Arhiva | noiembrie, 2018

Proiectul educativ “Obiceiuri și tradiții la români” a ajuns la ediția a IX-a.

30 nov.

Astăzi 29 septembrie, o zi de iarnă autentică cu zăpadă și frig. Începând cu orele 12.00 Clubul Copiilor din Hârlău cunoaște o forfotă obișnuită în preajma sărbătorii Sf.Andrei.  Motivul este cel din ultimii 8 ani: Concursul „Parada portului popular”, parte a unui proiect  educațional mai mare intitulat “Obiceiuri și tradiții la români”.

DSC_0014

Proiectul este coordonat de ani buni de domnele profesoare Rugină Tereza, Onofrei Gabriela și Munteanu Mirela.

Primul lucru care atrage atenția la intrarea în sala de  spectacole este o expoziție de etnografie, mai modestă față de cele din anii anteriori, însă cu obiecte de valoare și autentice. Am remarcat  exponatele școlii gimnaziale de la Feredeni, dar și din alte proveniențe.

 

 

DSC_0005

Sala a fost iarăși neîncăpătoare datorită publicului numeros, care a profitat de acest festival – spectacol de calitate, oferit de peste o sută de participanți.

Au participat elevi de la Colegiul Național “Ștefan cel Mare” din Hârlău, Liceul tehnologic Hârlău, ATOR (Asociația Tinerilor Ortodoxi Hârlău), Școala Gimnazială „Petru Rareș” din Hârlău, Școala Gimnazială “Pârcovaci”, Școala Gimnazială Sticlăria – Scobinți, Școala Gimnazială Feredeni -Deleni, Școala Gimnazială Deleni, grădinițele din Hârlău, Clubul Copiilor Hârlău, Casa de Cultură Hârlău, Școala Gimnazială Poiana – Deleni, Școala Slobozia – Deleni.

Repertoriul participanților la festival, coruri, grup folk, soliști vocali a fost în marea parte format din câtece patriotice dedicate Marei Uniri. Am auzit mai mult ca niciodată cântece despre Ardeal, Bucovina, Basarabia, România Mare. Însă au fost și prezentari de costume populare, unele de o frumusețe și autenticitate care ar încânta și un specialist în etnografie.

Părerea publicului a fost cred unanimă. Concursul a fost o reușită. Această reușită se datorează profesorilor, elevilor, părinților și mai ales celor trei doamne profesoare care au coordonat această activitate.

Câteva fotografii din cele peste 90 făcute la spectacol. cei interesați le pot găsi la doamna profesor Tereza Rugină.

DSC_0074

DSC_0066

DSC_0053

DSC_0040

DSC_0090

DSC_0037

DSC_0086

DSC_0030

A fost o zi minunată în ajun de Sf.Andrei, avanpremiera sărbătorilor de iarnă care urmează cu concerte de colinde, de obiceiuri și tradiții de iarnă care va fi organizat de primăria Hârlău în sala Căminului Cultural din Pârcovaci în luna decembrie.

Reclame

Pomul vieții, semnificații și tradiții.

13 nov.

Copacul vieții este un simbol des utilizat în arta, literatură, religie, pentru a ilustra conceptul interconectivității noastre cu Universul. Copacul vieții este un simbol al conectarii noastre cu tot ceea ce ne înconjoară și ne reamintește că propria sănatate și fericire depinde foarte mult de sănătatea și fericirea altora.

Copacul vieții apare în diverse culturi, sub diferite nume, precum Pomul Vieții sau Arborele cosmic. Indiferent, însa, de denumirea lui,caracteristicile lui sunt aceleași.

Copacul vieții – Frunzele

Frunzele pomului vieții reprezintă unicitatea creațiilor pământești, inclusiv oamenii. Ca și frunzele unui copac, noi suntem diferiți, avem culori și texturi diferite. Iar Arborele cosmic ne arată că putem conviețui toți în pace, indiferent de aceste lucruri care ne diferențiază.

Copacul vieții – Ramurile

Ramurile pomului vieții simbolizează nevoia umana de exprimare – artă, știință, spiritualitate. Așa cum copacul își întinde ramurile, așa și omul își intinde brațele pentru a îmbrățișa. De aici simbolica potențialului uman de a se dezvolta, de a cunoaște, de a fi mai bun.

Copacul vieții – Trunchiul/Rădăcinile

Trunchiul și ramurile pomului vieții simbolizează puterea, locul în care ne putem întoarce ca să ne readucem aminte cine suntem, în timp ce rădăcinile ne reamintesc de locul din care ne tragem.

 Copacul vietii – Simboluri

Așa cum copacii susțin respirația, pomul vieții susține inspirația. Copacul vieții înseamnă vindecare  spirituală și emoțională. Copacul cosmic înseamnă hrană, locul care ne hrănește din punct de vedere spiritual. Rădăcinile și ramurile reprezintă legatura dintre Mama Terra și Tatal Soare care ne oferă suport, hrană și informație.

Copacul cosmic are toate elementele primordiale: aer, apă, foc, pământ. Puterile Copacului cosmic sunt vindecarea, rejuvenarea, sustenabilitatea, dar simbolizeaza și telepatia, ozmoza, comunicarea.

Din multitudinea simbolurilor creștinismului timpuriu, prezente în operele apologeților creștini voi analiza Arborele cosmic-Pomul vieții. Este unul dintre cele mai bogate și mai răspândite simboluri. Mircea Eliade distingea șapte înterpretări principale pe care, de altfel, nu le considera exhaustive, dar care se articulează toate în jurul ideii de Cosmos viu, în veșnică regenerare. Simbol al vieții în contiună evoluție, în ascensiune spre cer, arborele evocă întreg simbolismul, iar în cazul de față, al moralității iudeo-creștine. Pe de alta parte, el slujește drept simbol pentru caracterul ciclic al evoluției cosmice: moarte și regenerare, înlesnește comuniunea între cele trei niveluri ale cosmosului: cel subteran, prin rădăcini; suprafața pământului, prin trunchi și crengile de jos; înaltul, prin ramurile dinspre vârf.

247487210629f926bbf7598d2f523a24_179_300

Covor din Basarabia

Avandu-și rădacinile înfipte în pământ și crengile înălțate spre cer, arborele este socotit ca un simbol al raporturilor ce se stabilesc între pământ și cer. In acest sens, el are caracterul unui centru. Mai mult decât atât, acest arbore central care, prin prezența și puterea lui, acoperă întreg domeniul gândirii de la cosmos până la om, este în mod necesar și arbore al vieții. Pomul vieții are drept seva roua cerească, iar fructele lui inaccesibile muritorilor, transmit o mica parte din nemurire. Așa fac fructele pomului vieții din grădina Raiului care sunt 12 la număr.

 

 

 

 

Icoană 

In Biblie, se spune că dacă mănânci fructul Copacului vieții, trăiești veșnic. De vreme ce Adam și Eva au mâncat din Copacul cunoașterii, ei au devenit conștienți de propriii demoni. Li s-a interzis să mănânce din Copacul vieții, pentru că altfel ar fi fost condamnați la veșnica remușcare pentru fapta comisă. De aceea au fost și alungați din Grădina Raiului.

Copacul vieții – Crucea Răstignirii

Copacul vieții își are originea în neoliticul Vechii Europe. Simbolul „V” al Marii Zeițe, bucraniul-uter și pieptenele-perie, trei simboluri de regenerare, au fost grupate pentru o amplificare a semnificației sacre, într-o anumită ordine care s-a păstrat de-a lungul timpului. Reprezentarea pomului vieții în această alcătuire o regăsim pe statuetele antropomorfe feminine descoperite în necropolele aparținând culturii de epoca bronzului Gârla Mare, în județul Mehedinți, dar și în Bulgaria, la Orsoia, Montana, iar un arbore al vieții similar este incizat pe inelul getic descoperit in necropola de la Seimeni. Biserica creștină le-a preluat și le-a reinterpretat simbolul în concordanță cu ambițiile ei doctrinale. In tradiția creștină arborele cosmic este Crucea Răstignirii lui Iisus Hristos. Crucea, lucrată din lemnul arborelui binelui și răului, se substitue arborelui cosmic. Pomul vieții este asociat cu manifestarea divina. Aceasta întrucât se observa o reluare de simboluri între arborele primului legământ (pomul vieții) despre care vorbeste Facerea, și arborele crucii, sau arborele noului legămant, care măntuiește omul. Isus însuși este Pomul Vieții, leacul bolii păcătului și morții.

cross-as-tree-of-life-2

La începutul Facerii este descrisă creația lumii vegetale: „Și a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pamant tot soiul de pomi plăcuți la vedere și cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul Raiului era pomul vieții și pomul cunoașterii binelui și răului”. Cunoașterea îi aparține divinității, făcând obiectivul unei interdicții divine. Din lipsa de discernamant omul încalcă interdicția divina, culegând fructul oprit. El își descoperă noua condiție: este vulnerabil, gol, sortit suferinței și morții. Este alungat din Rai, luat de lângă pomul vieții, care este copacul nemuririi. Legământul cu veșnicia este încălcat, iar legatura este restabilită odata cu venirea Fiului în lume, pentru a elibera omul de păcat. Acesta sădește Biserica universală, dupa ce a pătimit pe cruce, a murit și a înviat.

Astfel, crucea, înalțată pe un munte – Golgota -, în centrul lumii, reia în totalitate stravechea imagine a arborelui cosmic sau al lumii. De altfel în iconografia creștină apare frecvent imaginea crucii cu frunze sau a arborelui-Cruce, unde regăsim în desparțirea primelor doua ramuri simbolistica furcii și a reprezentării ei grafice (litera „Y”) sau a unicului și a dualului. De remarcat e ca Insuși Hristos devine prin metonimie arbore al lumii, axa a lumii, scara.

Referință

https://sfatulparintilor.ro/

https://christthetruth.wordpress.com/2009/02/11/hung-on-a-tree/