogată se afla pe cei doi umeri și este totdeauna de cel puțin un lat de palmă. Afară de aceasta coboară clouș șiruri pe dreapta și pe stânga de-a lungul întregii camași și până jos, iar pe mâneci se mai găsesc adesea încă multe cusături și drepte și oblice, și foarte adesea și flori roșii sau albastre. Marama albă de pe cap este și mai subțire decât camașa. Aceasta este capodopera lucrului făcut de mână, este de obicei albă, cu înflorituri pe margini.

fata cu bundiță_1

Felul cum știu să înfășoare această maramă pe cap, fără oglindă, și chiar fără ace, face într-adevar cinste gustului lor. Le acoperă capul, întrucâtva, după felul călugărițelor, dar fără nimic strâns sau forțat; o parte atârnând  puțin în jos, iar în față este adusă cealaltă de pe gât pană la jumătatea pieptului într-o mulțime de falduri frumoase, al căror capăt este de asemenea aruncat pe umărul stâng.

Așa vezi femeile și fetele mergând la biserica și în oraș, și tot așa le vezi și lucrând la câmp. Unele poarta, mai ales când vremea este mai răcoroasă, un fel de haină fără mâneci dintr-o mătase de culoare deschisă, tivită de obicei pe margini cu o blană îngustă. Fața de acest costum cu adevarat încântător, cum te izbesc la ochi picioarele goale, mai cu seamă când e noroi.

Numai în zilele de sărbătoare și iarna încalță femeile ciobote de piele tare galbenă de safian. Dar atunci mai imbracă moldoveanca și un cojoc de oaie larg și urât, care îi ascunde cu totul statura.

Femeile țăranilor mai bogați și ale slujbașilor din administrație poartă o rochie lungă în formă de cămasă dintr-o stofă vărgată, cu o cingătoare , care este încinsă fără gust, jos de tot în jurul șoldurilor, peste aceasta rochie, un „talar” scurt din mătase de culoare deschisa, cu maneci scurte largi și cu o tivitura îngustă de blană.

Referință: (CĂLĂTORI STRĂINI DESPRE ȚĂRILE ROMÂNE ÎN SECOLUL AL XIX-LEA, Serie nouă, Vol. I, Editura Academiei Române 2005 București p.756-757.

Notă.

Conte Feodor le Karaczay de Valyeszaka se trage dintr-o familie de militani, de origine croată, stabilită ulterior în Banat și Transilvania. Titlul de conte a fost caștigat de tatal sau, feldmareșalul Andreus Karaczay, care, în razboiul austro-ruso-turc (1788-1791) a luat parte la cucerirea Hotinului și la luptele de la Focșani, distingându-se mai întâi în batalia de la Valea Seaca (13 aprilie 1789), de unde provine și titlul sau de noblețe

%d blogeri au apreciat asta: