O frumoasă legendă locală, despre un pârâu din fostul ținut al Hârlăului, Sitna.

LEGENDA SITNEI

Legenda Sitnei face parte din volumul intitulat „Din legendele Dorohoiului” (volumul II) scris de profesorii pensionari Elena și Octav Guţic.

Numele Sitnei este învăluit în mister și legendă. Vă prezint una povestită de înv. Costea Nicolae din Bohoghina-Ionășeni.

In vremurile îndepărtate, într-o poiană din codrul de pe „culmea Bourului” trăia un om voinic în floarea vârstei, dar,singuratic. Şi-a construit un bordei la marginea poienii, în vecinătatea unui pâlc de tei și a unei pajiști cu multe flori. Iși încropise o stupină de 40 de buduroaie și avea 2 capre care-i asigurau hrana zilnică. Cel care 1-a întâlnit prin pădure se numea Ciubotărașu Vasile, originar de prin părţile Prutului.

Intr-una din zile, în Moldova a pătruns o ceată de tătari. Aceștia pârjoleau satele, ucideau oamenii și pe unii îi duceau în robie peste Nistru. Soţia și cele două fiice au fost ucise, iar el a luat drumul bejeniei și a găsit adăpost, cu învoirea boierului, în pădurea de lângă Ionășeni, trăind în singurătate.

Intr-o zi cu soare, omul își luă traista și băţul și porni în căutarea bureţilor. Când ajunse pe coasta dealului auzi un plânset de copil. Se îndreptă, spre locul cu pricina și ajunse într-o sihlă ( tufiș). Acolo găsi o covată în care plângea o fetiţă, de câteva luni. Iscodi cu privirea în jur pentru a o vedea pe mama copilului, dar nu văzu pe nimeni. Fetiţa era părăsită de mamă. N-a stat mult pe gânduri, a luat fetiţa în braţe și a plecat acasă. 0 hrăni cu lapte de capră și miere de albine, ca apoi fetiţa să adoarmă. A doua zi se interesă prin satul vecin, dar nimeni nu știa a cui putea fi fetiţa.

Anii s-au scurs și singura bucurie pentru bătrân era Sitna, căci așa o botezase el în amintirea uneia din fetiţele ce i-au fost ucise de tătari. Fetiţa a crescut mare și frumoasă, dar puterile bătrânului au scăzut. De prisaca de buduroaie pline cu miere se ocupa Sitna. Ea prindea roiurile și tot ea se ducea cu mierea de vânzare la Dorohoi.

Intr-o zi pe când se întorcea de la târg a intrat în bordei și spre surprindere îl găsi pe bătrân legat fedeleș de mâini și picioare, cu călușul în gură și faţa învineţită de lovituri. Sitna îl obloji cu ceaiuri îndulcite cu miere, apoi îl unse cu miere și lapte. Bătrânul s-a făcut sănătos și purta toată dragostea pentru Sitna.

Intr-o zi Sitna a ieșit să culeagă ghiocei, ca să-i facă o bucurie tatălui ei, care o îngrijise timp de 17 primăveri. Se îndreptă spre partea dinspre soarele răsare a dealului. Găsi ghiocei frumoși și fericită se îndreptă spre bordei. Deodată îi apăru în faţă un bou sălbatic, un bour, animal înrudit cu zimbrul care făcuse faima Moldovei de odinioară.

Bourul începu să pufnească pe nări, se luă după fată. Sitna o luă la fugă, dar namila uriașă o ajunse în valea Izvorului, pe acelaș loc unde a fost găsită în covată. Fără apărare, până să-i vină tătuţă în ajutor de la bordei, ea a fost 10 străpunsă de animalul furios. Din trupul ei ţâșni sângele fierbinte de fecioară – care se prelinse – până la izvorul numit „adăpătoarea cerbilor”. Bătrânul sleit de puteri, încordă arcul, trase câteva săgeţi în animal. Una din săgeţi, răpuse inima animalului furios care a căzut pe locul unde astăzi se numește „la capul bourului”. Din ochii bourului au curs și curg încă și azi izvoare ce au rămas cu numele de „la cele două sipote”.

Oamenii locului, care au cunoscut viaţa și moartea celor doi însângeraţi, au numit pârâiașul nou format „Sitna”, după numele frumoasei fete ucise, de bour și „Sitna” se numește până în zilele noastre.
Sursa articol: „Monografia comunei Leorda”. Autor: TEODOR PLEOT

Notă. Acest pârâu, afluent al Jijiei, este amintit în uricele de danie și ispisoacele  domnilor Moldovei, încă din secolul al XVI-lea, având mori de apă. Numele acestuia, din câte se pare este de origine slavă. Sitna din slavona ситник (sitnik) – se traduce prin răgoz, pipirig, iarba mlaștinii. Plante care sunt prezente în lunca mlăștinoasă a acestui pârâu, care în vremurile de demult prin revărsări, producea pagube locuitorilor din zonă. În prezent atât pe cursul superior cât și inferior există o salbă de lacuri, iazuri și lucrări hidrotehnice.

 

De ziua iei românești și de Sânziene, un spectacol deosebit la Deleni

Când acum câteva zile am văzut afișul cu spectacolul dedicat Ziei Iei și Sânzienelor la Căminul Cultural „Al. Tănase” din  Deleni, județul Iași, mi-am zis trebuie să merg că spectacolul va fi de calitate, este sigur! Și de data aceasta nu am fost dezamăgit. Primăria Deleni, Consiliul local, ansambulul Corăgheasca au oferit 3 ore de spectacol.

Spectacolul s-a deschis cu o cuvântare a  domnului primar al comunei Deleni, Dumitru Prigoreanu care a înmânat diplome și flori unor personalități din domeniul culturii pentru contribuția adusă la promovarea etnografiei și folclorului din satele comunei Deleni, printre care doamna Maria Șalaru, doamna Aurica Gâlcă, domnul Ioan Ursache, doamna învățător Fotea Iulia și alte personalități.

A urmat un spectacol folcloric de calitate dar și o etalare a costumelor populare și obiceiurilor de la șezători.

Iar surpriza a fost în partea a doua a spectacolului folcloric: o nuntă ca pe vremea bunicilor. Un alai de nuntă cu zeci de persoane din ansamblul Corăgheasca, în regia doamnei Aurica Gâlcă.

Personajele tradiționale, mirii, nașii, socrii mari și socrii mici, vornicei, nuntași, lăutari. A fost un spectacol plin de culoare, de muzică, de dans și scene tradiționale nunților de altă dată.

O surpriză apreciată de publicul care a umplut sala, și a aplaudat îndelung evoluția extraordinară a membrilor ansamblului Corăgheasca.

 

Trebuie să menționez foarte reușitul videoclip de la începutul spectacolului, care a prezentat ia tradițională din zona Delenilor, așa cum o purtau bunicii noștrii și o poartă și tinerii din zilele noastre.

Felicitări pentru organizatori, pentru participanții la spectacol, pentru spectacolul de calitate oferit publicului din comuna Deleni și mulți din Hârlău, care au găsit la Deleni spectacolul care nu le este oferit la Hârlău.