Tag Archives: arta populara

Asociația de Dezvoltare Rurală Ceplenița

13 Mai

Ceplenița, un vechi sat din vecinătatea Hârlăului și Cotnariului, este un centru de tradiție și creație a unor artefacte de artă populară, care potrivit paginii de Facebook, au succes și sunt căutate de iubitorii de artă populară autentică.

Promit că voi merge în acest sat pentru un reportaj foto pe care-l voi publica pe acest blog.

https://www.facebook.com/ADRCeplenita/

 

Anunțuri

Sub semnul Soarelui. Arta populară a lemnului.

23 Dec

Ieri, 22 decembrie în ziua solstițiului de iarnă, Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul complexului Muzeal Național „Moldova” din Iași, a făcut o surpriză plăcută prietenilor Muzeului Viei și Vinului din Hârlău, prin organizarea unei expoziții cu tema „Sub semnul soarelui. Arta populară a lemnului” a cărei vernisaj a avut loc începând cu ora 12.30.

Muzeu_solar 001

Prezentarea expoziției a fost făcută de doamna Ana-Maria Rata, muzeograf în cadrul Muzeului Etnografic al Moldovei. Prin a cărei amabilitate, o voi reda mai jos.

Muzeu_solar 012

Expoziția Sub semnul Soarelui. Arta populară a lemnului, organizată de Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi, şi-a propus, pe de o parte, să prezinte publicului bunuri de patrimoniu din colecţia Muzeului Etnografic al Moldovei care să ilustreze bogăţia motivelor solare din ornamentica tradiţională (rozetă, cerc, cruce înscrisă în cerc, romb), precum şi diferitele tehnici de prelucrare a lemnului (crestare, cioplire, sculptare, pirogravare etc.), iar pe de altă parte să readucă în atenţia publicului contemporan existenţa, odinioară, a unui străvechi cult solar, context în care se înscriau gesturile şi actele realizate de omul arhaic pentru a ajuta astrul să treacă de cea mai lungă noapte a anului.

Pentru acest ultim obiectiv, am ales drept dată de deschidere a expoziţiei noastre solstiţiul de iarnă, moment care, în mentalitatea tradiţională, era marcat de teama ca nu cumva Soarele să nu mai aibă puterea de a răsări din nou.

Soarele, izvor al luminii, al căldurii şi al vieţii, cel fără de care nimic nu ar exista, se afla la cea mai mare cumpănă a sa. Dacă la solstiţiul de vară soarele cunoştea cea mai mare putere a sa, spre solstiţiul de iarnă forţele sale scădeau treptat. De aceea, în noaptea cea mai lungă a anului, omul considera că trebuie să sprijine bătrânul Soare, să-i dea noi puteri. În cadrul acestor credinţe găsim explicaţia pentru mai multe gesturi şi acte înfăptuite de omul de odinioară: butucul ars toată noaptea, pentru a întreţine un foc continuu, care să dea puteri astrului şi să întreţină lumina, forma rotundă a colacilor, care imită forma Soarelui, sau roţile de foc – roţi învelite în paie – ce se rostogolesc de pe dealuri, după ce li s-a dat foc.

Să amintim, de asemenea, faptul că pe teritoriul nostru, de-a lungul istoriei, au fost adorate diverse zeităţi solare, precum grecul Helios, romanul Sol sau iranianul Mithra. Acesta din urmă se celebra la data de 25 decembrie, dată peste care creştinismul a suprapus naşterea lui Iisus Hristos. Adăugând faptul că ne aflăm în apropierea sfârşitului de an vechi, ne explicăm de ce această întreagă perioadă, de la solstiţiu până la Bobotează, este plină de acte specifice unei perioade de renovare a timpului, acte care se înfăptuiesc pentru a pune sub bune auspicii un nou început.

Revenind la bogăţia motivelor solare întâlnite în ornamentica obiectelor populare din lemn, sunt incluse în această categorie (şi considerate a fi legate fundamental de cultul solar) formele spiraloide şi meandrice, cercurile, crucile înscrise în cerc, rozetele, x-urile, romburile. Le întâlnim în decorul bisericilor ţărăneşti, în case şi construcţii anexe, pe unelte legate de ocupaţii străvechi, dar şi pe obiecte mărunte aflate în gospodărie.

Intrarea în curte, pe poarta gospodăriei, se face sub semnul rozetei solare, de diferite tipuri. Faţada şi intrarea în casă, stâlpii şi grinzile cioplite de pe prispa casei, sunt şi ele marcate cu semne solare. Noi am marcat acest lucru prin fotografiile din fototeca muzeului nostru, dar şi prin expunerea acestui dereg (stâlp de casă) care provine de la o casă din Lipovăţ, Vaslui.

În interiorul casei ţărăneşti, mobilierul (lada de zestre, dulapul de vase), ţesăturile sunt decorate cu semne solare. Am expus, astfel, dulapul de vase din localitatea Dăneşti, care este ornamentat cu o spectaculoasă imagine a soarelui, dar şi anumite obiecte legate de industria casnică. În perioada de iarnă, când vremea era friguroasă, iar muncile câmpului nu mai erau aşa numeroase, femeile se adunau şi lucrau împreună. În acest context, sunt expuse  furci de tors, fuse, piepteni, care prezintă ca motive solare x-uri, romburi, şi, bineînţeles, vârtelniţa, semn solar în sine, simbolizând mişcarea de rotaţie în jurul soarelui, succesiunea anotimpurilor. În interiorul ţărănesc, lada de zestre avea un loc de cinste, fiind una dintre cele mai vechi piese de mobilier, cu excepţionale virtuţi estetice. Locul său era la capătul patului sau al laviţei. Lada de zestre expusă prezintă rozeta ca motiv decorativ şi este deosebită şi prin forma capacului – în două ape – o formă mai rar întâlnită în colecţiile actuale.

Expoziţia noastră se încheie cu păstoritul, ocupaţie străveche în spaţiul românesc, prin prezentarea unor tipare de caş, obiecte folosite pentru decorarea caşului, la care apare fără excepţie ca motiv central soarele. Sunt prezentate patru tipare de caş din zona Vrancea, trei de formă rotundă şi unul dreptunghiular, numit şi păpuşar. Am expus, de asemenea, o bâtă şi gluga ciobanului, pe care observăm alte imagini deosebite ale simbolurilor solare.

Voi posta câteva fotografii cu articole din expoziția care poate fi vizitată până în ziua de 24 ianuarie 2016.

Muzeu_solar 004

Muzeu_solar 005

Muzeu_solar 007

Muzeu_solar 019

Pe timpul vernisajului (de fapt la început și la sfârșit) tineri colindători din parohia Sf.Gheorghe Hârlău, au interpretat frumoase colinde, apreciate de cei prezenți. O altă surpriză oferită de organizatori a fost oferirea atât colindătorilor cât și publicului prezent la vernisaj a unui colăcel și plăcinte tradiționale de post.

Expoziția va putea fi vizitată, după cum spuneam, până de Ziua Unirii Principatelor, iar domnul muzeograf Paul Iancu vă da explicații și lămuririle necesare celor care vor să înțeleagă menirea obiectelor din această expoziție a Muzeului Etnografic al Moldovei.

Salut, ca de obicei și prietenii de pe pagina de Facebook dedicată comunității din Hârlău „H” la adresa cunoscută multora:

https://www.facebook.com/H-101358466688559/?ref=bookmarks

“Tradiții peste veacuri” un festival pentru cei mici.

17 Dec

Anul acesta festivalul “Tradiții peste veacuri” organizat de Grădinița cu Program Normal Hârlău, a ajuns la ediția a VI-a.

Participanți: gazda, Grădinița cu Program Normal Hârlău, Grădinița cu Program Prelungit din Hârlău, Grădinița cu Program Normal Pârcovaci, Grădinița cu Program Normal Deleni, Grădinița cu Program Normal Zlodica, comuna Ceplenița.

In programul festivalului, obiceiurile și tradițiile de iarnă, alaiuri de căiuți, steaua, sorcova, colindători, căpriță.

Am apreciat foarte mult grija părinților, educatorilor de a îmbrăca copiii cu costume populare autentice. Am remarcat la toate grădinițele acest lucru.

Programul prezentat de copii a fost minunat, se vede că s-au pregătit pentru acest festival. Mai puțin interesează clasamentul stabilit de juriul festivalului, toți copiii, educatorii, părinții, sunt câștigătorii acestei utile și frumoase experiențe.

Cum eram mai interesat de costumele copiilor, am să postez câteva fotografii “de culise”.

gradinița_fest 005

gradinița_fest 006

gradinița_fest 007

gradinița_fest 008

gradinița_fest 012

gradinița_fest 015

gradinița_fest 014

gradinița_fest 018

Apreciez că desfășurarea anuală a acestui festival este utilă pentru păstrarea tradițiilor și obiceiurilor populare, îi motivează pe părinții copiilor să-și procure costume populare. Au de câștigat și artizanii populari care confecționează aceste costume.

Constantin Curecheriu, artist popular din Sticlăria, decorat de președintele României

10 Noi

Intr-o ceremonie ce a avut loc la Cotroceni în ziua de 9 noiembrie 2015, președintele României a decorat pe  deţinători ai titlului de «Tezaure Umane Vii» anul 2015, cu Meritul Cultural.

Printre cei decorați a fost și Costantin Curecheriu din satul Sticlăria, comuna Scobinți, județul Iași.

Curecheriu decorat

Fotografie de pe pagina președenției României http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=16121&_PRID

rareșoaia festival 004

Alocuțiunea

Președintelui Românei, domnul Klaus Iohannis, susținută cu ocazia ceremoniei de decorare a unor creatori și meșteri populari, deținători ai titlului „Tezaure Umane vii”

„Distinşi şi stimaţi deţinători ai titlului de «Tezaure Umane Vii»,
Domnule Ministru,
Doamnă academician, Preşedinte al Comisiei Naţionale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial,
Doamnelor și domnilor,

Permiteţi-mi să încep prin a vă felicita pentru titlul onorant de «Tezaur Uman Viu», ce încununează o activitate de o viaţă în slujba valorilor civilizaţiei tradiţionale. Acestei titulaturi, instituite pentru a materializa angajamentul României în îndeplinirea Convenţiei UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, i se adaugă începând de astăzi recunoaşterea certificată de Medalia Meritul Cultural pe care am avut prilejul şi bucuria să v-o înmânez.

Acest moment este expresia unui sincer interes și a unui angajament instituțional pentru a susţine protejarea, transmiterea către noile generații și punerea în valoare a patrimoniului cultural imaterial.

Sunt bucuros și, ca Președinte al României, mândru că țara noastră mai are încă rezerve de tradiţii și meșteșuguri culturale. Olăritul de Hurezi, Doina şi Căluşul, colindul şi, în curând, sper, alte tradiţii populare sunt contribuţia spaţiului nostru de cultură şi civilizaţie la tezaurul universal.

Dumneavoastră sunteţi tezaurele noastre vii şi tezaurele umanităţii. Aveţi şi avem împreună marea responsabilitate să lăsăm generaţiilor care ne vor urma moştenirea pe care aţi primit-o de la înaintaşi, într-o Românie mai demnă şi puternică, într-o lume a păcii şi dezvoltării umane durabile.

Felicitându-vă încă o dată, vă asigur de sprijinul meu în susţinerea valorizării artei şi meşteşugurilor tradiţionale.

Felicitări şi la mulţi ani!”

Departamentul Comunicare Publică
09 Noiembrie 2015

Domnul Curecheriu merită cu prisosință această decorație, prin tot ce a făcut și face pentru păstrarea vie a culturii populare din zona folclorică Sticlăria. Imi este bun amic, l-am apreciat și am publicat articole și fotografii care probabil au cântărit în decernarea titlului de „Tezaure Umane Vii” oferit de UNESCO și decorarea cu Meritul Cultural de către Președenția României.

Referință: https://harlauletnografie.wordpress.com/2014/03/27/constantin-curecheriu-din-scobinti-recunoscut-de-unesco/

Agheasma la zi întâi, la o troiță din Pârcovaci.

2 Noi

Pe pagina de Facebook, a parohiei Pârcovaci (o frumoasă și mereu actualizată pagină), au fost postate fotografii cu slujbe ocazionate de inaugurarea unei troițe într-o locație de peste Bahlui a satului Pârcovaci.
Fotografiile sunt reprezentative pentru ritualul religios și importanța acordată troițelor.
Sper să obțin mai multe date despre cine a zidit această troiță, unde se află, cine este artistul plastic care a sculptat crucea.
Sfințire Troiță.
Referință https://www.facebook.com/Parohia-P%C3%AErcovaci-893283394072022/
https://harlau625.wordpress.com/2009/06/19/triote-in-zona-orasului-hirlau/
https://harlau625.wordpress.com/2009/07/10/troite-din-zona-hirlaului-ii/

In vizită la Muzeul Arta Lemnului din Câmpulung Moldovenesc.

10 Aug

Dacă te afli în nordul Moldovei și orașul Câmpulung Moldovenesc, nu trebuie ratată vizitarea Muzeului Arta Lemnului din oraș.

Muzeul se află în plin centrul orașului, într-o clădire istorică. Fosta primărie a orașului și prefectură a județului.

C_Lung_1 031

Citind despre acest muzeu am aflat că adăpostește o colecţie etnografică de mare valoare, cuprinzând obiecte utilizate de oamenii muntelui, locuitori ai Obcinelor Bucovinei. Așa că m-am decis să-l vizitez.

Interesant că în documentele medievale, „bucovina” avea semnificație de pădure de fag. Un exemplu: Alexandru voievod (cel Bătrân) la 22 aprilie 1428 întărește boierilor Dragomir, un sat, .. la Cracău în sus, până la hotarul Bârleștilor, iar de acolo peste câmp, drept în bucovină și cu toate poienile de fânețe din sus și din jos. ( Mihai Costachescu, Documente Moldovenești înainte de Ștefan cel Mare vol.I, Editura Viața Românescă, 1931 Iași, p.211).

C_Lung_1 036

In muzeu am găsit obiecte din lemn, mai ales din brad și molid, obiecte făcute cu  migală şi meşteşug, în bunuri utile şi frumoase, atât de persoane specializate, tâmplari dar și de artizani cum ar fi ciobanii sau oamenii obișnuiți ai muntelui.

Muzeul s-a deschis ca fiind un muzeu a  Judeţului Câmpulung  la 1 Iunie 1936, avându-l director pe Constantin Brăescu, profesor la Şcoala de Arte şi Meserii.

C_Lung_1 040

Cea mai mare parte a pieselor prezentate în muzeu sunt realizate din lemn de molid, din brad şi foioase, majoritatea fiind datate în secolele al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.

Am găsit obiecte ce au fost utizate în  gospodăria țărănescă. Unele specifice zonei cum ar fi cele utilizate la culesul şi transportul fructelor de pădure (fragi, afine, zmeură, ciuperci) coşurile împletite din coajă de brad, din crengi de alun sau din rădăcină de molid, alături de hreabănul folosit la recoltarea afinelor.

Am găsit însă și obiecte ce se regăsesc și în alte zone ale Moldovei cum ar fi cele folosite de păstori. Inventarul destinat acestei ocupaţii este bogat şi realizat, în cea mai mare măsură, din lemn: găleata pentru mulsul oilor, cupa şi doniţa pentru muls vacile, cofe, bote ciobăneşti şi linguri de diferite mărimi, un inventar de vase şi unelte pentru prepararea brânzei din care nu lipsesc budăcile şi doniţele, lopăţelele de urdit, hârzobul.

Deşi improprie pentru agricultură, în zonă se cultiva cartoful şi mai rar porumbul. Plugul de lemn expus în această sală datează de la mijlocul secolului al XVII-lea, alături de grapă şi furci din lemn.

C_Lung_1 042

Păscăriţele sunt, cele mai realizate obiecte, având în vedere destinaţia lor specială – pescuitul, ce asigura un adaos alimentar în zilele de dezlegare la pește de peste an.

Se expun și obiecte utilizate de vânători cum ar fi: corneciurile pentru praf de puşcă, pirogravate cele mai multe dintre ele, erau prezente în multe gospodării, pădurile ce acopereau cea mai mare parte din ţinut adăposteau animale sălbatice vânate de localnici.

Alături de instrumentele populare specifice zonei, – buciumul şi cornul de vânătoare – cioplite din lemn rezonant şi învelit în coajă de mesteacăn, apar în salile muzeului tilinca, fluierul, cobza.

Industria casnică textilă este ilustrată prin gama obiectelor din lemn începând cu stativele sau războaiele de ţesut, cele instalate în muzeu datând din secolul al XIX-lea, şi continuând cu vatala, vârtelniţa, urzitorul, suveica. Furcile de tors sunt, pentru zonă, un element semnificativ, ele fiind dăruite de flăcăi fetelor de măritat.

C_Lung_1 047

Sala cea mai impunătoare a muzeului a fost rezervată transporturilor. Celebritatea o deţine carul din lemn pentru transportul vinului din zonele viticole ale Moldovei, piesă datată la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul celui următor. Cu astfel de car, pe care se găsea un butoi de mare capacitate, se transporta vinul din viile Cotnariului și Hârlăului în vechime.

C_Lung_1 044

Săniile pentru ocazii se foloseau în zilele de sărbătoare, la vizitele familiale, ocazionate de sărbători, sau la nunţi.

C_Lung_1 046

Mobilierul ţărănesc este o categorie de bunuri bine reprezentată în realitatea etnografică a zonei, podişorul, blidarul şi lada masă, fiind nelipsite in fiecare casă.

Un loc aparte îl ocupă lada de zestre care trebuia să reţină atenţia colectivităţii atât prin mărime cât şi prin aspectul general.

Am remarcat în inventarul casnic, obiecte pe care le-am găsit și în muzeul Viei și Vinulului din Hârlău.

In spatele muzeului se găsesc câteva case și dependințe gospodărești construite din lemn, cum ar fi casa huţulă din secolul XVII-lea adusă din  din satul Ciumârna (cântat de Angelica Flutur într-o frumoasă melodie populară), în anul 1990. Celălalt obiectiv este o locuinţă de la mijlocul secolului al XVIII-lea, de plan tindă cameră; bârnele lutuite şi văruite dau o notă luminoasă interiorului în ciuda ferestrelor foarte mici, întărite cu gratii forjate.

In concluzie, am găsit un muzeu cu un adevărat tezaur de obiecte care de mult nu se mai găsesc la locuințele muntenilor, ca de altfel a tuturor oamenilor satelor decât, cine știe, prin lăzi de zestre, sau uitate prin poduri sau cămările unor case uitate de vreme.

Am găsit aici vederi foarte frumoase, pliante ce explică tematica și semnificația obiectelor expuse. Interesant că biletele au două prețuri: unul mai mare, pentru vizitarea cu ghid și unul mai mic pentru vizitarea fără ghid.

Fotografierea este liberă și fără taxă. Singura condiție este să nu se utilizeze blitzul.

Inițiativă buna, aplicarea improbabilă. Studiul folclorului în școală.

30 Iul

In sfârșit, se-ntâmpla ceva BUN pentru școala româneasca! Romania revine acasa in inimile copiilor săi, cu toată lumina și intelepciunea  invesnicite in tezaurul sau nepieritor… asa cum este firesc, de altfel!

Dans Pârcovaci

Academia Română, prin Departamentul de Etnologie al Institutului de Filologie Română „A. Philippide” propune Ministerului Educaţiei să integreze în învăţământul preuniversitar predarea literaturii populare şi elemente de tradiţie şi folclor românesc.

Concret, reprezentanţii Departamentului de Etnologie al Institutului de Filologie Română „A. Philippide” al Academiei Române au trimis un memoriu Ministerului Educaţiei în care au semnalat că nu există materiale didactice pentru predarea folclorului românesc. Potrivit adevarul.ro, acestia au propus o serie de măsuri care să ducă la promovarea culturii tradiţionale româneşti:   – acordarea unui număr mai mare de ore, în programa generală de trunchi comun pentru predarea limbii şi literaturii române, respectiv a unui număr mai mare de ore pentru studierea literaturii populare; – alegerea unor texte reprezentative şi adecvate caracteristicilor psiho-cognitive ale fiecărui nivel de şcolarizare; – redresarea modului învechit în care sunt/au fost prezentate conţinuturile de folclor în manualele şcolare aprobate de Minister; acestea suferă de prea multe clişee şi formulări encomiaste, ceea ce face discursul total neadecvat realităţii funcţionale a culturii populare româneşti; – în proiectarea conţinuturilor să se asigure o coerenţă între textele recomandate şi informaţia etnografică, fapt ce ar contribui substanţial la explicarea nivelului de profunzime a textelor şi a legăturii lor organice cu imaginarul popular şi specificul civilizaţiei tradiţionale autohtone; – încurajarea creativităţii şcolarilor prin coroborarea conţinuturilor folclorice cu elemente de cultură materială şi cu industriile creative autohtone; – corelarea atentă a documentelor curriculare cu cerinţele şi subiectele din procesul de evaluare prin examenele de absolvire a ciclurilor de studiu; – pregătirea şcolarilor pentru conştientizarea cu exemple a identităţii lor culturale, în sensul competenţelor sociale şi civice, asumarea acesteia în contactele interculturale europene pe care le vor stabili în viaţă, oferirea unor instrumente concrete, autentice, fireşti de exprimare a profilului lor cultural pentru evitarea discriminării, a alunecării în clişee naţionaliste şi intoleranţă interetnică; – folosirea posibilităţii de tranziţie organică de la învăţarea curriculară a folclorului la activităţi extracurriculare din domeniului meşteşugurilor populare adaptate la nivelul de îndemânare a vârstei şcolare; – înzestrarea tinerilor cu simţ critic pentru detectarea autenticului şi a valorilor româneşti atunci când intră în contact cu piaţa produselor culturale; – valorificarea naturii interdisciplinare a studiului culturii populare, care poate fi analizată în confluenţa cu alte discipline, cum ar fi: istoria, geografia umană, ştiinţele sociale; – fundamentarea experienţei necesare a cadrelor didactice şi a elevilor pentru identificarea şi implementarea de proiecte europene cu instituţii şcolare din ţări comunitare, dat fiind faptul că s-a observat o pondere relevantă dedicată dialogului intercultural în cadrul proiectelor finalizate cu succes până acum; – sprijinirea introducerii unor programe pentru cursuri opţionale (curriculum la decizia şcolii) de cultură populară românească.

In sfarsit, o propunere inteleapta! Iar daca cei din Ministerul Educatiei vor accepta FOLCLORUL in programa scolara, pot fi siguri ca asa fac un lucru mare pentru scoala, pentru elevi, pentru neamul romanesc.

“Cultura tradițională mai poate fi relevantă astăzi recontextualizată în narațiuni cosmologice și ea devine lucrătoare. Bucuria se transmite, fără îndoială, atunci când există în actanți (…). O stiintã se dezagregã dacã nu tine legãtura cu propozitiile sale prime. Asa este si cu un neam, cu un popor, iar principiile noastre, legãturile noastre, merg adânc în preistorie. Folclorul este vârful aisbergului care s-a pãstrat la lumina zilei si cred cã acesta este motivul pentru care simtim noi puterea folclorului, atunci cand îl facem, bineînteles, cu totul arsenalul lui hermeneutic. Intrãm în comunicare cu niste filoane de viatã care merg pânã la originile noastre.”(Ioan Sorin Apan)

http://www.sibiunews.net/articole/17-invatamant/8577-veste-uriasa-folclorul-in-programa-scolara-mai-bine-mai-tarziu-decat-niciodata.html

Comentariu: O inițiativă valoroasă, însă mă îndoiesc că se va aplica! Cursul societății este de globalizare, deznaționalizare, înstrăinare. Dar mai știi? Se mai întâmplă și minuni!