Tag Archives: moșii

Moșii de iarnă

16 Feb

Acum 125 de ani, S.Fl. Marianu membru al Academiei Române, publica la București în 1892 lucrarea “Înmormântarea la români – studiu etnografic”, unde are un capitol special despre „moși”. In capitol despre moși se face o definire  și o clasificare a lor.

Acesta spune că în afară de comândare (DEX. praznice) și celelalte pomeniri și jertfe ce se fac și se aduc celor recent repauzați, (…) mai există la români încă un fel de pomenire și jertfă, care se face și se aduce în unele zile anumite de peste an, și nu numai pentru cei recent repauzați ci și pentru toți morții familiei.

mosii

Această pomenire și jertfă care constă mai cu seamă în trimiterea de bucate și băuturi precum și a unor obiecte pentru mâncare și băutură, pe la vecini, la neamuri, și mai ales la copii sărmani de sufletul morților, se numește pretutindeni în toate țările locuite de români Moși.

Cuvântul  “moşi” vine de la “strămoşi”, şi se referă la persoanele trecute la cele veşnice. Cu apelativul “moşi” sunt numiţi nu doar morţii, ci şi principalele sărbători de moși.

Moșii sunt de mai multe feluri: moșii de Crăciun, moșii de iarnă, moșii de parisimi (9 martie), moșii de florii, moșii de joia mare, moșii de Rusalii, moșii de Paști, moșii de rusitori (marțea morților, la 7 zile de la Rusalii), moșii de Schimbarea la Față, moșii de Sfânta Marie cea Mare, moșii de Ziua Crucii, moșii de Sân Medru (Sf. Dumitru), moșii de Flori de  Mărțișor.

Observăm că peste an, sunt multe ocazii, când cei răposați să fie pomeniți de familie și rude.

Revenind la moșii de iarnă, numiți pe alocuri și moșii plăcintelor, avea loc înainte de lăsata secului de carne. Moșii de iarnă, încheie săptămâna în care este dezlegare la carne, și purtea numele de săptămâna de slănină, sau săptămâna de răcituri. Moșii mai purtau numele de Moșii de Răcituri.

In unele locuri moșii de iarnă se țineau înaintea postului Crăciunului.

În Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne se face pomenirea morților, pentru ca în duminica următoare Biserica a rânduit să se facă pomenire de Înfricoşata Judecată şi A doua venire a Domnului la care ne vom înfăţişa toţi. Pentru că mulţi creştini au murit pe neaşteptate şi fără pregătirea sau fără pocăinţa necesară, Biserica face mijlocire pentru toti aceştia, ca să se bucure de fericirea veșnică.

Sărbătoarea Moșilor de Iarnă era ținută cu stășnicie de credincioșii de altă dată, și se ține și în zilele noastre, mai ales la sate. Se credea că patronează ciclurile naturii și activitățile umane.

La Moșii de Iarnă se dădea de pomană mâncare, băuturi, în vase de lut.

Praznicul Moşilor de Iarnă cinsteşte memoria rudelor şi prietenilor noştri trecute de ultimul hotar al vieţii pământeşti. Biserica rânduieşte astfel de momente de reculegere, pentru că nu vede în moarte sfârşitul existenţei omului.

Pentru praznicul Moşilor de Iarnă se pregătesc toţi creştinii, săraci sau bogaţi, fiecare după posibilităţile sale materiale. În ziua Moşilor de Iarnă, dar şi în toate sâmbetele dedicate pomenirii morţilor până la Sfintele Paşti, creştinii păstrează legătura cu cei dragi, plecaţi la viaţa de Dincolo, prin participarea la slujbele de comemorare, prin rugăciuni, prin milosteniile pe care le fac pentru cei adormiţi din familia lor.

Cinstirea rudelor răposate se manifestă şi prin îngrijirea permanentă a mormintelor. De la căpătâiul celor adormiţi nu trebuie să lipsească Sfânta Cruce, candela, florile proaspete presărate sau semănate pe mormânt sau în jurul acestuia. Vasele cu tămâie şi lumânările reprezintă, de asemenea, ofrande prin care-i cinstim pe cei plecaţi la viaţa veşnică.

bocet_sat

În tradiţia ortodoxă, în ziua praznicului se aduc la biserică, pentru a fi sfinţite, coliva, prescurea şi o sticlă de vin. De asemenea, se sfinţesc vase cu mâncare şi pachete cu alimente, pe care rudele celor adormiţi le împart după slujba de pomenire, atât săracilor din biserică, cât şi vecinilor, persoanelor sărmane întâlnite la cimitir şi pe stradă, în ziua parastasului.

In acest an, Moșii de Iarnă – pomenirea morților, cade în ziua de 18 februarie. fiind astfel trecut în calendarul creștin ortodox.

Anunțuri

Rusalii, Pogorârea Sfântului Duh.

31 Mai

Sărbătoarea Rusaliilor, Pogorârea Sf. Duh sau cincizecimea, este celebrată prin procesiuni și pelerinaje religioase de către toate confesiunile creștine. La ortodocși și greco-catolici, preoții, însoțiți de credincioși, merg în țarină, cu praporii împodobiți cu cununițe de grâu verde, iar în unele locuri fetele duc și colaci de grâu și cântă cântecul cununii de la secerat. Cununițele de grâu verde, împletite din primele spice de grâu, sunt puse la troițe sau păstrate la prapori, în biserică.

Rusalii

Traditiile de Rusalii se intemeiaza pe credinta in viata vesnica, in existenta spiritelor rele (diavoli) si in posibilitatea de mijlocire inaintea lui Dumnezeu pentru sufletele celor adormiti.

Rusaliile – „Pogorarea Duhului Sfant – se praznuiesc întotdeauna duminica, la cincizeci de zile dupa Invierea Domnului. In ajunul acestei duminici, sambata dimineata, se face pomenirea mortilor. In popor, aceasta sambata este numita „Mosii de Vara”, „Mosii de Rusalii” sau „Mosii cei Mari”.

Grija pentru cei morti

Sambata, înainte de Rusalii, dupa slujba Parastasului, credinciosii împart milostenie pentru iertarea sufletelor celor adormiti în Domnul. Acum se dau de pomana strachini noi cu mancare. Aceste vase romanesti din lut (materia potrivita pentru vasele de pomenire) se mai numesc si „mosoaice”, de la numele colectiv de „mosi”, dat tututor celor adormiti.

pomana_mort

In vasele pentru pomana se pune o bautura curata (apa de izvor, lapte sau vin curat). Se mai pun si alte mancaruri, precum fructe, placinta, cas, oua, mamaliga sau ciorba de pasare. Nu pot lipsi painea (colacul) si lumanarile.

Manarele cosnitelor si vasele de pomana se impodobesc frumos, cu flori de trandafir si fire de busuioc. Cand se ajunge la casa celui caruia i se imparte, se aprinde lumanarea, care este infipta in colac. In acest moment are loc un schimb, fie el cat de mic. Astfel, cel care primeste pomana, la randul sau, imparte ceva pentru cei adormiti din neam.

Cei credinciosi nu mananca nimic in aceasta zi, pana nu termina de impartit pomana pentru cei adormiti. Chiar si cei mai putin credinciosi spun ca nu este bine sa mananci ceva in aceasta zi, fara a da mai intai ceva de pomana.

Frunzele de tei

Duminica Rusaliilor, cand este praznuita Pogorarea Duhului Sfant, se face prilej pentru aducerea aminte de „limbile ca de foc” care s-au pogorat peste Apostoli. Aceste „limbi” sunt inchipuite astazi de frunzele de nuc sau de tei, care sunt aduse de credinciosi la biserica, spre a fi sfintite. Dupa slujba, frunzele se iau acasa si se aseaza la icoane si la usi.

In popor se crede ca frunzele si ramurile de tei feresc gospodariile de fulgere, de grindina si de duhurile cele rele. Aceasta credinta populara poate fi intemeiata pe sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant, daca se are in vedere sfintirea frunzelor cu aghiazma, ele devenind astfel purtatoare de har.

Sfintirea semanaturilor

Indata dupa slujba, in Duminica Pogorarii Duhului Sfant, preotul si credinciosii merg pe camp si savarsesc Sfestania, adica sfintirea mica a apei. Cu aghiazma aceea se stropesc semanaturile campului, atat de preot, cat si de fiecare credincios in parte.

Rusaliile, in mitologia populara

In mitologia populara, „Rusaliile” sunt niste spirite rele (iele, zane). Se mai spune despre Rusalii ca sunt fiicele lui „Rusalim imparat”, acesta din urma fiiind o personificare a cetatii Ierusalim. Ele stau pe pamant vreme de o luna. Nu pot fi vazute de oameni. Pe unde trec ele, apar tot felul de boli si necazuri. Ele umbla imbracate in alb, danseaza in vazduh si cauta locuri neumblate. Locurile unde joaca, raman arse si neroditoare. Pentru a fi feriti de ele, oamenii pun in casa pelin si usturoi. In aceste zile, frunze de pelin se pun in toate bauturile, cu exceptia apei.

Calusarii

„Dansul calusarilor” este un obicei popular legat tot de Rusalii. Se crede ca acest dans ritual poate sa vindece relele facute de Rusalii. Se aduna cei mai buni dansatori ai satului si formeaza o ceata de 13 calusari. Timp de o luna, ei se leaga cu juramant ca vor juca „Calusul”. In acest timp, bolnavii cauta sa se vindece. Cel bolnav se intinde pe pamant, iar calusarii incep dansul si sariturile. La un anumit timp, fiecare calusar peste cel bolnav, iar la sfarsit, celui bolnav i se sopteste la ureche o urare de sanatate.

Iulian Predescu

http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/pogorarea-sfantului-duh/traditii-rusalii-145349.html

Foto: Muzeul De Etnografie Targu-Mures

Moșii de vară

31 Mai

Inainte de Duminica Rusaliilor sunt „Moșii de vara”, sărbătoare dedicată pomenirii morților. Cu această ocazie, în toate bisericile ortodoxe se vor oficia Sfinte Liturghii urmate de slujbe de pomenire a celor trecuți la cele veșnice.
Biserica îi numește pe cei trecuți în viața de dincolo „adormiți”, termen care are întelesul de stare din care te poți trezi. Nu vorbește de trecere într-o stare de neființa, ci de trecere dintr-un mod de existență, în alt mod de existența.

Biserica Ortodoxa, consacrând aceasta sâmbată pomenirii generale a morților, n-a facut altceva decat să creștineze străvechea sărbătoare păgâna de vară, numita Parentalia, prin care romanii își pomeneau și cinsteau pe morții (părinții) lor (parentes, de unde Parentalia).

Etruscii și apoi romanii, organizau ritualuri de comemorare pentru cei morți timp de șapte zile. Primele 6 zile se desfășurau în cadrul familiei, iar în ziua a șaptea erau ritualuri publice. Pe timpul ritualurilor se oferea de pomană pentru cei morți: sare, cereale, fasole, vin, lapte și violete.

Definition: Parentalia is the name of an Etruscan and Roman festival running from February 13-21 to honor the dead. The first 7 days of Parentalia were for private ancestral rites, but on the final day of the Parentalia there was a public celebration called the Feralia, which Feldherr refers to as „a banquet shared with the dead.” He says that at the Feralia, the following offerings are made to the dead: salt, cereals, beans, wine, milk, and violets.

Holleman says the Pre-Julian calendar Parentalia was not 9, but 8-1/2 days.

Referință: C. Robert Phillips III „Parentalia” The Oxford Classical Dictionary. Simon Hornblower and Anthony Spawforth. © Oxford University Press 1949, 1970, 1996, 2005.

„Pe vremuri, mai ales copiii şi săracii aşteptau cu mare nerăbdare sărbătorile Moşilor, care precedau invariabil marile sărbători. Moşii cădeau în zilele de sâmbătă, în mediile arhaice, această zi fiind considerată a morţilor, cea mai bună pomană pentru sufletele lor făcându-se acum“, după cum scria  Marcel Lutic, în lucrarea “Timpul sacru – sărbătorile de altă dată – 2006”. Acesta mai  menţiona că românii cred că cea mai nimerită sâmbătă din an pentru datul de pomană este cea dinaintea Duminicii Mari, cum mai era numită Duminica Rusaliilor, în sâmbăta numită şi a Moşilor sau Moşii de Rusalii, Moşii de Vară sau Moşii cei Mari.

Moşii, reprezintă o dublare a sărbătorilor celor vii pentru cei trecuţi în „lumea fără dor“

La Moşii de Rusalii se dădeau de pomană vase cu fructe, colaci şi lumânări pentru cei răposaţi, în prima parte a zilei, iar în partea a doua a zilei, fiecare putea să dea de pomană pentru sufletul său. Se credea că nu era bine ca în această zi cineva să mănânce fără să dea de pomană. Tot ceea ce era dat de pomană se dădea în vase noi, împodobite cu flori.

moșiidevară 001

În general, o mare parte din gesturile cotidiene sau a micilor petreceri au momente care amintesc de cei morţi, aşa cum se întâmplă când se varsă din pahar câteva picături „de sufletul morţilor“, datul de pomană din primele plăcinte care se fac după post, pomenile care se fac la hramurile satelor sau ale bisericilor şi relevă relaţia cu lumea de dincolo a satului arhaic. Se credea că, în zilele de moşi, cei răposaţi aşteaptă să primească de pomană şi, dacă asta nu se întâmplă, rămân supăraţi. De asemenea, era încurajată oferirea de pomeni săracilor şi străinilor, fiind dezaprobată schimbarea de pomeni între rude. Se mai credea că mâncarea oferită ca pomană era bine să fie caldă, astfel încât mirosul acesteia îl putea sătura pe cel mort, astfel că, în unele locuri din Moldova, masa de pomană se mai numea şi „aburi.

Pomenile erau oferite în recipiente speciale de lut, numite şi moşoaice, lutul fiind şi materia cea mai potrivită pentru vasele de pomenire.

După cum scrie S.Fl.Marianu în lucrarea “Inmormântarea la români – studiu etnografic – 1892”, moșii constau din oferirea de obiecte și alimente:

Moșii de vară

 

Persoana care “dădea moșii” mergea la gospodarii (vecini) unde se aflau copii mici și se oferea vase din ceramică noi cum ar fi: căni, ulcele, cofițe, dar și busuioc și flori care se legau de obiectul dăruit cu un fir gros roșu. Vasele erau umplute cu apă proaspătă, mied, lapte cu tocmagi, iar dacă erau oferite la persoane majore se umpleau cu vin, must, bere. Se mai dăruiau strachini cu zamă (ciorbe) și plăcinte,  un colac  și o lumânare galbenă de ceară , aprinsă când se intra în casă unde se dau moșii. In unele părți când se dădea strachini cu zamă (ciorbe, borșuri)  sau tocmaci cu lapte. Se dădea și o lingură nouă.

Toate aceste obiecte poartă numele de moși și la oferirea sau primirea  lor  se spunea că am împărțit, am dus, am primit sau am căpătat moșii.

Dacă cel care oferea moșii era un gospodar mai cuprins adică mai avut, dădea moșii mai bogați, dacă era sărac oferea moșii mai săraci.

Cel care oferea moșii, spunea: Să fie de sufletul lui (tata de exemplu)  (gradul de rudenie sau numele) . Cel care primește spune bogdaposte, să fie primit!

Rusaliile românești

30 Mai

Teologii spun că, la 50 de zile de la învierea lui Iisus Hristos, Duhul Sfânt a coborât între apostoli, în chipul unor limbi de foc, iar aceştia au început să vorbească în limbi străine, pe care nu le ştiau până atunci. Rusaliile sau Duminica Mare, sunt precedate de Sâmbăta Moșilor, Moșii de Rusalii, Moșii de vară sau Moșii cei Mari.
Evenimentul marchează şi întemeierea Bisericii. În zilele care urmează acestei sărbători, Biserica îi celebrează pe cei care au contribuit la întemeierea creştinismului. Luni, după Rusalii, este sărbătoarea Sfintei Treimi. Rusaliile reprezintă cea mai veche sărbătoare creştină, fiind celebrată încă de pe vremea apostolilor

nu mai vine

Rusaliile a devenit, pe lângă Paşti, a doua sărbătoare rezervată botezurilor. În ajunul Rusaliilor se ţin Moşii de vară, cu târguri unde oamenii găsesc cele necesare pomenilor, dar şi prilej de veselie. Se crede că sufletele morţilor, după ce părăsesc mormintele în Joia Mare, se preumblă printre cei vii, înapoindu-se la locul lor în Ajunul Rusaliilor.

Tot în această zi este obişnuit şi faimosul joc al căluşarilor, executat de cete de flăcăi, dans constând din săritul peste foc pentru a scăpa de iele – zâne rele.
Casele se împodobeau cu flori şi ramuri verzi de nuc sau de tei.

Tânără Radeni

În biserici se aduc şi astăzi ramuri verzi de tei sau de nuc, care se binecuvântează şi se împart credincioşilor, acestea simbolizând limbile de foc ale puterii Sfântului Duh, care s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli

–   exista credința ca rusaliile sunt un fel de zâne rele ale apelor, asemănătoare ielelor care locuiesc în văzduh sau locuri neumblate de om în cete de până la 12 iele și pot provoca oamenilor boli grave.

–  Ielele sunt sufletele femeilor înecate înainte de măritiș sau care pe timpul viețuirii pe pământ au făcut vrăji
– de aceea nu este bine sa te scalzi in aceasta zi – rusaliile te pot ineca;
– orice munca este interzisa cu desavarsire, pentru ca rusaliile te pot orbi, muți, ologi sau înebuni;
– certurile, conflictele trebuie evitate, pentru ca altfel certăreții vor fi rapiți de rusalii și duși pe fundul apelor;
– ca și împotriva vampirilor, exista ac si de cojocul rusaliilor: leacurile cele mai bune contra lor sunt fie pelinul – agătat la brâu, pus în case la uși, ferestre, icoane – fie usturoiul, utilizat în acelasi mod;
– plantele de leac de-abia de-acum scapă de influenta nefastă a rusaliilor și pot fi culese pentru uscat.

Sărbătoarea rusaliilor era în vechime o sărbătoare de spaime și pericole. Însă cu timpul semnificațiile magice au dispărut, rămânând încă o zi de petrecere și bună dispunere, mai ales că statul a declarat-o zi liberă.

Începând cu anul 2008, prima și a doua zi de Rusalii au fost declarate ca fiind zile libere.