Ion Ciobanu s-a născut la 22.12.1950 în orașul Hârlău, jud.Iași. Invățător, profesor, director Căminului Cultural din Pârcovaci peste 30 de ani. Este și un cunoscut culegător de folclor din zona Pârcovaci. Iată cum ii caracterizează activitatea, domnul Paul Iancu, muzeograf la Muzeul Viei și Vinului din Hârlău:
“Ioan Ciobanu a slujit, tăcut, pasionat si conștiincios, interesele culturale ale oamenilor, fiind trei decenii si directorul Căminului Cultural din Pîrcovaci. A fost mentorul care a strâns în jurul său, de la mic și până la mare, zeci și sute de tineri si vârstnici reuniți în cadrul unui ansamblu folcloric de proporții care a valorificat si mai valorifică, încă, folclorul local de aici, jocurile populare care se constituie și astăzi într-un veritabil unicat al artei coregrafice. Multitudinea de spectacole prezentate de acest ansamblu, din care fac parte oameni de mare talent, pasionați și plini de har, atât în satul Pîrcovaci, la Hîrlău, Vorona, Bacău, Sibiu sau Iasi, la Concursurile si Festivalurile Naționale și Internționale de Folclor, l-au făcut cunoscut în întreaga țară, dar și peste hotare, ca unul dintre cele mai autentice si originale ansambluri folclorice. Jocurile populare de aici, jucate cu atâta măiestrie de Ioan Ciobanu, Mihai Buznea și mulți alții, stârnesc fiori și chiar lacrimi celor care le urmăresc.”
Din volumul I, Fii Bahloviei de Paul Iancu, 2011.
Vă prezint doua lucrări folclorice care se înterpretau de vornicei și muzicanți la nuntă:
CONOCĂRIA (DEX. orație de nuntă n.n.)
Bună ziua cinstiți socri mari,
Mulțumim dumneavoastră boieri mari
Dar ce umblați, ce căutați?
Lăsați-ne cu-ncetisorul
Si-o să vă spunem, cuvântul
Cu adevărul
Că de multe ce sunt si dese
Noi vom spune pe alese:
Tânărul nostru-mpărat
Dimineață s-a sculat
Fața albă si-a spălat
Părul negru o pieptănat
Din trâmbiță a trâmbițat
Oaste mare a adunat
300 feciori boieri
Si 200 grăniceri
Iar la răsărit de soare
A plecat la vânătoare
Si-a vânat țara de sus
De la Răsărit pân-la apus
Până caii n-au mai putut
Si potcoavele-au pierdut
Atunci se lăsară mai jos
Pe un deal frumos
Si luară si vânară
Munți cu brazii,
Dealurile cu viile
Câmpurile cu florile
Si satele cu fetele.
Iar când se lăsă mai pe seară
Dădu de urmă de căprioară.
Unii au zis că-i urmă de zână
Să-i fie împăratului de cunună.
Unii au zis că-i urmă de căprioară
Să-i fie împăratului de soțioară.
Atunci nunul cel mare
Cu grija-n spinare
Călare pe-un cal
Ca un ducibal
Făcu ochii roată
Peste ostirea lui toată
Si când încoace privi
Aicea zări
O floricică frumoasă
Dar si drăgăstoasă
Care nu-nfloreste
Nu rodeste
Si mai mult se ofileste
Atunci cu toții am hotărât
Si la casele dumneavoastră am venit
Si-am venit mai mult pe jos
Bine v-am găsit, socri mici, sănătosi
Acu ori floricica ne-o dați
Ori de noi nu mai scăpați
C-am venit cu târnăcoape de argint
Să scoatem floricica din pământ
S-a ducem la împărat în grădină
Să i-o facem gospodină.
Ca acolo să-nflorească
Să nu se mai ofilească.
– Socri mici, de nu credeți
Câte de la împărat aveți
Cine stie carte latinească
Să vină să ne-o citească.
Să nu ne-aduceți vreun popă
Cu barbă rară
Să ne țină pân’ deseară.
Sau unul cu barba căruntă
Să rămână cartea necitită.
Nouă să ne aduceți un popă
Cu barba deasă
Să ne citească carte aleasă
Si unul cu barba ca fusul
Să ne dea curând răspunsul.
Căci răspunsul nostru este:
sase năframe de in
Cusute cu flori si cu ibricin
Fie 3 si cu strămătură
Numai să fie cu voie bună,
Fie si cu mătasă
Numai să fie de la dumneavoastră din casă.
Să nu fie de la niste vecine
Să ne faceți de rusine.
Căci rusinea va fi a noastră
Iar ocara a dumneavoastră.
Socri mici, ascultați si-n urechi băgați
Când soarele va da spre seară
Mare oaste vă-mpresoară.
Să lărgiți casa, să întindeți masa
Că vine împăratul îndată
Cu ostirea lui toată
Cu tineri 155
Din cei mai voinici
Să aduceți fete si tineri frumosi
Bine v-am găsit socri mici sănătosi!
Socri mici, noi am mai sta
Dar ni-i c-om însera,
Si de lupi nu vom scăpa
Că avem de trecut,
Munți înalți si-ntunecosi
Bine v-am găsit socri mici sănătosi!
IERTĂCIUNEA (Se rostea la plecarea mirilor de la casa miresei cu zestrea)
Cinstiți nuni mari, cinstiți socri mari
Stimați părinți, rude si frați
Stimați nuntasi adevărați
Ascultați aceste cuvinte
Ce sunt de la Dumnezeu pentru rugăminte
Căci se roagă fiii dumneavoastră cu smerenie
Să le dați blagoslovire
Si se roagă cu plecăciune
Să le dați iertăciune.
Să-i iertați, să-i binecuvântați
Precum a binecuvântat, Dumnezeu
Lumea si natura:
Luni, întâia zi
A făcut Dumnezeu lumea si Pământul
Numai cu gândul si cuvântul
Marți, a făcut soarele si luna
Ce ne-a fost nouă lumina
De atunci si pân’ acum
Miercuri a făcut luceferii si stelele
Si toate vietățile
Ce sunt sus, în cer, jos pe pământ
Si văzând această minune dumnezeiască
Că n-are cin’ s-o stăpânească
Joi, a patra zi, l-a făcut pe strămosul nostru Adam
Cu trupul din lut
Cu oasele din piatră
Cu sângele din mare
După chipul si asemănarea Sfinției Sale.
I-a suflat în față,
I-a dat viață/ Si i-a zis:
Tu să fii stăpânul acestui paradis.
Dar văzând Dumnezeu
Că nu e bine, ca singur omul să trăiască
S-a gândit Prea Sfântul să-l si însoțească
I-a dat somn si când Adam a adormit
O coastă din trup i-a dezlipit
Si-a făcut-o după cum voia
Pe strămoasa noastră Eva.
Când Adam s-a sculat
Tare s-a înspăimântat
Si-a ’ntrebat:
– Ce este aceasta, Doamne?
– Nu te-nspăimânta, Adame!
Aceasta este trup din trupul tău
Coastă din coasta ta
Si se va numi Eva, soția ta
Si vă blagoslovesc
Să vă înmulțiți
Ca frunza codrului
Ca iarba pământului
Pe aripile vântului,
Si asa trăiră si se înmulțiră
Din neam în neam
Din viță-n viță
Pân’ la aceste două tinere mlădițe
Care stau cu genunchele plecate
Si cu fața rusinată
Si se roagă cu smerenie
Să le dați blagoslovenie.
Si se roagă cu plecăciune
Să le dați iertăciune.
Să-i iertați, să-i binecuvântați
Căci, iertarea părinților
Întăresc casele fiilor
Iar blestemul părinților
Risipesc casele fiilor.
De-ar fi din piatră
S-ar risipi deodată
De-ar fi din lut
S-ar risipi pân’ la pământ.
Iar dumneata, domnisoară mireasă
Plânge si suspină
Că intri-n casă străină
Si te vor mustra fără vină.
Si câte-odată, te vor bate si fără milă
Căci mila de la părinți
Niciodată n-ai s-o uiți.
Iar mila de la bărbat
E ca frunza de plop uscat.
Când crezi că te umbreste
Mai tare te dogorește
Stimați părinți, rude si frați
Stimați nuntasi adunați
Să rostim cu toți-acum
Doamne, ajutați-i, azi la drum
Să rostim cu toți în cor
Cale albă si mult, mult noroc.
Iar eu, voi primi acum
De la nasul mare, un bacsis bun
De la domnisoara mireasă
O năframă frumoasă,
Iar de la domnul mire
Un pahar cu vin
C-asa-i de la Dumnezeu, amin!
Mai multe despre personalități din zona Hârlăului, în volumele „Fii Bahloviei” de Paul Iancu. Cărțile se pot găsite la Muzeul Viei si Vinului din Hârlău.
Foto: Facebook
Etnografie si folclor in zona Hârlău 