Tag Archives: etnografie

Potrivit DEX, straiele românilor au nume de împrumut.

1 mart.

URIAȘA MINCIUNĂ DIN DEX: Conform acestuia, toate piesele componente ale costumului național românesc au nume… luate de la străini! Nimic de la geto-daci! Un articol  de Iulia Brânză Mihaileanu

M-am gândit să desenez o pereche de români îmbrăcați în straie tradiționale, pe care să atârn, ca pe un pom de Crăciun, etimologiile instrumentului nostru ,,științific”.

Ştiţi la ce mă gândesc, când mă uit la acest desen? Dacă ar fi avut măcar un pic de imaginaţie, autorii DEX-ului s-ar fi jenat ei înşişi de absurditatea ce o impuneau.

Numele pieselor din costumul național românesc sunt toate ,,împrumutate”.

Etimologiile DEX-ului par „normale”, când sunt rupte de întreg. Dar când analizăm întregul, ele devin mai mult decât absurde: sunt antiştiinţifice. Poţi să împrumuţi de la vecini numele unui fel de mâncare (ciulama, gulaş, pizza) sau al unei băuturi (vodka, wisky, coca-cola), al unei arme (iatagan, katiuşa, kalaşnikov), al unui aparat inventat de curând (sputnic, lunohod, computer, mouse). Dar nu majoritatea pieselor de port naţional, care, la toate popoarele, vin din timpuri imemorabile.

costum-de-barbat

Uitați-vă atent la ţăranca specialiştilor în răsfoit dicţionare.

Bunda[1] din piele de oaie şi catrinţa[2] de lână le-au inventat strămoaşele noastre din neolitic, când au domesticit oile. Pe spatele bundelor românii brodează și azi simboluri geto-dacice vechi cât lumea, cum ar fi Pomul Vieții și pasărea-suflet. Catrința o ţeseau la stativele alcătuite dintr-un băţ sprijinit pe două crăci înfipte în pământ, iar urzeala era întinsă de pietre legate de fire. Dar, conform DEX-ului, ele n-au fost în stare să inventeze și nume pentru hainele lor. Mii de ani le-au arătat cu degetul. Au venit legionarii, apoi slavii, dar nu știu de ce nu le-au luat de la aceștia. I-au așteptat pe maghiari, ca sa se producă alt miracol lingvistic în stil DEX: deși vedeau pentru prima dată o catrinţă, maghiarii le-au dat româncelor numele fustei lor tradiţionale. Deși e mai logic să admiți că femeile maghiare, dupa ce au învățat să țeasă, au luat de la dace catrința și, pocind niţel cuvântul dac, au ajuns la katrinca. Este absurd să afirmi că pentru piese vestimentare străvechi românii au împrumutat nume de la ultimii migratori veniți lângă noi.

costum-de-femeie

Ia[3], bluza femeiască, dacă ar putea vorbi, ar spune că nu-i luată de la romani. O purtau femeile de la Cucuteni când desenau pe oalele lor aceleaşi semne ca cele de pe mâneca sa. În fața iei, toată suflarea europeană trebuie să se închine adânc. Pe mânecile sale a păstrat, în formă de ornamente, pictogramele celei mai vechi scrieri din lume. Femeile traco-dace scriau pe altiţă[4] formule magice, care îndepărtau duhurile rele de la persoana ce o purta. Din păcate acestea n-au putut îndepărta duhurile respective și din etimologiile DEX-ului. Conform lui, când au venit legionarii, strămoaşele noastre n-au avut altă treabă decât să umble pe sub gardurile castrelor cerșind cuvinte, inclusiv pentru cămaşa lor. DEX-ul afirmă că legionarii le-au dat linea, care, printr-o minune lingvistică, s-a transformat în ie.

Când mă uit la picioarele ţărăncii îmbrăcate în etimologiile „specialiştilor” de la Academie, mă copleşeşte mila pentru biata femeie. Pentru ciorapi[5] a aşteptat turcii ca să le dea un nume. Iar pentru colţuni închipuiţi-vă că s-a dus tocmai în Grecia. La limba neogreacă. Dar când, cu ce mijloc de transport şi în ce regiune a Greciei au mers strămoaşele noastre după numele unor simple obiecte de îmbrăcat pe picioare, specialiştii în confecţionat etimologii tac mâlc.

Cu opincile şi nojiţele le-a fost mai uşor. Au tras o fugă la bulgari.

Pentru brâu[6] au făcut o drumeţie lingvistică în Albania. Conform răsfoitorilor de dicţionare, alte popoare importau mirodenii, mătase, cafea. Noi importam cuvinte.

Să nu uităm de traistă[7]. Geanta tradiţională de lână ţesută la stative. Strămoaşele noastre o purtau pe umăr din străvechime. Dar numele ei, aţi ghicit, l-au împrumutat. De la cine? Tot de la albanezi. Când, cum, în ce împrejurări? Ce întrebări dacomanice? Răsfoitorii de dicţionare trebuie crezuţi pe cuvânt. Altfel se supără şi te fac dacoman, dacopat, promotor de teorii nocive.

Acum uitați-vă la țăranul român. N-are în costumul tradițional niciun cuvânt de la geto-daci.

Sumanul[8], paltonul dacic din lână bătută la piuă, gluga[9], opincile, nojițele au nume bulgărești. Cojocul[10] l-a luat de la slavi. Dar dacă ar putea vorbi, această haină dacică ar spune că originea numelui său vine dintr-o rădăcină proto-indo-europeană -koug’, care însemna ,,coajă”, ,,înveliș”. O piele uscată, ca o coajă, ce învelea trupurile dacilor când bătea crivățul de nord. Dovada: acest radical există în mai multe limbi indo-europene. Știu că lingviștilor oficiali le tremură barba, când un Mihai Vinereanu sau alți cercetători de bună credință fac paralele între limba română și limbile indo-europene. Dar altfel nu se poate face etimologie științifică. N-au demonstrat chiar autorii DEX-ului că, răsfoind dicționarele vecinilor, obții acest tablou monstruos: costum național românesc cu numele pieselor exclusiv de împrumut?!

Pălăria, fiindcă nu au găsit-o nicăieri, au dat-o cu ,,et. nec.”

fata-la-hora

Dar culmea cinismului e că autorii DEX-ului nu se sinchisesc să spună despre cioareci, pantalonii dacici strânși pe picior, că au ,,etimologie necunoscută”. Am observat că susținătorii romanizării au frică de lucrurile clare. Metoda comparativa, principiile ferme, găsirea unor echivalente în limbile indoeuropene vechi nu sunt în favoarea romanizării. De aceea în DEX nu veți găsi nici principii ferme, nici metodă, nici criterii științifice. Totul este arbitrar. De aici și masa compactă de etimologii bizare. Asta se vede foarte bine când ne uităm la feluritele etimologii prin care a fost purtat cuvântul ,,cioareci”. Cihac îl considera împrumutat din maghiarul szövelèk ,,țesătură”. Șăineanu îl lua din turcă, čarek ,,cisme orientale”. Capidan din aromână, cioară ,,șireturi pentru picioare”. Observați intenționata încâlceală. Dacă ar fi mers, ca domnul Mihai Vinereanu, pe linia unui radical proto-indo-european, cum fac și alți etimologi serioși de pe alte meridiane, ar fi dat de (s)keu- ,,a acoperi”. Acestui radical i s-a adăugat, în limba veche traco-dacă, sufixul –iko-s, obținându-se keuriko-s. În traco-dacă se zicea k’uriko-s. În străromână ciorecu. Iar în română cioarec(i). Prin geto-daci, cuvântul a ajuns la noi. Metoda urmată de Vinereanu se cheamă comparativ istorică. Și ea chiar îl duce pe cercetător la originea cuvintelor. Spre deosebire de răsfoitorii de dicționare, care vor să ne convingă că cuvintele nu evoluează în decursul a mii de ani, ci sar pârleazul, ca niște găini, de la un vecin la altul. Dar mai ales că au sărit pârleazul de la toți vecinii în limba noastră. Asta te face să pui la îndoială corectitudinea celor de la DEX.

Până și unealta principală de muncă a țăranului român are denumiri numai de la migratori: de la legionari securea[11], de la slavi toporul[12], de la maghiari barda[13], de la turci baltagul[14].

Nici pleata[15] nici chica[16] nu-i a lui. Și pe acestea le-a împrumutat de la slavi.

Da poate nici trupul[17] nu-i al lui? parcă-l aud întrebând pe un cititor inimos.

Firește că nu. Conform DEX-ului, l-a luat din vechea slavă.

Dar măcar sufletul[18] îi al lui?

Ce întrebare dacomanică! Firește, că nu. Conform DEX-ului l-a luat din latină. De la un suflitus cu asterisc, adică el nu există în limba latină, dar răsfoitorii de dicționare presupun că ar fi existat. De ce? Ca să provină din el românescul suflet, pe care ei nu l-au găsit nicăieri.

Dar măcar capul, creierul, mintea, a munci, a gândi sunt ale lui?

Nu, nici vorbă. Capul, mintea și creierul i le-au dat legionarii. Iar a munci și a gândi l-au învățat maghiarii.

Citind etimologiile DEX-ului, ai senzația că te afli în lumea acelor ,,trolls” de pe internet care neagă totul. Cu un cinism și o lipsă de logică demnă de un balamuc, românului i se neagă adevărata identitate. Are în vocabular cuvinte de la toți vecinii și străinii. Numai de la strămoșii săi reali, geto-dacii, nici unul. Îți vine greu să crezi în profesionismul celor ce au alcătuit un asemenea ,,instrument științific”. Întrebarea este: ,,Cui folosește el?”

Publicat De Daniel Roxin pe blogul:

http://www.cunoastelumea.ro/uriasa-minciuna-din-dex-conform-acestuia-toate-piesele-componente-ale-costumului-national-romanesc-au-nume-luate-de-la-straini-nimic-de-la-geto-daci/

[1] Din fondul pre-latin. Cf. MihaiVinereanu, Dicționar Etimologic al Limbii Române pe baza cercetărilor de indo-europenistică, București, Alcor Edimpex, 2009, p. 166.

[2] Din fondul indo-european. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 188-189.

[3] Din radicalul proto-indo-european lino, care definește inul. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 431; p. 434.

[4] Din radicalul proto-indo-european al- ,,a crește”. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 74; p. 445.

[5] Origine traco-dacă. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 230.

[6] Origine traco-ilirică. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 155.

[7] Origine dacică. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 843.

[8] Din fondul prelatin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 798.

[9] Origine traco-ilirică. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 398-399.

[10] Din radicalul proto-indo-european keug’-, koug’– ,,coajă”, înveliș”. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 253.

[11] Din fondul pre-latin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 754.

[12] Din fondul indo-european. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 842.

[13] Din fondul pre-latin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 116.

[14] Din fondul pre-latin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 113.

[15] Din fondul pre-latin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 647.

[16] Origine traco-ilirică. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 217.

[17] Din fondul pre-latin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 850.

[18] Din radicalul proto-indo-european bhel-, bhle- ,,a (se) umfla, sufla”. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 796.

 

 

Sorcova, semnificație, tradiții și obiceiuri.

9 dec.

Din  multitudinea obiceiurile și tradițiile de iarnă, în cumpăna dintre ani, amintesc și mersul cu sorcova. Sorcova are și alte conotații, cum ar fi: “Arată ca o sorcovă”, referire la o femeie care se îmbracă caraghios, împopoțonat sau care se machiază strident; “dus cu sorcova”, referire la o persoană suspectată de colectivitate că ar avea tulburări neuropsihice, sau face unele comentarii sau afirmații aiurea.

Însă în tradițiile de sute de ani ale țăranului român, sorcova are o altă semnificație, una ce ține de structura sufletească, de datine și așteptările pe care le are gospodarul de la noul an: Să fie un an bogat, să fie sănătos el și familia lui, animalele din curte să fie sănătoase, vacile și oile să fie sănătoase, să dea lapte.

Cu sorcova și în zona Hârlăului, merg mai ales copiii, însă și adulții atunci când merg pe la rudele apropiate, la părinți, nași, vecini sau prieteni. Unii vin în dimineața de 1 ianuarie, de Sf.Vasile cu semănatul, și de fapt ei vin cu sorcova, în loc de a atinge gazdele cu rămurica înverzită (bățul împodobit) ei aruncă semințe (înlocuite cu orez decorticat, obicei ce încalcă datina, deoarece semințele date în bătătură, sau pe pragul ușii gazdei, imită semănatul din toamnă a grâului sau semănatul din primăvară. Însă cum semnificația s-a pierdut, rămâne doar obiceiul).

În vechime de Sf.Andrei se lua o rămurică din măr, se punea în apă și se înverzea. Acum se folosește o ramură de copac, un băț, care se împodobește cu hârtie colorată și peteală.

Alaturi de plugușor, colindatul, mersul cu steaua, semănatul,  sorcova este puternic înrădăcinată în cultura populară.

sorcova

Numele de „Sorcova” ar fi originar din etimologie bulgară, „surov” și înseamna verde fraged (verde crud). Aceasta este o aluzie la ramura abia îmbobocită. Această sorcovă, era considerată o baghetă magică, prin intermediul căreia se oferă celui sorcovit sănătate, vigoare, putere. Folcloristul Lazăr Șăileanu spunea că numele de „Sorcova” ar veni din slavul Soroku, adica 40, de aici obiceiul din vechime, ca cel sorcovit, să fie pe timpul declamării sorcovei, atins de 40 de ori.

Interesant că esența sorcovei este asămănătoare tuturor regiunilor folclorice ale țării, cu unele adăugiri, însă urarea propriu zisă este aceiași. Iată câteva variante de sorcovă:

Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.
La anul și la mulți ani!

O altă variantă a textului este următoarea:

Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Ca un măr, ca un păr
Ca un fir de trandafir.
Ca merii, ca perii,
În mijlocul verii;
Ca vița de vie
La Sfântă Mărie
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata
Tare ca fierul
Iute ca oțelul.
Vacile lăptoase,
Oile lânoase,
Porcii unsuroși
Copii sănătoși
Câte cuie sunt pe casă
Atâția galbeni pe masă.
La anul și la mulți ani!
Să trăiți să ne dați bani.

Altă variantă:

Sorcova,
Vesela,
Peste vară,
Primăvară,
Să trăiți,
Să-mbătrâniți. Să-nfloriți,
Să mărgăriți,
Ca un măr,
Ca un păr,
Ca un fir
De trandafir.
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul,
La anu’
Și la mulți ani.

Această ultimă variantă este cea mai folosită de copii, fiind mai pe înțelesul lor și mai ușor de reținut.

Referințe:

„Folclor din Moldova”,  ( texte alese din colectii inedite), Editura pentru literatura- 1969 – Colecția I.Oprișan

„Obiceiuri tradiționale românești”, de Mihai Pop, Editura Institutul de cercetari etnologice și dialectologice București- 1976

„Cântece moldovenești” de Elena Didia Odorica Sevastos, 1888 Iași.

Marcel Lutic, “Timpul sacru – sărbătorile de altă dată”, Editura Fundației Academice AXIS, 2006 Iași.

Parohia Șendreni,un sat unde tradițiile populare și folclorul, sunt acasă!

18 iul.

Zilele trecute, o postare pe Facebook, a prezbiterei Gabrielei Ceobanu, soția preotului paroh Ceobanu Petru, m-a determinat să cer acceptul, pentru a scrie acest articol și de a publica câteva fotografii ce le aparțin.

Impresionanta viață socială a familiei preotului Ceobanu, în slujba enoriașilor din satul Șendreni, comuna Flămânzi, județul Iași, dar și de coordonatori ai ATOR Hârlău (Asociația Tinerilor Ortodocși) îmi este cunoscută de mult timp. Am participat la numeroase manifestări ai acestei asociații, care, de când a fost preluată de preotul Ceobanu Petru, a conoscut o renaștere și deosebite succese, fiind apreciată în egală măsură de tineri, public, credincioși și Inații Părinți ai Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

Însă, pentru mine, gestul de a promova costumul popular din zona folclorică Frumușica, arta populară, folclorul autentic  este de apreciat. Ultimele fotografii spun totul. Costumul popular este purtat în cele mai importante clipe ale vieții enoriașilor din parohia Șendreni: botez și nuntă.

familia Ciobanu_1

Familia Ciobanu

 

 

 

 

 

 

familia Ciobanu_2

Am admirat biserica din lemn a parohiei. Este în stilul vechilor biserici parohiale și  din vechilor mănăstirilor și schituri din fostul ținut al Botoșanilor și anterior al Hârlăului.

biserica_sendreni1

Referințe:

http://sendreni.iasi.mmb.ro/

https://www.facebook.com/ceobanu.petru?fref=ts

Salut cititorii și prietenii care urmăresc zi de zi postările paginei H – pagina celor ce iubesc Hârlăul, așa cum este, cu bune și cu rele, dar mai ales pentru istoria de peste 600 de ani a urbei.

https://www.facebook.com/Miron51/

 

De sânziene, „Ziua internațională a iei”

24 iun.

ziua Iei

Ia, bluza romanească, poate deveni un brand de țara recunoscut de toata planeta dacă vom reuși să promovăm împreuna tradiția noastra moștenita din timpuri imemoriale.

Așa ca ne-am gândit că pe 24 iunie 2013, odată cu sărbătoarea Sânzienelor, să inauguram Ziua Universala a Iei. Am oscilat intre 24 iunie si 15 august, ziua de Sfanta Maria, insa prietena noastra Diana Năstase a descoperit o traditie veche din Maramures, care ne-a convins ca Sanzienele au purtat ii 🙂

Ce trebuie sa facem este foarte simplu. In aceasta zi fiecare ne vom imbraca intr-o ie, ne vom fotografia si vom posta imaginea ca poza de profil pe Facebook sau in orice alta retea de socialiare. Nu conteaza daca ia pe care o purtam este mostenita de la bunici si strabunici sau este adaptata modern de un designer. Important este sa fie alba. Nu conteaza daca va aflati in Romania, daca sunteti romance in strainatate sau doar fane ale feminitatii romanesti. Important e sa o purtati cu drag.

Astfel vom imbraca pentru o zi toata planeta in ie si, pentru a-i vedea efectul si raspandirea pe mapamond, ne-am gandit sa realizam o aplicatie web si mobila, unde vor fi colectate toate aceste fotografii cu fete si femei in ii.

Pentru acest demers am deschis grupul 24 Iunie – Ziua Universala a Iei, unde asteptam propuneri legate de initiativa noastra. Prioritatea numarul unu este de a distribui si comunica acest mesaj cat mai bine. Avem nevoie de propuneri creative pentru campania online si asteptam idei de afise, grafica si mesaj.

Va multumim si va dorim o zi frumoasa ca o ie.
La Blouse

Roumaine https://www.facebook.com/LaBlouseRoumaine10/photos/?tab=album&album_id=320460091405665

Din partea casei, o fotografie din 2011, cu o ie din satul Pârcovaci – Hârlău, expusă la o expoziție școlară la Clubul copiilor din Hârlău.

expozitie etnografica 013

O casă muzeu la Deleni, mai sus de Hârlău!

19 iun.

Pe Facebook, au fost postate mai multe fotografii de la inaugurarea unei case tradiționale în satul Deleni, comuna Deleni, județul Iași.

Despre etnografia și folclorul minunat din acest sat, am mai scris pe acest blog. Am scris despre ansamblul Corăgheasca coordonat de buna mea colegă Aurica Gâlcă , despre minunații înterpreți de muzică populară, originari din această comună: Maria Șalaru, Ioan Ursachi și Nicolae Florea – cobzarul.

Casa de află în satul Deleni și este rezultatul unei inițiative a domnei profesor Maria Șalaru, și  a grupurilor folclorice pe care le coordonează: Muguri de Stejar și Gospodinile. Bănuiesc că a fost și sprijinul consistent al domnului primar Dumitru Prigoreanu, care s-a dovedit un iubitor și sprijinitor al activităților de promovare a etnografiei și folclorului din comuna Deleni.

Nu am reușit să ajung la această casă, construită din materiale tradiționale, sper să ajung în cel mai scurt timp. Nu știu dacă este inclusă într-un itinerar de vizitare și când poate fi vizitată.

Cu acceptul doamnei profesor Maria Șalaru voi posta câteva fotografii:

casa_muzeu Deleni

Bojdeucă_3  Bojdeucă_4Fotografii de pe pagina de Facebook:

https://www.facebook.com/salaru.maria?pnref=story

Completare făcută astăzi 21 iunie 2016

Am primit mai multe semnale, inclusiv de la doamna profesor Maria Șalaru și învățătorul Drumea Dan din Deleni, care mi-au spus următoarele:

Casa a fost construită de un fiu al satului, Benone Rașcu, patron al unui servici auto. Casa se găsește în partea de nord a satului Deleni, către Poiana.

Dacă fotografiile postate pe Facebook, ar fi însoțite de explicații, aceste erori nu ar mai exista. Este de apreciat gestul domnului Benone Rașcu. Mi-ar face plăcere să-l întâlnesc și să-l felicit personal pentru aceast lăcaș de  cultură. În ziua de astăzi, puțini sunt cei care construiesc pentru colectivitatea în care s-au născut și au crescut.

Asociația de Dezvoltare Rurală Ceplenița

13 mai

Ceplenița, un vechi sat din vecinătatea Hârlăului și Cotnariului, este un centru de tradiție și creație a unor artefacte de artă populară, care potrivit paginii de Facebook, au succes și sunt căutate de iubitorii de artă populară autentică.

Promit că voi merge în acest sat pentru un reportaj foto pe care-l voi publica pe acest blog.

https://www.facebook.com/ADRCeplenita/

 

O sărbătoare generoasă, Ziua Costumului Popular

8 mai

Astăzi 8 mai (a doua duminică din luna mai) se sărbătorește, prin legea adoptată de Parlamentul României, Ziua Națională a Costumului Popular.

Hârlăul și mai ales satele din vecinătate, și mă refer la Deleni, Sticlăria, Pârcovaci, Feredeni, Scobinți și Ceplenița există o tradiție a portului popular.

Mă întreb, este cineva din Hârlău, care să organizeze o activitate de prezentare a costumelor populare? Mă refer la Casa de Cultură Hârlău, Clubul copiilor Hârlău, Căminul Cultural Pârcovaci, școlile gimnaziale, Colegiul Național.Din păcate nu cunosc ca cineva să organizeze a astfel de de activitate. Insă cine știe, poate în cursul săptămânii viitoare se va organiza ceva.

Ce spune legea?

http://legestart.ro/legea-nr-1022015-privind-instituirea-zilei-nationale-costumului-traditional-din-romania/

“Cu prilejul Zilei Naţionale a Portului Tradiţional din România (anual, a doua duminică a lunii mai), se vor organiza activităţi sociale, spectacole şi concursuri cultural-artistice, prin care se evidenţiază valorile inestimabile pe care le reprezintă costumele tradiţionale specifice fiecărei zone, şi se difuzează, prin mijloacele de informare în masă, materiale ce vizează domeniile de interes ale tezaurizării patrimoniului cultural material şi ale patrimoniului cultural imaterial costume 026la nivel naţional”.

Potrivit Legii, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot acorda sprijin material, financiar şi logistic pentru organizarea sărbătorii Zilei Naţionale a Costumului Tradiţional din România.

Să fie Hârlăul orașul unde nu se întâmplă nimic (bun)? Nici măcar aplicarea unei legi?

Personanță identitară prin muzică

15 apr.

Fragment din articolul “Identitatea etnică în politicile culturale europene” de dr. Constanța Cristescu, apărut în publicația : Ghidul iubitorilor de folclor Nr.5/2015, p.10-14

Dacă ne referim la istoria culturii româneşti şi în special la istoria culturii muzicale de pe teritoriul României, putem afirma că aceasta s-a clădit pe relaţii de interculturalitate impuse sau influenţate de regimurile dominante, care au avut ca rezultantă diverse procese de aculturaţie. Aculturaţia a constituit pentru statele dominatoare o strategie de impunere a propriei culturi în mediul socio-cultural românesc cucerit pentru asimilare culturală şi anihilarea sau diluarea identităţii culturale genuine.

Printr-un proces complex de aculturaţie s-a format limba română, prin procese variate de aculturaţie, dirijate politic şi instituţional s-a produs bizantinizarea populaţiei de pe teritoriul României, slavizarea şi apoi românirea culturii de tradiţie bizantină, prin procese variate de aculturaţie s-a realizat integrarea europeană a culturii româneşti în iluminism şi apoi în secolul al XIX-lea, când s-au afirmat cu personalitate şcolile muzicale naţionale.

costume 026

Fenomenul de aculturaţie a avut ca rezultantă şi reacţia de enclavizare, prin efortul de autoconservare identitară sub presiunea dominaţiilor istorice. Comunicarea socio-culturală a românilor cu populaţiile aduse de statele dominante în diversele zone ale ţării a avut ca rezultat al aculturaţiei formarea unor stiluri regionale în domeniul folclorului, dar şi în cel al muzicii de tradiţie bizantină.

Acestea se reflectă în particularităţi intervenite la nivelul structurilor melodice, al sistemului de cadenţare, al configurării de profil melo-ritmic, al configurării formale, al configurării ornamentale etc. Aceste particularităţi lingvistice muzicale provin din asimilări lingvistice, mutaţii structurale, sinteze lingvistice şi interculturale, care au avut ca rezultat configurarea unor limbaje muzicale cu personalitate identitară în cadrul culturii tradiţionale. Personalitatea stilistică identitară se reflectă atât la nivel regional, cât şi la nivel microzonal, chiar local.

Convieţuirea interetnică în spaţiul românesc a avut ca rezultat şi produse muzicale bilingve pe melodii asimilate culturilor ce dialoghează intercultural, ele dovedind capacitatea de armonizare a populaţiilor convieţuitoare în manifestări cu caracter de aceptabilitate, toleranţă şi adaptabilitate la viaţa culturală comună. Asimilări interculturale sunt dovedite şi de denumirile unor jocuri prin definirea provenienţei lor etnice: ungurica, ţigăneasca, poloneza, huţulca, rusasca, leşasca etc.

Globalizarea şi intensa mediatizare transculturală a avut, din perspectiva fenomenului aculturaţiei, efecte negative grave asupra folclorului, în sensul adaptabilităţii interculturale prin fenomenul de tonalizare a folclorului, care are ca rezultat catastrofal al alterităţii, ştergerea trăsăturilor structurale specifice şi pervertirea folclorului în creaţii semiculte de tip şlagăr. Inhibarea capacităţii creatoare din mediul genuin al folclorului de către aşa-zişi poeţi, compozitori şi aranjori (orchestratori) de folclor a creat o piaţă pseudofolclorică puternică ce anihilează şi falsifică tocmai creaţia folclorică, autenticitatea produselor difuzate sub marca folclorului.

Fenomenul aculturaţiei se reflectă şi în substituirea instrumentelor tradiţionale din formaţiile de muzicanţi performeri de folclor cu instrumente moderne preluate ori asimilate din alte culturi.

Soluţia cea mai eficientă pentru restaurarea modelelor tradiţionale ale folclorului în mediul genuin este implementarea, în mediul rural, a repertoriului stocat în colecţii ştiinţifice alcătuite de etnomuzicologi şi promovarea producţiei artistice live pe scenă, eliminând falsul realizat prin negative. În acest sens am realizat în cadrul Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din Suceava o bancă digitală de repertoriu folcloric – peste 4000 piese scanate -, limitată deocamdată la zona Bucovinei, cu unele extensiuni la zonele de vecinătate. Repertoriul folcloric este catalogat pe diverse criterii, constituind un mijloc rapid şi eficient de evaluare a potenţialului actual local şi de aprovizionare muzicală cu modele de referinţă pentru revitalizarea tradiţiei şi dirijarea culturală spre creaţia pe modelele reprezentative identitar.

Negativul, folosit până la saturaţie pe piaţa spectacolului muzical, este util în eforturile de învăţare particulară, nu pentru a substitui formaţia de muzicanţi locali care nu se regăseşte, de cele mai multe ori, în sonorităţile negativelor pe care le dublează în spectacole scenice. Falsul prin negative neconcordante sonor cu structura formaţiilor etalate în emisiuni este, din nefericire, masiv promovat pe piaţa media a posturilor de televiziune EtnoTv, Favorit, BucovinaTv, PlusTv, TarafTv etc, iar modul de prezentare a repertoriului din programe şi modul de prezentare a performerilor de către prezentatorii remuneraţi este catastrofal.

Lipsa de profesionalism mascat de sloganuri, lozinci, fast artificial şi dulcegărie protocolară nu poate înşela niciun specialist şi nu poate rezista prea multă vreme ca modă.

costume 050

Evaluarea autenticităţii produselor folclorice în condiţiile pieţii muzicale actuale, în care tehnica este susţinătoare substanţială a falsului, are multiple mijloace care nu contrazic caracteristicile folclorului stabilite de oamenii de ştiinţă şi care se regăsesc în definiţie: oralitatea, anonimatul, caracterul colectiv care se reflectă în circulaţia şi conservarea prin variante, caracterul dinamic pe filiera structurilor tradiţionale prin reproducerea şi recrearea variată, caracterul sincretic, funcţia utilitară ce supune produsul folcloric permanentei adaptări, actualizări şi transformări în consens cu dinamica socio-economică a comunităţilor.

Vedetismul este una dintre catastrofele aculturaţiei contemporane, creând industria de pseudovedete, ce a cunoscut o înflorire fără precedent în ultimul deceniu. Cuvântul specialiştilor se pare că nu are trecere în faţa vedetelor orbite de piaţa lui Mamona. Cele mai valoroase prestaţii artistice şi ştiinţifice sunt plătite – dacă sunt plătite – cu preţuri şi cu onorarii derizorii, în timp ce falsuri şi kitschuri ale unor vedete consacrate sunt plătite la bucată cu mii de euro. Evident, nu sunt bani când este vorba de a publica vreo carte de specialitate fundamentală, care pune în valoare un segment de cultură tradiţională prin exegeze, tipologii şi antologii repertoriale. Atunci românii îşi amintesc imediat de sloganul crizei ca argument. Şi această atitudine faţă de cartea de specialitate este o faţetă a aculturaţiei: refuzul informaţiei de specialitate despre cultură.

Chiar dacă actualitatea vieţii culturale reflectă o atitudine de confuzie şi incapacitate generală de valorizare a produselor culturale ofertate pe piaţa muzicală, atitudinea specialistului analist nu poate fi tolerantă şi nici favorabilă perpetuării unei asemenea situaţii, chiar dacă el apare incomod vedetelor.

Etnomuzicologia nu este o ştiinţă perimată şi nu poate fi dominată de piaţa muzicală a vedetelor şi a instituţiilor creatoare de industrie şi de piaţă muzicală aşa-zis „folclorică”, fiind capabilă să găsească soluţii de stopare a aculturaţiei alterante, de restaurare şi împrospătare a tradiţiei muzicale folclorice pe linia autenticităţii. Etnomuzicologia are metodele ştiinţifice consacrate şi îndelung verificate de evaluare a autenticităţii folclorice a produselor muzicale ofertate sub marca folclorului şi are capacitatea de influenţare a ofertei muzicale în sensul decantării valorice pe filieră  identitară.

Dicționar. Aculturație dex. Preluarea de către o comunitate a unor elemente de cultură materială și spirituală sau a întregii culturi a altei comunități aflată pe o treaptă superioară de dezvoltare.

Fotografii din arhiva foto, realizate la activități școlare desfășurate la Clubul Copiilor din Hârlău, proiectul educațional „Obiceiuri și tradiții la români ediția a III-a” din 29 noiembrie 2012. Ediție unde organizatorii au promovat autenticul în arta populară și folclorul din depresiunea Pârcovaci, Hârlău, Ceplenița și localitățile din vecinătate. A fost un succes, care este posibil să nu mai fie repetat în viitor, având în vedere politicile culturale actuale și restricțiile financiare în finanțarea unor astfel de activități.

 

Dragobetele,o sărbătoare venită din negura vremurilor.

24 feb.

Pe un blog, pe care-l apreciez și unde citesc la fiecare apariție a unui articol, am găsit două articole de paleontologie etnografică, ce tratează sărbătoarea de Dragobete.

Cu toate că sunt familiarizat oarecum cu fenomenul de etnografie și folclor, mărturie este și acest blog, nu prea știam multe despre această sărbătoare, pe care o credeam un împrumut de la vecinii din sudul Dunării, specific zonei Olteniei și sudului Munteniei. Citind acest articol, m-am dumirit  de geneza și aria de răspândire a acestei sărbători din 24 februarie: Dragobete!

Articolele le se pot găsi la următoarele adrese:  http://istorieveche.ro/2014/02/23/dragobete-fiul-dochiei-partea-i/   http://istorieveche.ro/2014/02/24/dragobete-zburatorirea-fartatii-si-suratele-partea-ii/

Astăzi, în noua sală de expoziții din Iași, bulevardul Ștefan cel Mare nr.10, Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași marchează Dragobetele – sărbătoarea tinereții și a dragostei printr-o serie de manifestări care au în centru cartea, dar și muzica.

dragobete-2016

Astfel, miercuri, 24 februarie 2016, de la ora 13.00, la Biroul Împrumut pentru copii va avea loc o dezbatere interactivă prezidată de Ovidiu Focșa, muzeograf la Muzeul de Etnografie al Moldovei. Tinerii prezenți vor afla de la amfitrionul întâlnirii despre originile și tradițiile acestei sărbători, dar și despre controversele iscate de-a lungul timpului. Manifestările se desfășoară în cadrul proiectului „Carte și tradiție românească”, care are ca scop încurajarea, cunoașterea, cultivarea și prezervarea tradițiilor românești, cu precădere a celor din zona Moldovei.

Domnul Ovidiu Focșa, este un prieten drag al iubitorilor de etnografie ;i folclor din Hârlău, fiind organizator și prezentator de expoziții de etnografie și folclor la Muzeul Viei și Vinului.

Plugușor

25 dec.

Într-o lucrare de acum aproape 35 de ani a lui Grigore Tocilescu și Christea N.Țapu  „Materialuri folclorice”, am găsit o urătură care în câteva versuri rezumă esențialul urărilor tradiționale de anul nou: Respectiv, acelea de a ara, semăna grâu, obținerea unei recolte bogate, precum și urările de sănătate adresate gazdei. Cu această ocazie fac urarea de „La mulți ani cu sănătate” cititorilor acestui blog și prietenilor de pe pagina de Facebook dedicată comunității din Hârlău.

https://www.facebook.com/H-101358466688559/

Sară mândră și frumoasă,

La boieri pusă pe masă,

Mâine anul se-noiește

Plugușorul se gătește,

Cu doi boi la iarbă verde,

Plugușorul sub părete,

Noi prin sat pe lângă fete

Trageți măi, hăi, hăi

A plecat la arat,

La câmpul durat,

Brazdă mare a răsturnat,

Grâu de vara-a sămănat,

Grâu de vară cu năgară,

Grâu de vară cu arnăut,

A dat domnul s-a făcut,

Ia mai trageți măi! Hăi, hăi

De urat, am mai ura,

Dar ne e teamă că o însăra,

Pe la curțile dumneavoastră,

Departe de bordeile noastre,

Și avem să trecem prin munți întunecoși

Mai rămâneți boieri mari sănătoși.

Aho.

plugu_șor