Tag Archives: Elena Sevastos

Nuntă la români, cap. V

22 aug.

La biserică și la casa mirelui.

Alaiul de nuntă ajunge la biserică. Mireasa știe ca poate „să-și programeze” peste câți ani să aibă primul copil. Dacă iși dorește un copil peste 3 ani, atinge ușorul ușii bisericii cu trei degete. Daca vrea peste 4 ani, cu 4 degete etc.

Intrând în biserică, încep închinarea la icoane. Aici este un anumit ritual pe care cei de acum 100 de ani (mă refer la cartea “Nunta la români” de Elena Sevastos) din care mă inspir pentru a scrie aceste articole), era respectat, pentru ca repercursiunile asupra vieții celor doi miri pot fi aspre.

Deci mai întâi, nunul cel mare și mirele, apoi nuna și mireasa și toți ceilalți nuntași,  vârstnici având întâietate, se închină întâi la icoana lui Iisus Hristos aflată în dreapta altarului, fac două cruci de mătănii, sărută icoana, și apoi mai fac o cruce. Trec în stânga altarului și se închină la icoana Maicii Domnului cu pruncul Iisus Hristos. Merg apoi din nou în dreapta altarului, unde este icoana patronului bisericii, se inchină la icoană, apoi în partea stângă unde sunt icoanele lui Sf.Gheorghe, Sf.Nicolae, sau Sf. Vasile. La sfârșit se închină la orice alt sfânt mare. Dacă icoana Maicii Domnului se află în mijlocul bisericii, se închină și acolo.

La urmă se duc la tetrapod (mobilier bisericesc cu patru picioare, pe care se așează evanghelia), unde fac trei cruci de mătănii ( se închină aplecându-se până la pământ).

După închinarea la icoane, mirii se împărtășesc de preot.

Pentru a se săvârși liturghia de cununare, vornicelul așează în mijlocul bisericii o scoarță (covor). Sub covor pune o monedă în partea în care va sta mirele, si o alta unde va sta mireasa.

Pe covor, lângă mire sta nunul, iar lângă mireasă nuna. Amandoi mirii având lumânări aprinse în mână.

Mirele sta cu caciula sau pălăria pe cap până în momentul în care preotul le pune cununiile pe cap. Atunci mirele dă căciula sau pălăria unui apropiat.

Ca și la alte popoare, nunta este un moment deosebit din viață. Românul se împărtășește, el este împărat (de aceea se cuvine sa stea cu palaria pe cap, până ce preotul le pune cununiile pe cap).

La Isaia dănțuiește, mireasă caută să-l calce pe picior pe mire, dacă vrea să fie mai puternică în casă decât bărbatul. De asemenea, nici mirele nu ratează momentul calcării pe picior a miresei.

Preotul, le dă tinerilor pâine și vin. Pâinea fiind înmuiată în mire de albine, ca semn de iubire și unire nedespărțită de vreme și greutățile viații.

Nu intru în detaliile serviciului religios oficiat de preot. Nu cred ca diferă în zilele noastre de cel de acum 100 de ani, prezentat de Elena Sevastos în cartea “Nuntă la români”, din care mă inspir pentru acest articol.

După săvârșirea cununiei, preotul felicită pe miri. Le urează mulți ani fericiți și-i întreaba de ce hram ar vrea să prăznuiască? Mirii aleg pe Sf. Gheorghe sau Sf.Nicolae, dar cel mai des pe Sf. Spiridon. Mirii se angajează ca la hramul sfântului ales să aducă la biserică lumânări, un blid pentru pomană și liturghie ca să-i ajute Dumnezeu să aibă spor în viață și sănătate.

cununie

După cununie, mirii ies din biserică cu întreg alaiul de nuntă care i-a însoțit și merg la casa stapânului pământului sau arendașului. Aici vornicelul bate în poarta și cere invoire de la stapân ca să intre mirii cu alaiul de nuntă. Stăpânul ii primește, felicitând tânăra pereche. In curte se încinge jocul, lautarii cântă. Stâpâna, merge după stapânul care felicită mirii si având în mână o carafă cu rachiu și un pahar, dă de baut la miri, nuni si celelalte persoane din alaiul de nuntă. De obicei stapânul și stăpâna, după ce se prind în horă lângă mire și mireasă, joacă și cu ceilalți nuntași un joc după care face daruri tinerilor miri. Da 1-2 vedre de vin pentru nuntă, sau țidulă iscălită cu drept de a ridica de la cârciumă, vedrele de vin, plătește colacii dați înainte de nuntă de pețitori la socrii mici sau pe cei pentru nuni. Lăutarii care cântă mai cu foc, primesc și ei bacșiș de la stăpân. Acesta este pus de stăpân în scripca statostelui lautarilor sau în paharul cu care ii cinstesc cu băutură.

Nuntă in Moldova

Mirele mulțumește stăpânului că i-a primit și pentru dar. Alaiul de nuntă plecă spre casa mirelui. Pe drum, oameni cu cofe cu apă varsă apa la picioarele cailor sau boilor, ca să fie rod și bogație în casnicie. Pentru asta primește de la vornicel un bacșiș.

alai nuntă

Ajunși la casa mirelui, soacra cea mare, așterne un lăvicer (lăinicer, scoarță) peste pragul ușii de la intrare și treptele de la tindă. Lăutarii cântă:

Soacră, soacră

Poamă acră,

De te-ai coace

Cât te-ai coace,

Dulce nu te mai poți face,

De te-ai coace un an și-o vară,

Tot ești acră și amară

De te-ai coace, cât te-ai coace

Ca mămuca nu te-ai face.

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, mulţime şi în aer liber

Mireasa primește de la drușcă o strachină cu unt. Moaie degetul în unt și unge ușorul ușii într-o anumită ordine: Intâi pragul de sus, apoi cel de jos, apoi în dreapta și apoi în stânga ușii (ca și cum ar face cruce).

Soacra stropește pe miri cu aghiazmă ș-i seamănă cu pâine, pentru spor și bogație.

Ceilalți nuntași sunt așteptați de bucatăriță cu o cofă cu apă într-o mână și o  legătură de busuioc în cealaltă.

Soacra cea mare sărută mireasa pe obraji și spune:

“Casa mea și masa mea, sunt și ale tale, iar tu draga mamei, să fii bună, cuminte și ascultătoare”.

Mirele când dă să intre în casă, trebuie să fie iute de picior, pentru a evita pumnii și „șuturile” flăcăilor cu care a umbla ca holtei, drept pedeapsă că “i-a părăsit”, însurându-se, ieșind din rândul lor.

Intrată în casă, mireasa, ar vrea să se uite la vatră și horn (se spune că dacă se uită după cununie acolo prima data, soacra va muri repede, însă fetele și femeile din partea mirelui, acoperă cu corpul lor acel loc. Mireasa dacă este șireată, se apleacă sau se ridică pe vârfuri și tot se uită la vatră.

Ajunși în casă, soacra mare dă la cei doi miri să rupă un colac mare și frumos împodobit cu panglici sau cârpe colorate. Trag amândoi o dată din colac. Cel care are bucata cea mai mare (de obicei barbatul că este mai puternic)  va avea noroc la bani. Din bucata cea mare mănâncă totuși amândoi, ca să “împartă banii”, și restul de colac il impart mesenilor.

Urmează masa cea mare, cu obiceiurile și tradițiile de nuntă, într-un alt episod.

Foto: Facebook.com

Nuntă la români (cap.2)

31 iul.

Pregatiri de nunta

Sa ne continuam periplul prin satul românesc de acum peste 100 de ani, impreuna cu Elena Sevastos, asa cum apare in lucrarea Nunta la români. Cum lucrarea este mai vasta si prezinta comparativ obiceiurile din toate provinciile românești, dar si din țarile vecine, voi trata doar obiceiurile descrise ca fiind din Moldova. Deci, sa vedem mirii nostrii ce fac dupa ce s-a cazut la invoiala pentru casatorie!

Cum s-a hotarât nunta, incep pregatirile. Este multa alergatura, multa munca si mai ales multa cheltuiala.

Viitoarea mireasă, cu câteva zile inainte de data fixata pentru nunta, merge prin sat si cauta ajutoare. Ajutor cauta la fetele mari, prietene si mai ales rude, verisoare. Alege 2 la 4 druște, care o vor ajuta pana la nunta si mai mult pe timpul nunții! http://www.mirnevest.md/ro/articles/59-Drutele-miresei-la-nunt-59.html

Cu incuviințarea parinților le ia acasa și le tine pana după nuntă. Zilnic fetele alese, druștele, dar si fetele din casa, surorile miresei, prietene ale miresei se pun pe cusut naframe, stergare pentru nasi, vornicei, parinti, nuntasi! Daca fata le are pregatite din vreme, va fi mai putin de lucru. Toata ziua râd, vorbesc si fac glume, ca “unde-i tinerete este si veselia vine de-ndată

Din când în când, vine si mirele cu prietenii, pentru a tine de urât la fete! Nu de putine ori tinerii sunt tinta glumelor fetelor, dar si invers. Atmosfera este de sarbatoare dar si de muncă! Aceste momente vor ramane in amintirea tuturora pana la adânci batranete, fiind unice ca si nunta care va sa vina!

Iata cum socotea viitoare mireasa zilele saptamanii de dinaintea nuntii:

Luni, Marti, una,

     Miercuri, Joi, doua,

      Vineri, Sambata, trei,

             Duminica, dura cu căruța

Tot in aceste zile se pregatesc si colacii pentru nuni! Tatal flăcăului si tatăl fetei, iau colacii acoperiti un un stergar frumos verde sau rosu care se inchina nunilor și merg la casa viitorilor nuni! Daca aceștia primesc sa fie nuni mari, primeste colacii! Daca insa refuza, (cu toate ca se vorbesc din timp parintii cu gospodarul), timite nevasta la lada cu zestre (unde se tin si galbenii familiei), ia 1-2 galbeni si se ofera mirilor pentru cheltuiala facuta si spune ca are treaba pe afara! A refuza sa fii nun mare se intampla  foarte rar! Tatal miresei si cu cel a mirelui trebuie sa caute alti nuni!

colaci-moldovenesti

A fi nun mare, care de obicei este stapânul, o ruda mai bogata, nasii de botez a unuia din miri, vecini, este un gest crestinesc Când poți sa bucuri și tu pe alții, pe cealalta lume si Dumnezeu te-a bucura pe tine

                     Când te-a lua de mâna dreapta

                        Si te-o duce pe cărarea dreaptă,

La mese întinse,

La făclii aprinse,

La bucate bune,

La pahare pline

După ce au aranjat totul pentru nuntă, mirii merg la primarie sa scoata actele de casatorie, vorbesc din timp cu preotul, de a face trei strigări, in trei duminici de-a rândul. Fără strigari nu se face cununia. Aceste strigări se faceau pentru a anunta norodul nunta cutaruia cu cutare, ca de vor fi cumva rude, sa se arate la preot inainte de cununie!

Mirele si mireasa mai tocmesc scripcari. Daca nu-i găsește in satul lor, ii cauta in alt sat.

 Peste nouă mări,

Peste nouă țări,

        Peste nouă impărății!

Că nu s-a pomenit nuntă fără lautari. Insă daca unul din miri a mai fost cununat, se poate face si fara lautari! ( Mi s-a parut interesantă aceasta precizare!).

Mirele iși alege vornicelul, sau vatajelul sau in alte parti vornicul, iar mireasa isi alege drustele (cum am mai aratat mai sus)!

Tot inaintea nunții, in zi de târg, mirii cu parintii se suie in caruțe (carul cu boi) si merg la târg sa faca cumparaturile necesare nuntii! Tăranul, oricat de nevoias ar fi, se imprumuta, se inglodeaza in datorii pe multi ani, insa nu se uita la bani cand este vorba de nunta.

Insa treaba nu s-a terminat! Se pregateste locul unde va fi nunta, bucatele, bautura. Se fac pregatiri pentru a merge la biserica la cununie!

Ce trebuie la cununia religioasa:

2 colaci mari – care ramân la biserica;
2. un stergar sau prosop sub colaci – care tot ramine la biserica;
3. o sticla de vin, care va fi folosită la slujba;
4. un covoras sub picioare la miri, care ramâne la miri;
5. un stergar frumos cusut,  cu care se leaga mirii la mâini;
6. icoana;
7. un ștergar frumos lucrat de mireasa pentru pus la icoana;
8. actul de casatorie de la primarie;
9. inelele;
10. cruciulite la git la miri;
11. luminarile se procurau de la biserica sau din târg.

Se pregatesc hainele mirelui si ale miresii! Acum peste 100 de ani, nu era moda rochiilor albe! Costumele erau traditionale, cele mai frumoase, cusute cu dichis! Pentru mireasa era cusut de mireasa, de mama sau fetele din casa, iar pentru mire de mama sau surorile mirelui! Cei cu dare de mâna aveau ia si câmeșa din borangic, cei mai saracuți din in sau bumbăcel.

Foto: http://www.doxologia.ro/

(va urma)

Nuntă la români (cap.I)

30 iul.

In 1880, Elena Sevastos, o iesenca cu dragoste pentru etnografie si folclor romanesc, premiata de Acadenia Română pentru stradania de a studia si publica studii de etnografie comparata, publica in 1880 la editura Carol Gobl. o lucrare de referinta pentru cunosterea vietii si sufletului taranului român : NUNTA LA ROMANI.

Nunta studiu

Cartea se gasesti pe  situl de arhivare de documente  esentiale ale poporului român: www.dacoromanica.ro

In serial voi publica frânturi din aceasta ampla lucrare. Voi transpune in ortografia curenta textul.

I.Pețitul

Cum pețitul este de cand lumea si pamântul, era normal ca si acest cuvant sa fie de origine latina peto, petere, petivi, petitus si defineste actiunea de a peti pe cineva in nume propriu sau prin intermediar (parinti, rude, cunoscuti)!

De obicei, cererea in casatorie se facea de flacau, care mergea la parintii fetei si o cerea in casatorie! Daca insa era o casatorie de interes, sau parintii nu cadeau de acord asupra zestrei, se recurgea la petitori!

Petitorii erau rude mai in varsta, sau cunoscuti ai ambelor familii, insa cel de mai multe ori era un consatean cunoscut in tot satul ca fiind bun de gura si cu succes la astfel de actiuni! Acesta impreuna cu un grup de vornicei, flăcăi tineri, iși anunta intentia de a veni la petit fata. Cu mare alai, cu muzicanti, cu chiote si voie buna veneau la casa fetei!

Gazdele erau in asteptare si faceau pregatiri, de, era in joc onoarea familiei si viitorul fetei! Cand se auzeu pe ulita strigatele si chiotele flacailor, femeile din casa strigau ca vin pețitorii! Gospodarul, lua repede o cofa de apa si stingea focul zicand ca “N-am grija decat de maritat”!

Starostele petitorilor întreba – Se hodinesc oamenii?

Atunci gospodarul iese din casă in tinda si spune ca “se hodineasc si nu prea!”

Intre starostele petitorilor si gospodar incepe un dialog interesant! Folosind parabole si versuri populare specifice petitului, pețitorul isi expune scopul prezentei lui si a flacailor la casa gospodarului.

Petitul

Vornicul se inchina si zice:

Noi cum umblam,

Si ce cautam,

Sama bine ne dam,

Frică nimanui nu purtam,

De unde venim stim,

Si unde mergem, cunoastem,

Ca noi suntem soli imparatesti,

Oameni buni dumnevoastra,

Si avem porunca imparateasca,

Nimeni sa nu ne opresca,

Deci dumnevoastra sunteti rugati,

Bine sa ne ascultati,

Când om cuvanta,

Si sama ne-om da,

Al noastru tânăr imparat,

De cu seara ne-a chemat (….)

Spune ca a facut cale lunga, vine de peste mari si tari, si sunt trimisii unui imparat, care are un fiu de insurat! Au auzit ca la acea casa, este o fata aleasa, harnica si frumoasa, pe care imparatul vrea sa o aiba de nora. Ii cere gospodarului sa cheme fata pentru a o vedea! Daca nu o scoate la vedere, inseamna ca s-au inselat. Fata este urata sau batrana, sau poartă straie zdenturoase cu care-i este rusine sa o vada lumea.

Pe un ton imperativ, starostele intreba gospodarul ce raspuns da?

Cum intalnirea este aranjata mai din timp, tatal fetei de maritat este de acord cu cerintele petitorilor, si indeamna pe staroste si vornicei, care-i insotesc pe petitori, sa pofteasca in casa.

După ce cinstesc petitorii cu mancare si bautura (nu prea multa ca nu este nunta sau botez), acestia pleca in afara casei si ramane starostele! Abia acum incep discutiile. Acestea se refera la dota cu care vine fata si cu ce vine baiatul pentru intemeierea noii familii.

Starostele, spune ca parintii baiatului dau flacaului: 2 boi sau o vaca cu vitel; Haine de lucru si de sarbatoare, de mers la biserica. 5 prajini de pamant in vatra satului cu loc de casa! O falca de aratura si 20 de prajini de fânete. O suma de bani care sa inceapa casa si sa-si cumpere cele necesare muncii câmpului. In functie de cat de avuti sunt parintii flacaului, ofera mai mult sau mai putin.

Parintii fetei descriu si ei zestrea cu care vine fata in intemeierea noii familii. Iata un exemplu dat de autoare dintr-un sat din fostul judet Bârlad:

Zestrea fetei

O lada brasoveneasca pentru tinut zestrea.

40 de coti de pânză de bumbac,

40 de coți de pânza de fuior

Vreo 60 de coti de panza de câlți (cânepa n.n.)

12 servete de bumbac sau fuior (probabil din in,n.n.)

6 ștergare din câlti, de dus mancarea la câmp

6 stergare tivuite

6 lanciere batute cu piaptanul (….), câțiva coți de lână subțire in patru ițe, din care se vede iscusința fetei

24 coți pentru car, sau asternut

60 coți de pânză pentru saci,

30 de coți de pânză sau de câlți (cânepa n.n.) pentru traiste

O scoarța sau foița in păpuși cu chenar pe margine,

2 fete de masa, buna, vrâstate (?)

1 prostire in ciubuce de borangic cu horbota (?)

1 camasa de mire

Naframe pentru nuntasii mirelui!

Tatal fetei, când termina de prezentat zestrea fiiicei spune:

– Asta-i zestrea fetei mele, numai daca vo place!

– Ne place, striga starostele vorniceilor. După care scoate plosca cu rachiu si o intinde gospodarului. Acesta isi face cruce si spune:

– Cum o da Dumnezeu, intr-un noroc sa fie. Pune plosca la gura si bea zdravan, ca si cum ar fi incheiat o afacere buna in targ. Trece plosca nevestei. Aceasta ca mama, varsa o lacrima si spune:

– Se vede ca a venit ceasul sa o dam de acasa! Sa traiesti moșnege (catre sot)! Sa ne bucuram cu toții si bea si ea din plosca.

Cineva din alai, cheama flacaul in casa. O ruda mai in varsta din partea fetei, o ia de mana si o duce in fata flacaului. Si-l întreaba:

– Ia sa vad nepoate, tii draga copila asta?

–Mii draga spune flacaul!

Batranul, ii spune flăcăului ca parintii fetei, ii dau fata de nevasta, nu ca nu ar avea ce manca sau imbraca, ci ca sa-i fie soață pana la sfârsitul vietii, sa-i fie aproape la bine si la rau, si cand o fi sanatos si la boala, la pierdere si la castig.

Băiatul ii da mosului pentru sfatul dat, parale, iar fata o frumoasa naframa cusuta de mana ei!

In continuare sa stabilieste logodna, nunta, nasii si toate cele necesare pentru acest eveniment unic in viata flacaului si fetei. (Va urma)!