Rusalii, Pogorârea Sfântului Duh.

Sărbătoarea Rusaliilor, Pogorârea Sf. Duh sau cincizecimea, este celebrată prin procesiuni și pelerinaje religioase de către toate confesiunile creștine. La ortodocși și greco-catolici, preoții, însoțiți de credincioși, merg în țarină, cu praporii împodobiți cu cununițe de grâu verde, iar în unele locuri fetele duc și colaci de grâu și cântă cântecul cununii de la secerat. Cununițele de grâu verde, împletite din primele spice de grâu, sunt puse la troițe sau păstrate la prapori, în biserică.

Pelerinaj de Rusalii

Traditiile de Rusalii se intemeiaza pe credinta in viata vesnica, in existenta spiritelor rele (diavoli) si in posibilitatea de mijlocire inaintea lui Dumnezeu pentru sufletele celor adormiti.

Rusaliile – „Pogorarea Duhului Sfant – se praznuiesc întotdeauna duminica, la cincizeci de zile dupa Invierea Domnului. In ajunul acestei duminici, sambata dimineata, se face pomenirea mortilor. In popor, aceasta sambata este numita „Mosii de Vara”, „Mosii de Rusalii” sau „Mosii cei Mari”.

Grija pentru cei morti

Sambata, înainte de Rusalii, dupa slujba Parastasului, credinciosii împart milostenie pentru iertarea sufletelor celor adormiti în Domnul. Acum se dau de pomana strachini noi cu mancare. Aceste vase romanesti din lut (materia potrivita pentru vasele de pomenire) se mai numesc si „mosoaice”, de la numele colectiv de „mosi”, dat tututor celor adormiti.

Masa de pomenire

In vasele pentru pomana se pune o bautura curata (apa de izvor, lapte sau vin curat). Se mai pun si alte mancaruri, precum fructe, placinta, cas, oua, mamaliga sau ciorba de pasare. Nu pot lipsi painea (colacul) si lumanarile.

Manarele cosnitelor si vasele de pomana se impodobesc frumos, cu flori de trandafir si fire de busuioc. Cand se ajunge la casa celui caruia i se imparte, se aprinde lumanarea, care este infipta in colac. In acest moment are loc un schimb, fie el cat de mic. Astfel, cel care primeste pomana, la randul sau, imparte ceva pentru cei adormiti din neam.

Cei credinciosi nu mananca nimic in aceasta zi, pana nu termina de impartit pomana pentru cei adormiti. Chiar si cei mai putin credinciosi spun ca nu este bine sa mananci ceva in aceasta zi, fara a da mai intai ceva de pomana.

Frunzele de tei

Duminica Rusaliilor, cand este praznuita Pogorarea Duhului Sfant, se face prilej pentru aducerea aminte de „limbile ca de foc” care s-au pogorat peste Apostoli. Aceste „limbi” sunt inchipuite astazi de frunzele de nuc sau de tei, care sunt aduse de credinciosi la biserica, spre a fi sfintite. Dupa slujba, frunzele se iau acasa si se aseaza la icoane si la usi.

In popor se crede ca frunzele si ramurile de tei feresc gospodariile de fulgere, de grindina si de duhurile cele rele. Aceasta credinta populara poate fi intemeiata pe sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant, daca se are in vedere sfintirea frunzelor cu aghiazma, ele devenind astfel purtatoare de har.

Sfintirea semanaturilor

Indata dupa slujba, in Duminica Pogorarii Duhului Sfant, preotul si credinciosii merg pe camp si savarsesc Sfestania, adica sfintirea mica a apei. Cu aghiazma aceea se stropesc semanaturile campului, atat de preot, cat si de fiecare credincios in parte.

Rusaliile, in mitologia populara

In mitologia populara, „Rusaliile” sunt niste spirite rele (iele, zane). Se mai spune despre Rusalii ca sunt fiicele lui „Rusalim imparat”, acesta din urma fiiind o personificare a cetatii Ierusalim. Ele stau pe pamant vreme de o luna. Nu pot fi vazute de oameni. Pe unde trec ele, apar tot felul de boli si necazuri. Ele umbla imbracate in alb, danseaza in vazduh si cauta locuri neumblate. Locurile unde joaca, raman arse si neroditoare. Pentru a fi feriti de ele, oamenii pun in casa pelin si usturoi. In aceste zile, frunze de pelin se pun in toate bauturile, cu exceptia apei.

Calusarii

„Dansul calusarilor” este un obicei popular legat tot de Rusalii. Se crede ca acest dans ritual poate sa vindece relele facute de Rusalii. Se aduna cei mai buni dansatori ai satului si formeaza o ceata de 13 calusari. Timp de o luna, ei se leaga cu juramant ca vor juca „Calusul”. In acest timp, bolnavii cauta sa se vindece. Cel bolnav se intinde pe pamant, iar calusarii incep dansul si sariturile. La un anumit timp, fiecare calusar sare peste cel bolnav, iar la sfarsit, celui bolnav i se sopteste la ureche o urare de sanatate.

Iulian Predescu

http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/pogorarea-sfantului-duh/traditii-rusalii-145349.html

Fotografii din colecția Muzeului De Etnografie Targu-Mures

Bradu, județul Sibiu, un fragment din etnografia Mărginimii Sibiului.

Acum câteva zile, am revenit după două decenii la Bradu, fiind oaspete unei fiice a acestor locuri. Am revăzut acest sat ce ține de orașul Avrig cu ochii iubitorului de istorie medievală și de etno-folclor.

Satul Brad, vechi de peste 700 de ani, mai poartă urmele fostului sat săsesc Giresa sau în germană Gierelsau. Mă refer la biserica fortificată.

Gazdele noastre, știindu-mă pasionat de folclor, m-au arătat câteva piese valoroase din lada de zestre a părinților. Piese dintr-un costum popular femeiesc tipic Mărginimii Sibiului și articole decorative.

Partea din față a unei catrințe din portul femeilor în vârstă.

Partea din spate a unei catrințe pentru tinerele fete.

Catrință, partea din față, are franjuri. De observat modelul cu trandafiri de la poale.

Chindeu (ștergar), cu motive geometrice  stilizate. Acesta poate fi găsit mai ales la icoane.

Păretar (scoarță pe la noi).

Prosop

Case din Brad.

Fotografie de familie, din anii 1960. Portul popular din satul Brad.

Meșter popular, la un stand de produse de artă populară, din Complexul Național Muzeal ASTRA din Sibiu. Se observă ia, laibărul negru (pieptarul), poalele, catrința (din două părți, față și spate), în picioare pantofi. Pe o sfoară atârnată între doi copaci, articole de îmbrăcăminte pentru copii și păpuși în costume populare artizanale din material textil.

Și pe acestă cale, aduc mulțumiri gazdelor noastre.