Zeci de ani, am vizionat la televiziunea română emisiunile lui Mărioara Murărescu. Era singura emisiune care aducea pe micul ecran mari interpreți, mari ansambluri folclorice, mari dirijori ai României. A consacrat sute de artiști pe care i-a descoperit și i-a promovat.
Era foarte strictă cu apariția pe scenă. Fără tocuri înalte la interpretele de muzică populară. Fără adăugiri și sclipiciuri la costumele populare.
Odată cu cântecele și interpreții, ne-a adus pe micul ecran România pitorească.
Acum că a urcat la ceruri după o lungă și grea suferință, îi simțim lipsa, căldura vocii și acele prezentări care-ți deschideau mintea și inima către folclorul adevărat.
Poate nu cunoașteți, sau poate ați uitat, Mărioara Murărescu a fost prezentă la 8 septembrie 1999 la lansarea unui album de muzică folclorică a solistului Ioan Ursache în Hârlău.
In volumul „Hîrlău, străveche vatră de cultură și spiritualitate românească” a domnului Paul Iancu, muzeograf la Muzeul Viei și Vinului din Hârlău, găsim la pagina 12 următorul citat din cuvântarea regretatei Mărioara Murărescu:
Am venit aici, la Hârlău, cu emoția sinceră a cunoașterii acestei zone, a solistului dumneavoastră, Ioan Ursache și am rămas impresionată de publicul hârlăuan, de căldura și dragostea pentru folclor și în special dragostea pentru Ioan Ursache. Il vedeți cum freamătă de emoția întâlnirii cu dumneavoastră cu colegii lui de folclor și cu minunata orchestră a „Rapsozilor Botoșanilor” condusă de profesorul Ioan Cobâlă.
Sinceră să fiu, am descoperit în cântecele lui Ioan Ursache atâta lirism, dragoste și texte de o bogăție aparte în tematică, încât mi-am pus întrebarea: unde ai fost până acum? Mi-a răspuns din priviri și viu grai: Aici, din totdeauna, alături de ai mei, dar și de cei care astăzi mă omagiază. Să-i mulțumim și să ne fie alături pentru public, radio și televiziune.
Acum Mărioara Murărescu a plecat la ceruri alături de marii artiști populari ai țării! Dumnezeu să o ierte, și să o odihnească în împărăția cerurilor!
Este dificil să rescrii biografia unei persoane publice, cunoscute și în domeniul cultural, cum este domnul Viorel Vatamaniuc, maestru coregraf, pensionar în prezent. Nu este un pensionar și în activitatea culturală, implicându-se în activitate coregrafică a ansamblului „Arcanul” a studenților din Suceava.
Totuși, pentru cei tineri, care nu-i cunosc activitatea domnului Viorel Vatamaniuc, le recomand cartea domnului Paul Iancu – „Fii Bahloviei” vol II, și situl care citează din această carte.
Ce nu este evidențiată în aceasta pagină? Activitatea de maestru coregraf a ansamblului „Sârba cu Naframă” a Casei de Cultură din Hârlău, și în prezent, în pregătirea coregrafică a ansamblului de dansuri populare a Liceului Tehnologic Hârlău
Mai trebuie spus că pentru contribuția adusă la popularizarea dansurilor și obiceiurile populare din zona Hârlău, la pregătirea tinerilor din ansamblul „Sârba cu Năframă”, la 31 ianuarie 2007, a fost răsplătit cu titlul de „Cetățean de onoare” a orașului Hârlău.
Poate că aceste rânduri nu erau scrise, dacă nu-l vedeam pe postul TVR Iași la o emisiune cu Ansamblul „Arcanul” a studenților din Suceava, moderată de Horia Gumeni.
Sugerez conducerii primăriei orașului Hârlău, ca de „Zilele orașului”, la aniversarea a 100 de ani de la inaugurarea actualului local al primării, să-i invite și pe cetățenii de onoare a orașului care sunt în viață.
Pe Facebook, dar și în presa scrisă și audiovizuală din în ultimul timp, se observă o tendință, sau o modă, a tinerilor de a se costuma în portul popular.
Sper să nu fie o modă trecătoare. Probabil că tinerii doresc să demonstreze apartenența la națiunea română, la tradițiile populare. Poate este un răspuns la globalizarea culturală și cultura de împrumut.
Am scris și eu pe acest blog câteva articole, am postat și fotografii cu tinerii și copiii de la școlile din zona Hârlău, care au prezentat cu ocazia unor activități școlare minunate costume populare.
O inițiativă mi-a atras atenția. Elevii de la o clasă a unui liceul din Brașov, au ales ca uniformă școlară, frumoase costume populare din Brașov și Țara Bârsei.
In ediția de astăzi 13 ianuarie, publicația electronică Gândul.info a publicat o fotografie de pe acest blog, pentru a ilustra un articol despre profesori.
Primele zile ale lunii februarie stau sub semnul începerii Anului Nou Viticol ce guvernează ciclul vegetal al pomilor fructiferi și al viței-de-vie. De data aceasta, bărbații sunt cei care împlinesc ritualul, fiind însoțiți în multe cazuri de preot, chiar daca este vorba despre obiceiuri în esență precreștine.
Preotul spune o rugaciune. In rugăciunea sfantului, cunoscută și sub denumirea de „Molitfele Sfantului Trifon”, se spune și cauza pentru care insectele dăunătoare sunt blestemate și alungate: „… ca sa nu stricați via, nici holda, nici grădina, nici pomii și nici legumele robului lui Dumnezeu (Numele gospodarului)), ci duceți-vă în munții cei pustii, în copacii cei neroditori în care v-a dăruit vouă Dumnezeu hrana cea de toate zilele. (…) Să nu stricați nici holda, nici via, nici grădina, nici orice pom roditor si neroditor; nici frunza legumelor să nu stricați din cuprinsul și locul robului lui Dumnezeu (Numele gospodarului)). Ieșiți din locurile acestea și vă duceți în locuri neumblate și fără apa și neroditoare, cum mai înainte am zis vouă. Ieșiți din locul și cuprinsul robilor lui Dumnezeu, care pe mine mă cheamă în ajutorul, folosirea și mântuirea lor. Ca și întru acestea să se slăvească preasfântul nume al Tatălui ăi al Fiului și al Sfântului Duh și să se plinească rugăciunile și cererile smeritului Trifon. Ca lui Dumnezeu se cuvine slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin.”
Pe 1 februarie, în calendarul creștin-ortodox este prăznuit Sf.M.M.Trifon.
Calendarul popular consemnează pe 1 februarie, Ziua lui Trif cel Nebun, patron al dăunătorilor care distrug pomii și viile.
Acest personaj mitic, a cărui zi este ținută de frica nebuniei, a născut fel de fel de povesti, majoritatea dintre ele explicându-i nebunia printr-un blestem al Maicii Domnului. Ba mai mult, se spune că dacă nu i se respectă ziua, Trif abate asupra recoltelor oamenilor lăcustele, cărăbușii, omizile și toate gângăniile pământului, pe care le ține legate în lanțuri. Așadar, să luăm aminte: “Trif nu-i îngaduitor, e nebun; de ziua lui sa nu se lucreze”.
Ritualurile apotropaice (superstiții care protejează de rele, talismane) și de fertilizare sunt nenumărate și diferă de la o regiune la alta. Bunăoara, în Banat, pomii fructiferi sunt stropiți cu agheasmă, iar de pe dealurile cu vie se rostogolește, în scop purificator, o roată de foc. In alte locuri se citește un blestem împotriva dăunătorilor, după care se taie simbolic câteva corzi de vita-de-vie, iar butucii se stropesc cu vin. Un ceremonial magic atestat în sudul țării poarta numele de “Târcolitul viilor” și presupune ocolul ritual al podgoriei pentru sporirea rodului, în timp ce în Transilvania s-a păstrat un obicei străvechi, “Scuturatu’ pomilor”, care consta în lovirea rituală a pomilor pentru a le stimula înmugurirea și rodul.
Toate aceste practici erau urmate de petreceri colective, cu mese copioase și vin din belșug. Poate cel mai interesant obicei legat de începutul de An Nou Viticol este Arezanul Viilor. In zorii zilei, bărbații pornesc în alai spre podgorii unde, odată ajunși, taie corzi din care își fac cununi și cingători, dezgroapă sticla cu vinul ultimei recolte, apoi fac un foc mare pe care il înconjoara, stropindu-l cu vin. Este momentul în care începe petrecerea, iar oamenii joaca, mănâncă și beau, incinerând vechiul an viticol spre renașterea celui nou.
Așa că, chiar dacă nu mergem pe dealuri să facem ritualuri de alungare a dăunătorilor și grindinei, putem să-l prăznuim pe Sf. Trifon, făcând o vizită la Muzeul Viei și Vinului, sau să bem cu cumpătare un pahar de vin bun.
Numele de câșlegi, era dat perioadei de alimentație normală, în care zilele de post (miercuri și vineri, uneori și luni) alternează cu zilele fără restricții de alimentație. Cîșlegii de iarnă, sunt dinaintea postului cel mai îndelungat și mai sever din an: postul Paștelui. In acest an, câșlegile încep pe 9 ianuarie și durează până pe 2 martie. Din 3 martie până pe 19 aprilie este postul Paștelui.
Ultima săpătămână din câșlegi, este “săptâmâna albă”, cu dezlegare la lapte și brânzeturi.
În această perioadă (ianuarie și februarie) temperaturile sunt scăzute, pentru a rezista, oamenii satelor consumau alimente bogate în grăsimi. Se fac nunți în această perioadă, însă sunt mai puține ca în câșlegile de toamnă.
Țăranii foloseau cu multă înțelepciune alimentele și le combinau după anumite reguli, ca urmare a unei experiențe îndelungate. Se consuma carnea de porc, care a fost tăiat înainte de Crăciun, Carne afumată în pod, pe îndelete. Se consuma vânat, brânză de la putină, bureții uscați, prune (perje) afumate, cartofi din pivnițe sau zemnic, fasolea, lintea. Baza o constituia totuși varza murată. Varza era murată toamna în putine sau butoaie de lemn. Era gătită în combinație cu afumăturile, sau carnea de vită sărată în zi de frupt sau simplă în zilele de post. Murăturile din chiupurile de lut erau nelipsite de pe masa țăranilor.
In această perioadă, borșul de putină era nelipsit de la mesele de prânz. Pâinea pe masa țăranului era rară. Se facea mămăligă, care dacă mai rămânea se consuma seara cu mancarea rămasă de la prânz. Nelipsit era și usturoiul, condiment care însoțea mâncărurile de prânz și de seară.
Pentru masa de seară, se facea cirul. O mămăligă mai subțire, în care aproape de terminare de fiert se punea brânză sărată (uneori cam iute) din putine.
Cum nu aveau unde să păstreza mancarea de pe o zi pe alta, se gătea zilnic.
La carne, băutura preferată a țăranului era țuica de prune, sau rechiurile din mere, zarzăre, corcodușe, dude.
Vinul se consuma crud, însă și fiert cu puțină miere de albine, mai ales pentru a se încălzi după o zi de muncă la pădure sau în gospodărie.
Nu lipseau plăcintele, cu brânză de oi sau din laptele de la vaci, colțunașii umpluți cu brânză.
Cei care aveau posibilitatea să prindă pește din iazuri sau heleșteie, scoteau peștele sărat, îl făceau prăjit sau borș, cu mămăligă și nelipsitul usturoi.
Cei avuți mai puneau pe masă și mâncare gătită din vânatul mare sau iepure de câmp.
Ce spunea învățătorul Mihai Lupescu în lucrarea publicată postum “Din bucătaria țăranului român”, la 100 de ani de la moartea lui:
Țăranul, când mănâncă, nu bea nici apă, nici vin, chiar de-l are în pivniță. El nu bea decât când îi este sete. După ce se scoală de la masă, dacă-i sete, trage câteva gâturi de apă și nu mai bea decât când îl răzbește iar setea. Fărămăturile la masa țăranului nu se văd; de se fac, le strâng și le mănâncă. Nici pe jos nu se dau, și, de cad, se ridică, căci este păcat să calci pâinea în picioare. Țăranul nu avea furculiță. El mânca cu mâna și lingura de lemn și mai târziu din tablă, așa cum a apucat din moși – strămoși.
Mâncarea se punea la o masă joasă cu trei picioare, într-o strachină mare, din care mâncau copii, tineri și bătrâni, și stăpân și slugă. Sluga era considerată ca fiind parte din căsași (din aceiași casă), cu condiția să fie vrednică și un om cinstit.
Referințe: Mihai Lupescu „Din bucătăria țăranului român”, Editura Paideia, București, 2000
Calendar gastronomic 2013, Ed.Muzeul Etnografic al Moldovei, Complexul Muzeal Național „Moldova” din Iași
Boboteaza, serbată în ziua de 6 ianuarie, încheie ciclul sărbătorilor de iarnă și are, pe lângă înțelesurile creștine – momentul nașterii spirituale a Mântuitorului – trăsături de mare sărbătoare populară.
Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. În grecește, cuvântul Bobotează este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin „Arătarea Domnului”, adică a Sfintei Treimi.
In ajunul Bobotezei se pregătea o masă asemănătoare cu masa din ajunul Craciunului. Pe masa din “camera de curat” se așternea o fața de masă, aleasă special pentru acest moment, sub fața de masă se pune fân sau otavă iar pe fiecare colț se pune câte un bulgăre de sare. Deasupra se așeazau douasprezece feluri de mâncare: colivă – grâu pisat, fiert, îndulcit cu miere și amestecat cu nucă pisată -, bob fiert, fiertură de prune (perje) afumate, sarmale (“galuște”) umplute cu crupe, borș de “burechiușe” sau “urechiușele babei” – borș de fasole albă în care se fierb coltunași mici, umpluți cu ciuperci, ce au colțurile lipite în forma de urechiușe -, borș de pește, pește prăjit, “varzără (vărzări)” – placinte de post umplute cu tocatura de varza acra -, placinte cu mac. Până la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa (acum vine și cu 4 zile înainte), nimeni nu se atingea de mâncare iar, imediat dupa sfințirea mesei, o parte din bucate sunt adăugate în hrana animalelor pentru “a fi protejate de boli si pentru a fi bune de prăsilă”. Alta data, după ce preotul rostea Troparul Botezului și stropea cu agheasmă în casa și pe gospodari, era invitat sa se așeze pe laviță. Sub laicerul de pe lavița erau așezate, din timp, boabe de porumb – “ca să stea cloștile pe oua” – și busuioc – “ca sa vina pețitorii’. Busuiocul acesta era folosit, mai tarziu, în descântecele de dragoste. In semn de rasplata se dadeau: bucate (“desagarului”), bani (preotului), nuci, mere si covrigi (copiilor) iar, pe crucea preotului, gospodina casei aseza cel mai frumos fuior de cânepă. Oferirea fuiorului avea mai multe semnificatii: se credea ca de firele acestuia se vor prinde toate relele, ca fuiorul devenea o punte peste care vor trece sufletele morților sau ca Maica Domnului va face din cânepă un voloc cu care va prinde sufletele morților din iad pentru a le ridica în rai.
Ajunul Bobotezei era, în egală măsură, și un moment favorabil farmecelor, descântecelor și altor practici magice. Dimineața, înainte de aprinderea focului, se strângea cenușa din soba și gunoiul din casa pentru a fi păstrate pana în primăvara, când se presărau pe straturile cu legume “pentru a le face rodnice și a le proteja de gujulii”. Fânul de sub fața de masa și bulgării de sare se adăugau în hrana animalelor “pentru a le feri de farmece, de boli și de duhurile rele”. In același scop era folosită si agheasma luată de la preotul care venea cu Iordanul. Se credea ca dacă, în dimineața Ajunului de Bobotează, pomii erau încărcați cu promoroacă, aceștia vor avea rod bogat. De asemenea, se credea ca animalele din grajd vorbesc la miezul noptii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.
In aceasta zi erau interzise certurile în casa si nu se dadea nimic ca împrumut, nici macar jaratec din focul din vatră (cel (cea) care lua jăratec, îl putea folosi pentru a face farmece ca să lege mana vitelor, sau pentru legare sau dezlegare de dragoste).
In seara de Ajun se săvârșeau practici de aflare a duratei vietii. Inainte de culcare, se luau carbuni din vatra si se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea ca primul care va muri, va fi cel al cărui carbune se va stinge mai repede.
Boboteaza – sfinițirea apei
In ziua de Boboteaza are loc sfințirea apei, în timpul slujbei de Iordan. Pregătirea acestui moment se face, și astăzi, cu multă atenție, în fiecare comunitate. Locul de desfășurare a slujbei se alege împreună cu preotul satului, de obicei într-un spațiu mai larg – unde să fie cel putin o fântână – în imediata vecinătate a unei ape curgătoare, în gospodăria unui om sau în curtea bisericii.
Pentru acest moment se aducea apă, care se punea în vase mari de lemn (acum de plastic) și, tot acum, se taie, la râu, o cruce mare de gheață. In jurul acestei cruci sau în jurul crucii care se afla permenent în curtea fiecărei bisericii, se desfașoara întreg ceremonialul religios, la care participa toata suflarea comunității. După slujba de sfințire a apei, transformată în agheasma, fiecare sătean își ia apa sfințită în vasele de lemn sau de sticlă cu care a venit de acasa. Pe drumul de întoarcere ei striga “Chiraleisa”- pentru belșugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului și pentru creșterea cât mai mare a cânepii – și toarnă cate puțina agheasma în toate fântanile întalnite în cale. Odata ajunși acasă, oamenii sfințesc cu agheasma șura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livada, casa și interiorul casei.
Boboteaza – practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice
Boboteaza cumulează elemente specifice de reinnoire a timpului calendaristic, la riturile creștine adaugandu-se practici populare de purificare a spațiului și de alungare a spiritelor malefice. In Bucovina, purificarea aerului se făcea, cândva, prin focuri si fumegații, în cadrul unui obicei numit Ardeasca. Aceasta manifestare avea loc imediat dupa sfințirea apei cand tinerii se retrăgeau pe locuri mai inalte, avand asupra lor cărbuni aprinsi ce fusesera folosiți anterior la aprinderea secalușelor, si aprindeau focurile de Bobotează. Rugul era facut din vreascuri si frunze uscate strânse de feciori cu o zi inainte. Tinerii cântau și dansau în jurul focului și săreau peste foc, atunci când acesta se mai potolea, în credința ca vor fi feriți, astfel, de boli și de păcate. La plecare, fiecare lua cărbuni aprinși cu care, odată ajunși acasă, afumau pomii din livada în scop fertilizator. De asemenea, înconjurau casa cu pulberea folosită ca încărcătura pentru secălușe crezând ca, în acest fel, casa va fi ferită de primejdii, mai ales de trăsnete. In cele trei zile, cât ține Boboteaza în Bucovina, există sate în care vecinii, prietenii si rudele obișnuiesc a se colinda reciproc, după cum exista comunități în care, în aceste zile, reapar mascații. Tinerii, mascați în babe și moșnegi, colindă mai ales pe la casele unde se găsesc fete de măritat, obiceiul fiind o reminiscență a cultului moșilor și strămoșilor precum si a unor vechi practici fertilizatoare. Să nu uităm că în ajunul bobotezei (5 ianuarie) este zi de post. Iar pe 8 ianuarie până la 3 martie când intrăm în postul Paștelui sunt câșlegile de iarnă, despre care voi scrie următorul articol.
In acest an, ca și anul trecut, nu avem parte de gerul bobotezei și nici de zăpadă. Este o vreme mai degrabă de Florii decât de Bobotează. Vremea nu mai ține pasul cu zilele din calendarul creștin-ortodox.
Referințe: Elena Niculiță Voronca, ”Studii de Folclor”, vol.I, București 1908. p.40-41.
O tradiție de 49 de ani, este respectată la Hârlău. In fiecare an pe 3 ianuarie, are loc Festivalul de datini și obiceiuri de iarnă. Locul de desfășurare este pe o scenă montată lângă Parchetul de pe lângă judecătoria Hârlău. Activitatea este precedată de parada formațiilor și alaiurilor participante la festival.
Sigla festivalului. Este o creație din ianuarie 2011 a profesorului Anca Bârzu. (Este drept că eu am „încercat” să modific anul).
Vor fi prezente alaiuri de cerb, capră, ursi, ansambluri folclorice din Pârcovaci, Hârlău, Deleni și alte localități, formații de urători, teatru popular.
Voi reveni cu un reportaj foto de la festival.
Deci, așa cum am anunțat a avut loc ediția a 49-a a Festivalului de datini și obiceiuri de iarnă. Au participat 16 ansambluri și formații (alaiuri). Cerbul de la Pârcovaci, Ansamblul Corăgheasca de la Deleni, ursul de la Ceplenița, plugul cu fanfară de la Fetești, cerbul de la Sticlăria, cerbul de la Balș, și altele.
Si acum câteva fotografii (din cele peste 100 făcute).
Scena unde s-a desfășurat festivalul.
Cum a fost soare, destul de cald plus 5 grade, a fost prezent un numeros public. Sonorizarea a fost bună, atmosfera de sărbătoare.
Parada formațiilor participante.
Profesorul Bogdan Bârzu, directorul Casei Copiilor din Hârlău, înmânează doamnei învațător Aurica Gâlcă, conducătoarea Ansamblului Corăgheasca din Deleni, diploma de onoare și medalia pentru activitatea de excelență în promovarea tradițiilor populare, din partea conducerii Palatului Copiilor din Iași. Felicitări!
A fost un Festival cu o participare mai mică decât în alți ani, însă calitatea prestației participanților, costume, repertoriu, au fost la superlativ.
Filmul festivalului se poate viziona în paginile on-line a ziarului Orizont și BitTV Pașcani începând de mâine 04 ianuarie. http://newspascani.ro/. Pagina de pe youtube.com o voi completa după ce va apare.
A mai trecut un an, sunt deja prezent la a 5-a ediție consecutivă. La primele 3 ediții, blogul meu a fost singurul care a difuzat reportaje foto de la Festival. Cred ca este ultimul la care particip. De vârsta…!
Etnografie si folclor in zona Hârlău 