In popor, această sărbătoare se mai numește și Ziua Crucii și este considerată data ce vestește sfârșitul verii și începutul toamnei. Conform tradiției populare, de Ziua Crucii se închide pământul, care ia cu sine insectele, reptilele și plantele ce au fost lăsate la lumina în primavară.
“In lumea satelor înca se mai crede că, în această zi, șerpii, înainte de a se retrage în ascunzișuri, se strâng mai mulți la un loc, se încolăcesc și produc o piatră nestemată, folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor”, spun specialiștii în etnografie și folclor.
Tot în această zi, preotul sfințește via și butoaiele de vin, pentru ca și în viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată. Strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeși astăzi. Ei trebuie păstrați ca ofrandă pentru păsările cerului și de aceea se numesc, în limbaj popular, “strugurii lui Dumnezeu”. în serile culesului, podgorenii fac focuri din vița uscată, în jurul cărora petrec cu mâncare, băutură și muzică.
Pe 14 septembrie, la biserică se sfințesc busuiocul, menta, măghiranul și cimbru, considerate plante magice. Acestea îi apără pe credincioși de diverse boli, dar veghează și asupra păsărilor și animalelor din ogradă.
Monedele sfințite în aceasta zi, păstrate în portofel, alături de o cruciuliță aduc belșug și spor în muncă.
De asemenea, se spune ca nu este bine să se mănânce usturoi, nuci, prune și peștele. Este recomandat să se țina post negru, aspru, pentru vindecarea sufletului și a trupului.
Nu este voie, în ziua Inălțării Sfintei Cruci, să se lucreze, pentru a nu atrage primejdiile.
Marcel Lutic în lucrarea “Timpul Sacru – sărbătorile de altă dată”, p.158, spunea:
“Celor care , din varii motive, nu sunt dispuși să respecte această importantă sărbătoare, le amintim că făcând astfel, ies de sub protecția crucii. (…) Dacă tună de după 14 septembrie, este semn de toamnă lungă”.
Referință:
Marcel Lutic în lucrarea “Timpul Sacru – sărbătorile de altă dată” Editura Fundația Academică AXIS, seria etnologie, 2006 Iași.