Unul dintre simbolurile solare marcante ale lumii antice este floarea vieţii. Ea apare în toate culturile vechi, fiind în esenţă o chintesenţă care rezumă legătura, soare – naştere – nemurire. Omul primordial se raporta spiritual la un creator divin adesea neidentificat. Crucea românească străbună, simbolul precreştin al vieţii şi nemuririi, şi prin urmare al ciclicităţii existenţei umane, este profund înrădăcinată în ezoterismul dacic şi are astăzi potenţialul de a fi pilon de susţinere al renaşterii spirituale a neamului românesc. Este un fapt remarcabil că acest simbol este utilizat şi în prezent la reprezentările artistice de factură spirituală marcate de ideea nemuririi, o năzuinţă atemporală majoră a relaţiei om-divinitate.
Analizând cele şapte arhetipuri dacice clasice, Zamolxe, Bendisa, Marele Lup Alb, Iisus Fiul Daciei, Cavalerul trac, Deceneu, Dumnezeu/ Domnazâna, devenim conştienţi de existenţa unei simbolistici relevantă şi revelatorie care capătă astăzi o profundă interpretare prin aplicaţiile-i nenumărate, printre care se află şi templele neodacice. Pe lângă simbolurile arhetipale dacice mai există şi ornamentele care conferă tradiţiei strămoşeşti un loc aparte. Cartea model a tradiţiilor neamului românesc, Dacia preistorică a lui Nicolae Densuşianu, identifică aceste forme grafice specifice. Astfel de ornamente sunt pe larg folosite ca modele pentru covoare, broderii şi costume populare româneşti şi pentru orice alte produse de artă populară, precum ar fi ceramica, încrustaţiile în lemn, etc. Bazaţi pe bogăţia ezoterismului dacic putem îndrăzni în prezent că creăm proiecte de temple moderne care să exprime identitar momentul spiritual caracteristic prezentului neamului românesc. Renaşterea spirituală poate avea ca suport rădăcinile proprii neamului. Prin urmare, putem vorbi astăzi de construcţia de temple neodacice care emulează sacrul edilitar din tradiţia populară şi din cea cultă, aceasta din urmă ea însăşi tributară celei populare (vezi arta lui Constantin Brâncuşi, de pildă).
Analizând cele şapte arhetipuri dacice clasice, Zamolxe, Bendisa, Marele Lup Alb, Iisus Fiul Daciei, Cavalerul trac, Deceneu, Dumnezeu/ Domnazâna, devenim conştienţi de existenţa unei simbolistici relevantă şi revelatorie care capătă astăzi o profundă interpretare prin aplicaţiile-i nenumărate, printre care se află şi templele neodacice. Pe lângă simbolurile arhetipale dacice mai există şi ornamentele care conferă tradiţiei strămoşeşti un loc aparte. Cartea model a tradiţiilor neamului românesc, Dacia preistorică a lui Nicolae Densuşianu, identifică aceste forme grafice specifice. Astfel de ornamente sunt pe larg folosite ca modele pentru covoare, broderii şi costume populare româneşti şi pentru orice alte produse de artă populară, precum ar fi ceramica, încrustaţiile în lemn, etc. Bazaţi pe bogăţia ezoterismului dacic putem îndrăzni în prezent că creăm proiecte de temple moderne care să exprime identitar momentul spiritual caracteristic prezentului neamului românesc. Renaşterea spirituală poate avea ca suport rădăcinile proprii neamului. Prin urmare, putem vorbi astăzi de construcţia de temple neodacice care emulează sacrul edilitar din tradiţia populară şi din cea cultă, aceasta din urmă ea însăşi tributară celei populare (vezi arta lui Constantin Brâncuşi, de pildă).
Referință:
Fotografii de pe pagina de Facebook:
Etnografie si folclor in zona Hârlău 