La Festivalul Internațional de folclor Cătălina, o laureată din Hârlău.

La decernarea premiilor laureaților Festivalului Internațional de Folclor pentru copii și tineret Cătălina, ediția a XXI din 2015, ca locuitor al Hârlăului, inima mi-a tresărit, când am auzit la secțiunea meșteșuguri artistice tradiționale, un nume: Gheorghian Viviana din Hârlău, coordonator profesor Bogdan Bârzu.

Eleva Gheorghian Viviana a luat premiul întâi pentru lucrările de pictură religioasă pe lemn. Juriul a fost profund impresionat de talentul acestei tinere care a făcut o demonstrație în prezența juriului.

O felicit pentru strădania și talentul ei. Numele orașului Hârlău s-a auzit pe scena și în țară, deoarece festivitatea a fost transmisă în direct de TVR Iași.

Câteva fotografii:

Laureata premiului întâi, eleva Gheorghian Viviana și coordonatorul acesteia de la Clubul copiilor Iași, profesor Bogdan Bârzu.

Diploma ce atesta primirea premiului I de eleva Gheorghian Viviana.

Câteva icoane participante la concurs, fiind apreciate de juriul internațional al Festivalului, ce au acordat premiul întâi, la secțiunea meșteșuguri artistice tradiționale.

Domnul profesor Bogdan Bârzu, directorul Clubul Copiilor din Hârlău, în dublă calitate, de participant la festival cu elevii și în echipa organizatorilor Festivalului.

Încă o dată felicitări, și mărturisesc, că popularizarea acestei performanțe, este o onoare pentru mine.

In vizită la Muzeul Arta Lemnului din Câmpulung Moldovenesc.

Dacă te afli în nordul Moldovei și orașul Câmpulung Moldovenesc, nu trebuie ratată vizitarea Muzeului Arta Lemnului din oraș.

Muzeul se află în plin centrul orașului, într-o clădire istorică. Fosta primărie a orașului și prefectură a județului.

Citind despre acest muzeu am aflat că adăpostește o colecţie etnografică de mare valoare, cuprinzând obiecte utilizate de oamenii muntelui, locuitori ai Obcinelor Bucovinei. Așa că m-am decis să-l vizitez.

Interesant că în documentele medievale, „bucovina” avea semnificație de pădure de fag. Un exemplu: Alexandru voievod (cel Bătrân) la 22 aprilie 1428 întărește boierilor Dragomir, un sat, .. la Cracău în sus, până la hotarul Bârleștilor, iar de acolo peste câmp, drept în bucovină și cu toate poienile de fânețe din sus și din jos. ( Mihai Costachescu, Documente Moldovenești înainte de Ștefan cel Mare vol.I, Editura Viața Românescă, 1931 Iași, p.211).

In muzeu am găsit obiecte din lemn, mai ales din brad și molid, obiecte făcute cu  migală şi meşteşug, în bunuri utile şi frumoase, atât de persoane specializate, tâmplari dar și de artizani cum ar fi ciobanii sau oamenii obișnuiți ai muntelui.

Muzeul s-a deschis ca fiind un muzeu a  Judeţului Câmpulung  la 1 Iunie 1936, avându-l director pe Constantin Brăescu, profesor la Şcoala de Arte şi Meserii.

Cea mai mare parte a pieselor prezentate în muzeu sunt realizate din lemn de molid, din brad şi foioase, majoritatea fiind datate în secolele al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.

Am găsit obiecte ce au fost utizate în  gospodăria țărănescă. Unele specifice zonei cum ar fi cele utilizate la culesul şi transportul fructelor de pădure (fragi, afine, zmeură, ciuperci) coşurile împletite din coajă de brad, din crengi de alun sau din rădăcină de molid, alături de hreabănul folosit la recoltarea afinelor.

Am găsit însă și obiecte ce se regăsesc și în alte zone ale Moldovei cum ar fi cele folosite de păstori. Inventarul destinat acestei ocupaţii este bogat şi realizat, în cea mai mare măsură, din lemn: găleata pentru mulsul oilor, cupa şi doniţa pentru muls vacile, cofe, bote ciobăneşti şi linguri de diferite mărimi, un inventar de vase şi unelte pentru prepararea brânzei din care nu lipsesc budăcile şi doniţele, lopăţelele de urdit, hârzobul.

Deşi improprie pentru agricultură, în zonă se cultiva cartoful şi mai rar porumbul. Plugul de lemn expus în această sală datează de la mijlocul secolului al XVII-lea, alături de grapă şi furci din lemn.

Păscăriţele sunt, cele mai realizate obiecte, având în vedere destinaţia lor specială – pescuitul, ce asigura un adaos alimentar în zilele de dezlegare la pește de peste an.

Se expun și obiecte utilizate de vânători cum ar fi: corneciurile pentru praf de puşcă, pirogravate cele mai multe dintre ele, erau prezente în multe gospodării, pădurile ce acopereau cea mai mare parte din ţinut adăposteau animale sălbatice vânate de localnici.

Alături de instrumentele populare specifice zonei, – buciumul şi cornul de vânătoare – cioplite din lemn rezonant şi învelit în coajă de mesteacăn, apar în salile muzeului tilinca, fluierul, cobza.

Industria casnică textilă este ilustrată prin gama obiectelor din lemn începând cu stativele sau războaiele de ţesut, cele instalate în muzeu datând din secolul al XIX-lea, şi continuând cu vatala, vârtelniţa, urzitorul, suveica. Furcile de tors sunt, pentru zonă, un element semnificativ, ele fiind dăruite de flăcăi fetelor de măritat.

Sala cea mai impunătoare a muzeului a fost rezervată transporturilor. Celebritatea o deţine carul din lemn pentru transportul vinului din zonele viticole ale Moldovei, piesă datată la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul celui următor. Cu astfel de car, pe care se găsea un butoi de mare capacitate, se transporta vinul din viile Cotnariului și Hârlăului în vechime.

Săniile pentru ocazii se foloseau în zilele de sărbătoare, la vizitele familiale, ocazionate de sărbători, sau la nunţi.

Mobilierul ţărănesc este o categorie de bunuri bine reprezentată în realitatea etnografică a zonei, podişorul, blidarul şi lada masă, fiind nelipsite in fiecare casă.

Un loc aparte îl ocupă lada de zestre care trebuia să reţină atenţia colectivităţii atât prin mărime cât şi prin aspectul general.

Am remarcat în inventarul casnic, obiecte pe care le-am găsit și în muzeul Viei și Vinulului din Hârlău.

In spatele muzeului se găsesc câteva case și dependințe gospodărești construite din lemn, cum ar fi casa huţulă din secolul XVII-lea adusă din  din satul Ciumârna (cântat de Angelica Flutur într-o frumoasă melodie populară), în anul 1990. Celălalt obiectiv este o locuinţă de la mijlocul secolului al XVIII-lea, de plan tindă cameră; bârnele lutuite şi văruite dau o notă luminoasă interiorului în ciuda ferestrelor foarte mici, întărite cu gratii forjate.

In concluzie, am găsit un muzeu cu un adevărat tezaur de obiecte care de mult nu se mai găsesc la locuințele muntenilor, ca de altfel a tuturor oamenilor satelor decât, cine știe, prin lăzi de zestre, sau uitate prin poduri sau cămările unor case uitate de vreme.

Am găsit aici vederi foarte frumoase, pliante ce explică tematica și semnificația obiectelor expuse. Interesant că biletele au două prețuri: unul mai mare, pentru vizitarea cu ghid și unul mai mic pentru vizitarea fără ghid.

Fotografierea este liberă și fără taxă. Singura condiție este să nu se utilizeze blitzul.