Tag Archives: igiena

Casele românilor, o radiografie de la sfârșitul secolului XIX.

27 sept.

In 1895, medicul Gheorghe Crăiniceanu a publicat o lucrare de referință privind habitatul, alimentația, îmbrăcămintea și încălțămintea țăranului român. Lucrarea IGIENA TARANULUI ROMAN: LOCUINȚA, IMBRACAMINTEA ȘI INCALTAMINTEA” a fost deosebit de apreciată la data apariției, fiind premiată de Academia Română.

Gh.Crainiceanu

Iată câteva fragmente  din lucrare, cu referire la județul Botoșani, din care la acea dată face parte și Hârlăul.

Olandezul Dausa, călătorind la 1599 spre Ismail, a fost surprins văzând mai multe sate, în care omenii locuiau în locuințe sub pământ, ceea ce nu exista în partea de sus a Moldovei.

P. Avril scrie la 1639 despre casele din  Muntenia, care erau mai mult bordeie subterane, iar în Moldova din pereţi de nuiele lipite cu lut, fără garduri, fără puţuri, fără grădini.

sat la 1840 Moldova

Despre casele din Moldova scrie Paul de Aleppo la 1650 -1660, că sunt de lemn şi de vălătuci, și sunt acoperite. Erau înalte şi oblice ca spatele cămilei, încât ninsorea nu se acumula pe ele. In interior, laviţele sunt aşezate în jur şi o masă în mijloc, ca în casele Francilor. In fiecare casă este câte o sobă, vatră sau cămin, un fel de pătrat de lut verde sau roşu, iar în casele celor bogaţi, de olane lustruite, sprijinită cu doi stâlpi şi având un capac de fier în vîrf. Casele omenilor sunt aci mai calde iarna decât băile la noi.

basarabia_casa_taraneasca

De DeChiaro la 1718 şi zice că este o plăcere nespusă când intră omul în camerele casei românești, prin care sunt împrăştiate tot felul de ierburi mirositore şi sănătose .

La 1764, chiar în Iaşi erau casele cea mai mare parte niște bordeie acoperite cu paie, puţin diferind de acelea de prin sate.

Casa Botosani

Generalul Enzenherg scria la 1786 din Bucovina, că toate casele sunt de lemn şi numai ale comercianţilor de piatră. În părţile muntoase sunt mai toate acoperite cu şindrilă, în colo cu trestie şi paie; coşurile sunt numai până sub streşină ori lipsesc de tot; sobele sunt nepotrivite şi în ele se gătesc şi bucatele. Casele sunt cam frigurose. Ţăranii însă iubesc curăţenia.

La 1788 se exprimă Liaiceoich (op. cit.) astfel: «Satele de la câmp sunt în general foarte proaste şi înfăţişează un tablou de delăsare şi mizerie. Casele, care se pot numi mai cu drept vizuini, sunt construite sub pământ şi se chemă bordeie. Din depărtare nu se poate vede decât fumul ce iese pe coşuri, iar de aproape numai acoperişul, care este prea puţin înălţat de la pământ, astfel că iarba crește pe deasupra. Locuitorii fug de drumurile mari şi caută pentru aşezarea satelor vreo vale sau loc înfundat, spre a nu fi văzuți de trecători şi spre a se feri de prădări şi de încălcări. Satele de munte sunt mai vesele, casele înălţate de la pământ şi îndestul de comode, având staule şi magazii pentru păstrarea proviziilor.

În judeţul Botoşani. Un număr mare de case nu sunt decât o celulă, şi dacă alături de acesta există încă o cameră mai spaţiosă, acesta nu este locuită iarna, fiind neîncălzită

În Monitorul Oficial din 8 August 1886 se arată că numai pe ici pe colo se poate observa câte un mic progres în privinţa locuinţelor, căci ţăranii mai cu dare de mână, şi mai ales foştii militari, obișinuiţi cu o viaţă mai confortabilă decât a consătenilor lor, îşi clădesc case spaţiose, cu ferestre mai mari, şi au locuințele îngrijite.

În Monitorul Oficial, (din 11 Septembrie 1891). La 1893 (Monitorul Oficial, 2 Noiembrie) şi 1894 {Monitorul Oficial, 20 Iulie) locuinţele sătenilor tot aşa, lasă de dorit ca mai înainte, căci din 2 camere cea mai mare este rezervată ca să fie cameră curată, dar adeseori există numai una singură. Regulamentul de construcţii nu se aplică, şi construiesc defectuos, nu atâta din cauza sărăciei, cât a ignoranței. Ocolul de vite este în apropierea casei, adesea în acelaşi perete cu al casei, încât materii organice se infiltreză în solul casei, pe lângă care stau şi bălegarul. Latrine nu sunt. Unele sate sunt aşezate în apropiere de lacuri.

Unele case au ferestrele lipite şi sobe înfundate, care se încălzesc din sală, şi acesta din cauza naturei combustibilului folosit. In lipsa totală de păduri, se întrebuinţeză la ardere trestie, paie şi alte buruieni, dar mai cu seamă tezic, care se face în curte dinaintea casei, din care cauză curăţenia prin curţi lasă de dorit, căci băligarul, ce se întrebuinţeză la facerea tezicului, şede în neregulă prin curte şi împrejurul caselor. Multe din curţi nici nu sunt împrejmuite şi este imposibilă alinierea strazilor Acoperământul caselor este la satele noi de tablă sau de scânduri şi mai rar de trestie, iar în satele vechi în majoritate sunt de trestie și stuf. Sunt puține acoperite cu tablă sau de scânduri şi mai puţine cu coceni de porumb.

Lipsa totală de garduri face să fie  se înlocuite prin şanţurile de îngrădire din jurul curţii, cari sunt foarte obișinuite în acest judeţ. Este neigienic , deoarece  vitele se cresc în curte sau pe stradă. Un alt inconvenient şi gropile de prin curte sau stradă pentru produsele agricole.

Cartea se poate citi aici file:///C:/Users/Miron/Downloads/Igiena%20teranului%20rom%C3%A2n%20%20locuinta,%20incaltamintea%20si%20imbracamintea%20….htm

Este în grafia acelui timp. Eu m-am străduit să o transpun în vorbirea și grafia curentă.

Reclame

Igiena tăranilor. Acum 100 de ani!

9 iul.

In tot ce am citit despre igiena oamenilor de la sate, de acum peste 100 de ani, imi intareste opinia ca pentu satenii nostrii, igiena nu era o prioritate!  Insa, de frica unor boli, impleteau regulile de igiena, cu traditii si obiceiuri, cele mai multe imbracate intr-o haina mistica pagana ori crestină.

Igiena personala, a casei, a alimentatiei, a persoanei, erau conditionate de starea taranilor, marimea gospodariei, numarul de slugi, varsta, anotimp, locul (sat de campie, de deal, munte etc.). Autoritatile statului pentru prevenirea epidemiilor mai ales a holerei, ciumei, tifosului exantematic, tuberculozei, bolilor venerice, au elaborat legi de profilaxie si il obliga pe primarul localitatii sa ia masuri coercitive contra celora care nu aplicau aceste reguli. La primarii era un agent sanitar, care avea principalul rol in aplicarea regulilor de igiena in colectivitate!

Un rol deosebit in constientizarea taranilor il aveau preotii si invatatorii. Medicii erau putini, unul sau doi de judet, care avea preucupari stric legate de prevenirea epidemiilor, instituirea carantinei si tratarea bolnavilor. De cele mai multe ori, in situații de epidemii, de facea o carantina stricta a localitatilor, cu armata sau cu jandarmii, de interzicere a accesului sau iesirea din zona de izolare! Tratamentul era de cele mai multe ori empiric si sumar. De aici o mortalitate mare in zona de carnatina.

Daca ne amintim, G.Topârceanu in poezia “Vara la tara”, ironizeaza pe cei care faceau din sat un loc idilic, si chiar se refera la taranii care nu intelegeau masurile de igiena:

Când se ia câte-o măsură

Lumea-njura

Pe agentul sanitar

Si-l întreabă fără noima:

Ce-ai cu noi, mă?

Pentru ce sa dăm cu var?..

Cea mai detaliata descriei ale  masurilor de igiena (alimentara),  le gasim in lucrarea invatatorului Mihai Lupescu Bucataria țaranului român”, aparuta mult după moartea acestuia, respectiv in Editura Paideia in anul 2000.

Locul unde se face mâncarea. Iarna, in general, pana se incalzeste, mancarea se gatea in casa, iar vara afara, sub un sopron, in cuptoriste. 

Locul unde se gateste, se pastreaza curat de gospodina, vasele (de cele mai multe ori din lut) se spalau si erau asezate la locul lor,

Bucatele sunt simple, mai mult fierturi. In Moldova, bucatele se faceau exclusiv de femei. Daca un barbat gateste, era luat in ras de femei, zicand ca era sa-l facă măsa fată!

Taranul nu era mancacios, nici pretentios, se multumea cu ce avea, si nu ravnea la bucațica altuia! Când  ii flămând, mânâncă ce i se dă, căci foamea-i bucatarul cel mai bun

Majoritatea gospodinelor aveau doua randuri de blide și unelte de facut bucatele: un rând de dulce (adica mancaruri cu carne, lactate, grasime) si un rand de post ( de popa, se mai spunea), ca era in legatura cu interdictii religioase. Cele de frupt se foloseu in câșlegi, iar cele de post, in posturile din calendare. Blidele se pastrau la costoroaba, pe polite, ori in camara, daca gospodarul era mai cuprins. Insa de cele mai multe ori, gospodaria ori era la inceput (tineri insuratei), sau saraca si nu aveau decat un singur rand de blide si ustensile de gatit! La spolocanie (prima zi de dupa câșlegi, respective prima zi de post), gospodina, fiind la lasatul de sec, spala foarte bine vasele , le fierbea cu leșie și cenușa, ca sa iasa unsoarea  și fruptul din blide. Doar asa se pot folosi si de post ca sa nu faci pacat!

Ceaunele, oalele, tigaile in care sa facut mancare de frupt se ard in cuptor si apoi se spala bine!

Despre vasele in care s-a facut mancare de frupt si sunt folosite in post, se spunea ca se face mare pacat și cel ce nu care ține aceasta datina era pagan, catolnic (probabil catolic n.n)!

Insa se poate face mancare de post in ziua de spolocanie, insa numai pentru copii, de asemenea daca a ramas mancare din ziua precedenta (mancare de frupt) ea se va da copiilor ca lor le iarta Dumnezeu păcatele!

casa taraneasca

Foto: Situl de documente arhivate http://www.dacoromanica.ro

Cel mai folosit vas pentru gatit era ceaunul! Era mai mic sau mai mare in functie de câți erau in casa!

Ceaunul se ținea sub laița, la loc ferit, cu gura-n jos, ca sa nu se spurce pisicile ori câinii în ele! Daca din nebagare de seama , se intampla asta, ceaunul se arde in cuptor, se freaca bine si se sfintește de preot, când se face aghiazma!

Ceaunul nu se imprumuta la vecini! Ca te poti umple de bube rele!

Când se pune ceaunul de mămăligă, se scoate de sub laita – se sufla și se sterge cu mana, sa nu  fie colbos, (…), tragând de seamă sa nu fie in ea (făina) sau in ceaun, gozuri, gândaci, solomâzdre, ori alte gujulii spurcate.

Apa se aduce cu cofa (donita, cofoiul).Ea se tine curată. Când este murdară, se freaca si se face curată. Cu ele baietii mici cara apa de la izvor, sau puțul de apa. Cofa sau vadra de apa se tine acoperita ca sa nu bea  necuratul din ea.

Pentru mulgerea vacii se foloseste o donița. Aceasta trebuie sa fie curată. Cand se merge la muls vaca, in donita spalata se aduce apa, cu care se spala pulpa si țâțele vacii, si se clatesc mainele! A te duce cu mainele murdare sau cu donita murdara, faci pacat si se poate pierde mana vacii, adica sa devina stearpa! O adevarata nenorocire pentru familie!

Mâncarea se pune pe mese. Masa se menține permanent curată, se freaca cu nisip, cenusa si spalatorul de se face curată.

Oalele se spala bine cu apa clocotita si cu frunze de nuc, de urzica, de alun, de visin, iarna cu ciucălăi de porumb. Se clatesc bine si se usuca in cuptor. Grija mare se acorda oalelor in care se pune laptele la prins pentru a face branza si smântănă.

Casa se tine permanent curată, se aeriseste, se matura, iar primavera gospodinele lichesc cu lut crapăturile din pereți, si dau cu var casa si in interior si pe afara. Acelasi lucru se face cu poiata pasarilor, grajdul si adapostul pentru animale. Asta operatiune se face inaintea Pastelui, insa curatenia se face in mod deosebit,  inainte de a veni preotul cu Boboteaza si ajunul Craciunului. Daca preotul gaseste casa neingrijita, cu prima ocazie, in biserica gospodina este admonestata de preot, si facuta de rusinea satului! Plus ca intra in gura gospodinelor, si a rudelor! Curatenie generala se face si după ce un membru al familiei a decedat, sau după  insanatosire după o boala grea!

Femeile aveau in grija si spalatul rufelor cu apa si lesie. Rufele se uscau afara pe culmea de sub cocioroaba, iar iarna pe culme in apropierea vatrei.

De asemena se spalau asternuturile, iarna se dadeau la ger. La fel hainele din blana! Datorita animalelor din curte, puricii, mai rar paduchii, plosnitile, capusele, erau mereu prezente in casa taranului. Se foloseau diferite plante cum ar fi pelinul, care pus in asternuturi ar fi indepartat insectele sociale!

Igiena personala era rezolvata satisfacator vara, cand imbaierea se facea in ape curgatoare sau statatoare, insa dificila in anotimpul rece. Se incalzea apa, si imbaierea se facea in putini, in ordinea asta: copiii, barbatul si la urma femeia (considerata spurcata)! De, traditii! Sapunul il lua din târg pe bani sau il facea gospodina acasa.

Igiena bucala, era ultima grija a țaranilor! Lipsa dulciurilor nu le creea prea multe probleme, care sa necesite tratametul stomatologic. Iar igiena dentara se facea consumand fructe,  clatirea gurii se facea cu vin si mai ales tuica. Se pare ca barbatii tineau sa faca cat mai des acest tratament oral!

Nu cred ca am epuizat masurile de igiena de la casa taranului roman, de acum 100 de ani! Acum este mai usor! Au aparut masini de spalat, de calcat, detergenti de vase si pentru spalat, sprayuri cu insecticide, odorizante, paste si periute de dinti si alte bunuri care sa asigura un grad mai mare de igiena personala si a casei.