Tag Archives: ceramica

O nouă expoziție de excepție a Muzeului de Etnografie din Iași

27 feb.

Muzeul Viei și Vinului din Hârlău, în colaborare cu Direcţia Judeţeană pentru Cultură Iaşi şi Societatea Culturală „Petru Rareş” din Hîrlău, a organizat și deschis expoziţia temporară “Meşteşugul pierdut”: Ceramica în rituri funerare.

Vernisajul ce a avut loc astăzi, vineri, 27 februarie 2015, ora 12.00, în prezența unui numeros public și a părintelui protopop Nicolae Craciun, al protopopiatului Hârlău. Expoziția a fost prezentată de Ovidiu Focşa, muzeograf în cadrul instituţiei ieşene.

Valorificând obiecte din patrimoniul Muzeului Etnografic al Moldovei, expoziţia surprinde implicarea meşteşugului olăritului în practicile ritual-ceremoniale legate de cultul morţilor, încă bine reprezentate în civilizaţia tradiţională. Ceramica tradiţională de Moşi a fost prezentată publicului prin obiecte pe care meşterii olari le-au realizat altădată special pentru zilele de pomenire a morţilor. Valoarea acestor piese de patrimoniu este dată şi de modul arhaic de ornamentare (pictarea cu var, aplicat cu paiul sau cu trestia). Ceramică de Marginea – Suceava de Poiana – Deleni, de Mihaileni, Botoșani.

Fiecare obiect sau grupuri de obiecte au reprezentat cele 3 etape ale ritului trecerii la Domnul a omului. Momentul de dinaintea  morții, momentul morții și momentul de după moarte când se fac pomenirile la înmormântare, de după înmormântare și de peste an.

Voi prezenta mai jos un fragment din prezentarea domnului muzeograf Ovidiu Focșa:

In legendele românești se spune că olarul și-a furat meseria de la Dumnezeu, numai că neputând să aibă suflarea divină, a pus vasele la ars.

Ceramica s-a bucurat de  un adevarat cult în civilizația rurală tradițională. Recipientele speciale însoțesc cele mai importante momente ale vieții omului, de la primul scăldat al noului născut în apa încălzită în vas curat, nou,  care sună bine, (ca pruncul să capete glas frumos), până la înmormântare, când se sparge o oală, odată cu sfârșitul unui destin, odată cu necazul abătut asupra acelei case.

Un întreg mod de viață, un complex de credințe și mentalități pot fi surprinse prin simpla trecere în revistă a atelierului tradițional de olărie: vase mari de fiert găluște la hramuri, cumetrii și nunți, sahane, lăptare, olărețe, țapcane, ulcioare rituale de nuntă, găvănoase și nu în ultimul rând moșoaice pentru pomeni.

Pentru a spera că se va accede unde este bine, răposatul trebuie să aibă un mormânt și să primească îngrijirile îndatinate. Este una din stravechile cutume ale omenirii, pe care le regăsim și astăzi, sub o formă sau alta.

Postexistența mortului este întreținută cu ofrande, acolo unde vasul de ceramică își are rolul său major. La sărbătoarea Moșilor, bucatele rituale erau împărțite în vase negre, de forme și dimensiuni diferite, de regulă mai mici, numite popular moșoaice, ornate sau neornate, a căror rol principal era întemeierea jertfei între cele două lumi. Natura materialului cât și decorul realizat prin pictare, cu paiul înmuiat în var, amintesc despre caracterul efemer al vieții, motiv pentru care se spune că pomana este bine primită.

Așadar ceramica ca principal mijloc de mediere, între cele două lumi, rămâne alături de alimentele consacrate, element de bază în îndeplinirea ritualurilor funerare și postfunerare.

Prezent la vernisaj, părintele protopop Nicolae Crăciun, a subliniat momentul acestei activitați, în postul Paștelui, în preziua sâmbetei Sfântului Toader, pomenirea morților.

Este un moment când creștinii în pomelnice scrise și date preotului paroh, pomenesc pe cei plecați la Domnul, rude, nașii, oamenii  are au făcut o fântână, care au vândut casa sau terenul unde este casa. Este un moment când ne arătăm respectul pentru înaintașii noștrii.

A amintit părintele protopop și despre necesitatea, ca elevii prin intermediul părinților, să se înscrie la orele de religie din școli. Tinerii nu pot fi despărțiți de credința strămoșească, pentru că urmează cursul vieții de la naștere și până după moarte.

Acum voi prezenta mai jos câteva fotografii de la vernisaj.

Oale_inmormântare 002

Oale_inmormântare 004

Oale_inmormântare 006

Oale_inmormântare 007

Oale_inmormântare 016

Oale_inmormântare 018

Oale_inmormântare 020

Le finele activității, cum este tradiția creștină, fiecare participant la vernisaj, a primit după datină, un colac și o cană (din lut, normal) cu vin. Bogdaproste!

Părintele protopop a distribuit revista nou apărută,  „Lumina Credinței”, nr.5/2015, periodic de informație, teologie și spiritualitate bisericească al protopopiatului Hârlău.

O completare: Înregistrarea video de la vernisajul expoziției. Prezentarea făcută de muzeograful Ovidiu Focșa de la Muzeul de etnografie a Moldovei din Iași.

Moșii de vară

31 mai

Inainte de Duminica Rusaliilor sunt „Moșii de vara”, sărbătoare dedicată pomenirii morților. Cu această ocazie, în toate bisericile ortodoxe se vor oficia Sfinte Liturghii urmate de slujbe de pomenire a celor trecuți la cele veșnice.
Biserica îi numește pe cei trecuți în viața de dincolo „adormiți”, termen care are întelesul de stare din care te poți trezi. Nu vorbește de trecere într-o stare de neființa, ci de trecere dintr-un mod de existență, în alt mod de existența.

Biserica Ortodoxa, consacrând aceasta sâmbată pomenirii generale a morților, n-a facut altceva decat să creștineze străvechea sărbătoare păgâna de vară, numita Parentalia, prin care romanii își pomeneau și cinsteau pe morții (părinții) lor (parentes, de unde Parentalia).

Etruscii și apoi romanii, organizau ritualuri de comemorare pentru cei morți timp de șapte zile. Primele 6 zile se desfășurau în cadrul familiei, iar în ziua a șaptea erau ritualuri publice. Pe timpul ritualurilor se oferea de pomană pentru cei morți: sare, cereale, fasole, vin, lapte și violete.

Definition: Parentalia is the name of an Etruscan and Roman festival running from February 13-21 to honor the dead. The first 7 days of Parentalia were for private ancestral rites, but on the final day of the Parentalia there was a public celebration called the Feralia, which Feldherr refers to as „a banquet shared with the dead.” He says that at the Feralia, the following offerings are made to the dead: salt, cereals, beans, wine, milk, and violets.

Holleman says the Pre-Julian calendar Parentalia was not 9, but 8-1/2 days.

Referință: C. Robert Phillips III „Parentalia” The Oxford Classical Dictionary. Simon Hornblower and Anthony Spawforth. © Oxford University Press 1949, 1970, 1996, 2005.

„Pe vremuri, mai ales copiii şi săracii aşteptau cu mare nerăbdare sărbătorile Moşilor, care precedau invariabil marile sărbători. Moşii cădeau în zilele de sâmbătă, în mediile arhaice, această zi fiind considerată a morţilor, cea mai bună pomană pentru sufletele lor făcându-se acum“, după cum scria  Marcel Lutic, în lucrarea “Timpul sacru – sărbătorile de altă dată – 2006”. Acesta mai  menţiona că românii cred că cea mai nimerită sâmbătă din an pentru datul de pomană este cea dinaintea Duminicii Mari, cum mai era numită Duminica Rusaliilor, în sâmbăta numită şi a Moşilor sau Moşii de Rusalii, Moşii de Vară sau Moşii cei Mari.

Moşii, reprezintă o dublare a sărbătorilor celor vii pentru cei trecuţi în „lumea fără dor“

La Moşii de Rusalii se dădeau de pomană vase cu fructe, colaci şi lumânări pentru cei răposaţi, în prima parte a zilei, iar în partea a doua a zilei, fiecare putea să dea de pomană pentru sufletul său. Se credea că nu era bine ca în această zi cineva să mănânce fără să dea de pomană. Tot ceea ce era dat de pomană se dădea în vase noi, împodobite cu flori.

moșiidevară 001

În general, o mare parte din gesturile cotidiene sau a micilor petreceri au momente care amintesc de cei morţi, aşa cum se întâmplă când se varsă din pahar câteva picături „de sufletul morţilor“, datul de pomană din primele plăcinte care se fac după post, pomenile care se fac la hramurile satelor sau ale bisericilor şi relevă relaţia cu lumea de dincolo a satului arhaic. Se credea că, în zilele de moşi, cei răposaţi aşteaptă să primească de pomană şi, dacă asta nu se întâmplă, rămân supăraţi. De asemenea, era încurajată oferirea de pomeni săracilor şi străinilor, fiind dezaprobată schimbarea de pomeni între rude. Se mai credea că mâncarea oferită ca pomană era bine să fie caldă, astfel încât mirosul acesteia îl putea sătura pe cel mort, astfel că, în unele locuri din Moldova, masa de pomană se mai numea şi „aburi”.

Pomenile erau oferite în recipiente speciale de lut, numite şi moşoaice, lutul fiind şi materia cea mai potrivită pentru vasele de pomenire.

După cum scrie S.Fl.Marianu în lucrarea “Inmormântarea la români – studiu etnografic – 1892”, moșii constau din oferirea de obiecte și alimente:

Moșii de vară

Persoana care “dădea moșii” mergea la gospodarii (vecini) unde se aflau copii mici și se oferea vase din ceramică noi cum ar fi: căni, ulcele, cofițe, dar și busuioc și flori care se legau de obiectul dăruit cu un fir gros roșu. Vasele erau umplute cu apă proaspătă, mied, lapte cu tocmagi, iar dacă erau oferite la persoane majore se umpleau cu vin, must, bere. Se mai dăruiau strachini cu zamă (ciorbe) și plăcinte,  un colac  și o lumânare galbenă de ceară , aprinsă când se intra în casă unde se dau moșii. In unele părți când se dădea strachini cu zamă (ciorbe, borșuri)  sau tocmaci cu lapte. Se dădea și o lingură nouă.

Toate aceste obiecte poartă numele de moși și la oferirea sau primirea  lor  se spunea că am împărțit, am dus, am primit sau am căpătat moșii.

Dacă cel care oferea moșii era un gospodar mai cuprins adică mai avut, dădea moșii mai bogați, dacă era sărac oferea moșii mai săraci.

Cel care oferea moșii, spunea: Să fie de sufletul lui (tata de exemplu)  (gradul de rudenie sau numele) . Cel care primește spune bogdaposte, să fie primit!

Impresii vizuale și muzicale dintr-o expoziție.

14 feb.

După cum am anunțat pe pagina de Facebook (H), a comunității pentru Hârlău, astăzi la Muzeul Viei și Vinului din Hârlău, în cadrul Festivalului Viei și Vinului, a avut loc o expoziție de ceramică din fondul de tezaur a Muzeului de Etnografie a Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Național „Moldova” din Iași.

Afiș expoziție

Au fost expuse vase destinate pentru păstrat și servit vinul. Exponatele fac parte din centre de ceramică din majoritatea județelor Moldovei.

Expoziție Ceramică_2014 002

Expoziție Ceramică_2014 005

Expoziție Ceramică_2014 006

Expoziție Ceramică_2014 009

Câteva exponate din cadrul expoziției.

Expoziție Ceramică_2014 029

Expoziție Ceramică_2014 019

Surpriza pe care a făcut-o vizitatorilor domnul Paul Iancu, a fost un mini concert de muzică instrumentală, chitară, susținut de domnul Ioan Alupei. Acesta a prezentat celor prezenți melodii de pe albumul „Parfumul muzicii de altădată”, lansat cu această ocazie. Albumul este minunat, fiind o muzică excelentă, pentru acasă, o muzică de ambianță și relaxantă. Il felicit și-i doresc să aibă succes la public.

Si cum nu pot termin a acest articol fără a posta două fotografii cu scoarțe (covoare populare) vechi de peste 100 de ani, din colecția Muzeului de Etnografie a Moldovei.

Expoziție Ceramică_2014 023

Scoarță din Zona Hârlău

Expoziție Ceramică_2014 025

Scoarță din secolul XVII din Basarabia

Comentarii de presă:

Câșlegile de iarnă

5 ian.

Numele de câșlegi, era dat perioadei de alimentație normală, în care zilele de post (miercuri și vineri, uneori și luni) alternează cu zilele fără restricții de alimentație. Cîșlegii de iarnă, sunt dinaintea postului cel mai îndelungat și mai sever din an: postul Paștelui. In acest an, câșlegile încep pe 9 ianuarie și durează până pe 2 martie. Din 3 martie până pe 19 aprilie este postul Paștelui.

Ultima săpătămână din câșlegi, este “săptâmâna albă”, cu dezlegare la lapte și brânzeturi.

În această perioadă (ianuarie și februarie) temperaturile sunt scăzute, pentru a rezista, oamenii satelor consumau alimente bogate în grăsimi. Se fac nunți în această perioadă, însă sunt mai puține ca în câșlegile de toamnă.

masa de prânz

Țăranii foloseau cu multă înțelepciune alimentele și le combinau după anumite reguli, ca urmare a unei experiențe îndelungate. Se consuma carnea de porc, care a fost tăiat înainte de Crăciun, Carne afumată în pod, pe îndelete. Se consuma vânat, brânză de la putină, bureții uscați, prune (perje) afumate, cartofi din pivnițe sau zemnic, fasolea, lintea. Baza o constituia totuși varza murată. Varza era murată toamna în putine sau butoaie de lemn. Era gătită în combinație cu afumăturile, sau carnea de vită sărată în zi de frupt sau simplă în zilele de post. Murăturile din chiupurile de lut erau nelipsite de pe masa țăranilor.

In această perioadă, borșul de putină era nelipsit de la mesele de prânz. Pâinea pe masa țăranului era rară. Se facea mămăligă, care dacă mai rămânea se consuma seara cu mancarea rămasă de la prânz. Nelipsit era și usturoiul, condiment care însoțea mâncărurile de prânz și de seară.

bunicuța

Pentru masa de seară, se facea cirul. O mămăligă mai subțire, în care aproape de terminare de fiert se punea brânză sărată (uneori cam iute) din putine.

Cum nu aveau unde să păstreza mancarea de pe o zi pe alta, se gătea zilnic.

La carne, băutura preferată a țăranului era țuica de prune, sau rechiurile din mere, zarzăre, corcodușe, dude.

Vinul se consuma crud, însă și fiert cu puțină miere de albine, mai ales pentru a se încălzi după o zi de muncă la pădure sau în gospodărie.

Nu lipseau plăcintele, cu brânză de oi sau din laptele de la vaci, colțunașii umpluți cu brânză.

Aluat copaie

Cei care aveau posibilitatea să prindă pește din iazuri sau heleșteie, scoteau peștele sărat, îl făceau prăjit sau borș, cu mămăligă și nelipsitul usturoi.

Cei avuți mai puneau pe masă și mâncare gătită din vânatul mare sau iepure de câmp.

Ce spunea învățătorul Mihai Lupescu în lucrarea publicată postum “Din bucătaria țăranului român”, la 100 de ani de la moartea lui:

Țăranul, când mănâncă, nu bea nici apă, nici vin, chiar de-l are în pivniță. El nu bea decât când îi este sete. După ce se scoală de la masă, dacă-i sete, trage câteva gâturi de apă și nu mai bea decât când îl răzbește iar setea. Fărămăturile la masa țăranului nu se văd; de se fac, le strâng  și le mănâncă. Nici pe jos nu se dau,  și, de cad, se ridică, căci este păcat să calci pâinea în picioareȚăranul nu avea furculiță. El mânca cu mâna și lingura de lemn și mai târziu din tablă, așa cum a apucat din moși – strămoși.

Mâncarea se punea la o masă joasă  cu trei picioare, într-o strachină mare, din care mâncau copii, tineri și bătrâni, și stăpân și slugă. Sluga era considerată ca fiind parte din căsași (din aceiași casă), cu condiția să fie vrednică și un om cinstit.

Referințe: Mihai Lupescu „Din bucătăria țăranului român”, Editura Paideia, București, 2000

Calendar gastronomic 2013, Ed.Muzeul Etnografic al Moldovei, Complexul Muzeal Național „Moldova” din Iași

Fotografii: Facebook.com

Expozitie de ceramica la Muzeul Viei si Vinului din Hârlău!

12 iul.

O interesanta expozitie de ceramica, cu tematica muzeului,  s-a deschis in aceasta dimineata la Muzeul Viei si Vinului din Hârlau. Cani, canițe, articole de artizanat din România si Republica Moldova, din centre de ceramica de renume, sunt expuse in magazinul muzeului.

Toate aceste exponate au un numitor comun! Sunt originale, sunt facute de mesteri populari recunoascuti, si in plus au  motive decorative specifice muzeului: Vita de vie si strugurii!

Pentru iubitorii de frumos, traditional si autentic, este o buna ocazie de a achizitiona un cadou deosebit pentru cei dragi!

In holul expozitional înca mai poate fi vizitata expozitia de gravura. Iar cei care nu au vizitat inca muzeul, este o buna ocazie de a o face acum!

Ceramica_muzeu 001

Ceramica_muzeu 002

Ceramica_muzeu 004

Ceramica_muzeu 006

Ceramica_muzeu 007

Ceramica_muzeu 008

Ceramica_muzeu 010

Ceramica_muzeu 011

Despre Hârlău, fotografii, articole si comentarii, intrati pe pagina de facebook a comunitatii Hârlau: https://www.facebook.com/pages/H/101358466688559

Hai la târgul de moși, oale si ulcele in Copoul Iașilor!

30 iun.

In acest an nu am mai scapat targul de ceramica din Copoul Iașilor!  Si vremea a tinut cu noi! Nici prea cald, nici racoare! In parcul Copou parca si-a dat intalnire tot Iasul. Lumea buluc, sa vada gratis, crema ceramistilor din România si R.Moldova.

Trebuie sa fii expert in ceramica sau poet, sa poti exprima in cuvinte bogatia de forme si cromatica a exponatelor acestui targ! Insa am facut si eu ce au facut sute de vizitatori, am cumparat mai putin, insa am pozat mai mult. Spatiul nu-mi permite sa postez prea multe poze, insa am ales pentru cititorii acetui blog, cateva standuri, ale unor centre reprezentative ale ceramicii românesti, din toate cele trei provincii ale țarii! Nu ma intrebati de preturi! După mine, nu au pret, sunt de nepretuit!

oale_Iasi 001Centrul ceramic de la Cătămarăști-Deal, judetul Botosani. Ceramica mai apropiata noua hârlăoanilor, o gasim in forme asemanatoare si prin targ la Hârlau.

oale_Iasi 002Centrul de ceramica de la Horezu, Vâlcea. Decoratiunile acestei ceramici sunt specifice. De o frumusete aparte, am in colectia particulara multe vase, fiind preferatele mele!

oale_Iasi 003Centrul de ceramica de la Corund, Harghita, a fost puternic reprezentat la târgul de ceramica. Vase de forme si decoratiuni specifice, foarte frumoase si in forme perfecte si elaborate!

oale_Iasi 008

oale_Iasi 007Aceste obiecte de ceramica sunt mai ales decorative! Forme deosebite si decorate elaborat. Din pacate nu am vazut  nici o eticheta explicativa din ce centru ceramic provin! Insa va pot spune ca sunt adevarate bijuterii, care imbogatesc casa unde vor fi expuse!

oale_Iasi 012Inca un artizan popular din zona Horezu, Vâlcea. Predomina decoratiunile traditionale, pomul vietii, cocosul (de Horezu), pestii etc.

oale_Iasi 015Poate nu sunt atat de elaborate, mai ales străchinile din planul apropiat, insa imi amintesc de ele ca si la Hârlau sunt cumparate de tarani si chiar de orasenii care nu si-au uitat originea taraneasca! De Moși le umplu cu lapte dulce, le pun pe un colacel si cu o lumanare aprinsa sunt date de pomana de sufletul celor dragi disparuti din aceasta lume!

oale_Iasi 016Trei zile, parcul Copou a fost in centrul atentiei ieșenilor insa si iubitorilor de arta populara autentica.

oale_Iasi 022Insa revenind la oale si ulcele, nu pot sa nu postez o fotografie cu exponatele „boieresti”, ca pentru „case mari, boieresti” a ungurului Bella Lorincz din Corund, Harghita. Aceste exponate de forme si decoratiuni rafinate concureaza cu ceramica unor centre de renume din țara si Europa! Sunt diferite! Pacat ca si-a gasit locul de expunere intr-un colț, langa cladirea muzeului M.Eminescu! Frumos, o incantare pentru ochii privitorilor!

oale_Iasi 024

O ceramica neagra, despre care se spune ca era traditionala pentru stramosii nostrii daci! Meșterii ceramisti sunt din Ciortești, R.Moldova. Exponate putine, mai mult ulcele si chiupuri. Amintesc prin formă de centrul ceramic de la Poiana Deleni!

oale_Iasi 018

Suntem tot in zona ceramicii negre, de data aceasta din centrul ceramic din Vădastra-Olt. Vasele sunt mai mult uzuale decat decorative, iar decoratiunile in linii spirale, insa si ca forma, amintesc de Cucutenii Iasului! Nu am mai auzit de acest centru ceramic, insa mi-a starnit curiozitatea si voi mai citi pe internet despre acesta!

Oale_Gina 012

 

O ceramista din Iasi, Ionela Mihleac, cu ceramica decorativa, de inspiratie cucuteniana, decorata cu motive spirale si geometrice, fin aplicate. O felicit pentru aceste obiecte ceramice, care poate-si au locul in galerii de arta vizuala si mai putin in targuri!

Au mai fost zeci de standuri, probabil din toate centrele de ceramica din țara, Nu au lipsit nici kitsch-urile, nici obiecte strict decorative, inclusiv placute mici ceramice cu magneti de atasat pe frigidere si alte sute si sute de forme si intrebuintari!

Concluzia este ca ceramica noastra românesca (chiar daca este facuta si cu mainile unor unguri) ramane ancorata in traditional si autentic!

Oale si ulcele!

27 mart.

Din colectia proprie, ceramica de Horezu si Corund. Este drept ca sunt si din alte centre, insa putine. Le tin in casa pentru frumusetea lor!

oale,ulcele 004

oale,ulcele 005

Am scris pe alt blog, despre o interesanta expoziție de ceramica, din centrul de ceramica neagra – dacica, din satul Poiana, comuna Deleni, judetul Iasi. Articolul il puteti citi aici: http://hirlauledilitar.wordpress.com/2012/09/22/vernisajul-unei-expozitii-despre-mesterii-populari-lut-si-ceramica-neagra/