Este sezonul priceasnelor. La aud la radio, la televiziuni. Unele sunt atât de triste, transmit sentimente atât de puternice, pe care doar doinele de jale ale creștinilor din satul de odinioară le puteau transmite. Chiar și o inimă împietrită era mișcată de o priceasnă.
Ce este priceasna? Potrivit dicționarelor este o cântare executată la slujba liturghiei ortodoxe în timpul împărtășirii preotului, a credincioșilor; [Var.: priceástnă,priceáznă s. f.] – și vine din slavonă, priceastĭn.
Am găsit un articol interesant pe situl basilica.ro despre priceasnă. Citez câteva idei:
”PS Ieronim Sinaitul a spus că „priceasna este o doină duhovnicească” pentru că dincolo de tema ei, de preacinstire a Maicii Domnului în general, ea reprezintă și un îndemn moral.”
„A fost deosebit de instructiv să ascultăm o priceasnă despre chipul mamei creștine, de ce trebuie ea să aibă grijă în formarea odorului ei ca să-l dea curat lui Dumnezeu, folositor societății”, a exemplificat Episcopul vicar patriarhal.
„Priceasna este o creație populară, este o doinire prin care se preaslăvește Dumnezeu. Este un mod deosebit de a împodobi și completa slujba de la biserică și cu ethosul nostru românesc”.
„Priceasna poate să-l însoțească pe credincios sau credincioasă și dincolo de zidurile bisericii”.
„Mesajul lor este atât de sensibil încât în ceasuri de taină, de suferință, poate să fie genul cel mai potrivit pentru a te exprima în singurătate și a-ți cânta rugăciunea către Maica Domnului sau către Dumnezeu și suferința sau necazul”, a spus ierarhul.
Etnografie si folclor in zona Hârlău 