Crescatori de oi s-au ocupat cu pastoritul (oieritul) din cele mai vechi timpuri. Aceasta ocupatie, desi plina de truda si de risc, a insemnat intotdeauna un izvor nesecat de avutie. Numai astfel se explica persistenta darza a proprietarilor de oi, a ciobanilor, care au infruntat toate greutati in veacurilor trecute, fara ca puterea lor de munca sa fie macinata, pana in epoca transformarilor radicale a vietii economice moderne.
Din cele mai vechi timpuri si pana astazi, ciobanii si-au pastrat ocupatia lor: femeile si copiii in special, ramaneau acasa, avand in seama lor muncile campului si treburile gospodariei, iar barbatii strabateau cu oile pe dealurile din vecinatatea localitatilor si chiar mai departe.
Mocanii de la munte iernau cu oile in sud, in luncile Dunarii. Cei din zona Hârlăului, nu se deplasau cu oile. Cel putin nu am gasit date. Isi pregateau din vara nutretul necesar vitelor pentru iernat. In general in afara familiilor boieresti, razesii si țaranii iobagi (vecinii) de pe mosiile boierilor, ale Domnului si mânastirilor aveau putine oi.
Adapost de iarna pentru oi, la o gospodarie taraneasca din Zagavia. Peretele de stuf este spre nord, de unde bate vantul dominant.
Din catastihul de cisle (un fel de catastif domnesc in care se treceau contribuabilii cu dari) al Moldovei, din 20 februarie 1591, la capitolul goștinei (darilor) in oi se arata:
La acea data erau in ținutul Hârlău 2000 de oi (partea de cisla, adica de dari, de predat domniei). Nu se stie cat era procentul din totalul oilor ce se predau ca taxa, pentru a stabili numarul total al oilor din ținut.
O pagina a Directiei Judetene Iasi de statistica, unde este trecuta evolutia numarului de capete de animale din judet.
Tinutul Hârlau, ca intreaga Moldova, era un imens islaz unde se cresteau zeci de mii de capete de oi, vite, cai. Se cultiva pe suprafețe mici, grau, mei, sorg. Mai tarziu se va introduce cultura porumbului, cartofului, sfeclei. Abia dupa pacea de la Adrianopol in 1830, monopolul comercial cu Turcia este intrerupt, iar marii proprietarii de pamant, au inceput sa cultive cereale, lichidand islazurile si implicit reducând numărul vitelor si oilor. In 20-30 de ani, ciobanii si vacarii din Moldova vor ajunge plugari, insa, nu fara grave tulburari sociale, rascoalele din 1888 si 1907 sunt doar un exemplu.
Dar sa revenim la oile noastre! In piata alimentara din Hârlau, casul si branza de oi este in cantitate destul de mare in anii ploiosi, cum este in acest an. Gasesti caș proaspat la 13-15 lei kilogramul, insa mai in primavera era si la 20 de lei.
Principalii comercianți de cas si branza sarata de oi sunt din Pârcovaci, Deleni si din Zagavia.
In zona, stane mai multe gasesti pe dealurile de la Est de Hârlau si Maxut, catre Dealul Basaraba in Scobinți, pe Dealul Mare in Deleni.
Din statistica rezulta ca in judetul Iasi existau in 2011 peste 210.000 de oi.
In Deleni exista o ferma de oi, cu o traditie indelungata, care in 2003 a primit 10.000 de oi de rasa, o donație de la guvernul Australiei.
Oile, sunt adunate vara in stane. Numarul de oi de la o stana este in funcție de suprafata islazului de pasunat, numarul de ciobani. In general, stana se itemeiaze de Sf. Gheorghe primavera, si se desfiinteaza de sf. Dumitru, toamna tarziu. Insa totul depinde de iarna si ploi.
Acum normelor europene au patruns si la stane. O stână pentru a putea fi autorizată, trebuie să aibă minimum 3 spaţii în care să se poată face recepţia, închegarea laptelui, saramurarea şi depozitarea produsului finit, respectiv a brânzei si casului. În plus, trebuie sa aibă apa curentă, curent electric.
Din cate am vazut pe la stanele din zona Hârlăului, nu prea sunt aplicate aceste norme. Insa asta nu-i impiedică pe crescatorii de oi sa vina in piața agroalimentara din Hârlau cu cas si branză de oi.
Ce gasim la o stana?
Sunt constructii unde se face prepararea laptelui de oaie si a branzeturilor si unde au ciobanii locuinta de vara.
Tipuri si feluri de stane: din lemn, piatra sau caramida, de diferite modele si marimi, cu 2-3 sau mai multe incaperi si in unele cazuri cu amenajari speciale pentru prepararea branzeturilor. In zona Hârlăului, nu exista stane permanente. Deci stâna din lemn, temporară este cea mai folosita.
Stanele se compun din: una sau doua camere de locuit, o magazie, o incapere de foc si prepararea laptelui care serveste si de bucatarie pentru ciobani si o incapere pentru prepararea si pastrarea temporara a branzeturilor, denumita celar sau cașărie. Toate aceste incaperi isi au justificarea prin insasi activitatea de la stana.
Pe toata lungimea fatadei, stana poate avea un cerdac sau pridvor trebuincios pentru pastrarea unor lucruri de folosinta zilnica si de unde se intra in camerele de locuit.
La amplasare unei stâne se tine seama de o serie de factori ca: altitudinea, caile de acces, apa, etc.
Factorul hotarator in amplasarea stanei este sursa de apa. Se amplaseaza constructia langa sursa de apa sau se are in vedere posibilitatea de a aduce apa la stana prin conducta. Amplasarea stanei este legata si de existenta unei cai de acces, drum sau poteca. De la stana trebuie, pe cat posibil, sa fie vedere larga spre pasune.
Stana se asaza cu spatele catre vantul dominant si cu celarul orientat catre nord sau nord-est, nord-vest, pentru ca e necesar ca in aceasta incapere sa fie in permanenta racoare, sa nu fie in bataia directa a razelor solare.
La stana si in jurul ei este necesara in permanenta o mare curatenie, aceasta cerinta fiind in mare masura satisfacuta de existenta la o distanta de 10 m jur imprejur a unui gard din lemn cu stalpi plantati din 3 in 3 m sau din 4 in 4 m, cu 5 randuri de manele asezate la distanta de 25 cm intre randuri si cu o portita de intrare in partea din fata a stanei sau pe una din cele doua laterale. Cu ajutorul acestei imprejmuiri se creeaza in jurul stanei o curte de cca 800 mp, in permanenta curata, unde nu au acces oile, cainii. Strunga trebuie sa fie mutata si ea la fiecare 2-4 zile in alt loc, toate portiunile de pajiste din apropierea stanei putand fi fertilizate prin tarlire, prin mutarea strungii.
Pentru ca strunga sa poata fi cu usurinta mutata, se confectioneaza din 4 stalpi asezati pe o talpa de lemn, cu un acoperis simplu de sindrila sau carton gudronat care asigura in timpul mulsului adapost contra ploilor si 4-6 butuci de lemn sau scaunele simple pe care stau mulgatorii, precum si imprejmuirea care inchide oile nemulse, amenajata din porti de tarlire.
Mutarea unei astfel de strungi poate fi facuta de doi oameni in timp de cel mult o ora.
La fiecare stana, exista un mijloc de transport. O caruta, mai nou o masina, iar la munte cai cu samare sau magari. Cu aceste mijloace se face aprovizionarea stanii, mutarea ei, si transportul casului.
La incheierea intelegerii dintre proprietarii de oi si ciobani, se stabilesc obligatiile proprietarilor catre ciobani (cati bani,cantitatea de alimente, pe cap de oaie), iar ciobanii (in functie de cat lapte da o oaie, si numarul de oi, cata branza va da proprietarilor. De asemenea se stabilesc ce despagubiri voi primi in caz de pierdere a oilor!
La televizor, oieritul se vede idilic, cu ciobanasi care canta la fluier, oite care pasc pe pajisti, ciobanita care viziteaza ciobanul. Insa in realitate este o munca grea, murdara, periculoasa, pe care putini in ziua de astazi o mai urmeaza! Ciobanii de meserie, sunt rari si mai nou pleaca si ei pe urmele doctorilor in vestul Europei, avand cautare la stanele spaniolilor, francezilor sau grecilor.
De asemenea stana obsteasca a satelor va dispare, marile complexe zootehnice la vor lua locul. Mecanizarea si industralizarea va inlocui stana si pastoritul ancestral mioritic. Acesta este mersul societatii!
Nu am pretentia ca am epuizat acest subiect, sunt zeci de lucrari care trateaza oieritul din toate punctele de vedere: etnografic, antropologic, folcloric, zootehnic etc.
Etichete:obiceiuri, ocupatii, oi, pastorit
Centrul ceramic de la Cătămarăști-Deal, judetul Botosani. Ceramica mai apropiata noua hârlăoanilor, o gasim in forme asemanatoare si prin targ la Hârlau.
Centrul de ceramica de la Horezu, Vâlcea. Decoratiunile acestei ceramici sunt specifice. De o frumusete aparte, am in colectia particulara multe vase, fiind preferatele mele!
Centrul de ceramica de la Corund, Harghita, a fost puternic reprezentat la târgul de ceramica. Vase de forme si decoratiuni specifice, foarte frumoase si in forme perfecte si elaborate!
Aceste obiecte de ceramica sunt mai ales decorative! Forme deosebite si decorate elaborat. Din pacate nu am vazut nici o eticheta explicativa din ce centru ceramic provin! Insa va pot spune ca sunt adevarate bijuterii, care imbogatesc casa unde vor fi expuse!
Inca un artizan popular din zona Horezu, Vâlcea. Predomina decoratiunile traditionale, pomul vietii, cocosul (de Horezu), pestii etc.
Poate nu sunt atat de elaborate, mai ales străchinile din planul apropiat, insa imi amintesc de ele ca si la Hârlau sunt cumparate de tarani si chiar de orasenii care nu si-au uitat originea taraneasca! De Moși le umplu cu lapte dulce, le pun pe un colacel si cu o lumanare aprinsa sunt date de pomana de sufletul celor dragi disparuti din aceasta lume!
Trei zile, parcul Copou a fost in centrul atentiei ieșenilor insa si iubitorilor de arta populara autentica.
Insa revenind la oale si ulcele, nu pot sa nu postez o fotografie cu exponatele „boieresti”, ca pentru „case mari, boieresti” a ungurului Bella Lorincz din Corund, Harghita. Aceste exponate de forme si decoratiuni rafinate concureaza cu ceramica unor centre de renume din țara si Europa! Sunt diferite! Pacat ca si-a gasit locul de expunere intr-un colț, langa cladirea muzeului M.Eminescu! Frumos, o incantare pentru ochii privitorilor!
Etnografie si folclor in zona Hârlău 