Paștele. Repere arhaice

Paștele. Repere arhaice

Ana-Maria Rață, Muzeograf, Muzeul Etnografic al Moldovei

Cea mai însemnată sărbătoare de peste an este marcată de Muzeul Etnografic al Moldovei prin expoziția Paștele. Repere arhaice, organizată la Muzeul Viei și Vinului din Hîrlău.

Paștele marchează începutul anului ritual creștin și este amplasat între echinocțiul de primăvară, ce desemnează începutul anului agrar, și ziua Sfântului Gheorghe, cap de primăvară și debut de an pastoral. Astfel că semnificațiile religioase sunt dublate de o multitudine de credințe și practici legate de revigorarea naturii sau de muncile agrare și pastorale ce influențau viața întregii comunități pe parcursul anului. La toate acestea se adaugă și o altă coordonată a tuturor marilor sărbători, și anume consistenta reprezentare a cultului strămoșilor.

Încercând să surprindem liniile definitorii ale acestor „zile mari” din calendar, demersul expozițional a urmărit, pe de o parte, prezentarea Păresimilor – perioada Postului Mare, și, pe de alta, reliefarea bucuriei, sărbătorii reînnoirii ce urmează Paștelui. Astfel, obiceiuri și gesturi rituale specifice perioadei premergătoare sărbătorii, cu referiri la cultul morților, curățarea spațiului, Duminica Vlăstarelor (Floriile) și Săptămâna Patimilor, sunt prezentate alături de elementele de sărbătoresc și festiv ce marchează perioada de după Înviere – alimentul ritual (oul încondeiat, pasca, cozonacul), socializarea în comunitatea restrânsă și lărgită (masa festivă și hora satului), gesturi privind începutul de an pastoral.

Cultul strămoșilor, atât de bine reprezentat la români, este sugerat în expoziție prin prezența moșoaicelor (vasele provenite din importantul centru de olărie de la Poiana – Deleni, care, prin forma de ornamentare specială – realizarea decorului cu var, care se duce după prima utilizare – sugerează existența vremelnică a omului pe pământ), dar și prin pomana la mormânt. Poporul crede că în această perioadă sufletele defuncților se întorc printre cei vii, astfel că pomenirile de acum urmăresc să îi păzească pe răposați de eventualele pericole, dar și să înlăture posibilitatea ca ei să se întoarcă în chip de strigoi, astfel că în unele locuri se îngropa în pământul de pe mormânt un ou împodobit cu motivul „calea rătăcită” sau „cărarea pierdută”, pentru ca sufletul răposatului să nu mai nimerească drumul spre casă.

În Săptămâna Mare sau a Patimilor, se săvârșesc numeroase treburi gospodărești, în casă și în curte; se aerisește, se curăță, se dă cu var, se face curățenie prin grădini și livezi, iar expoziția include, în acest sens, zolitorul, covățica și pămătuful sau badanaua. Iar icoanele pe sticlă expuse rememorează momentele Răstignirii Domnului și Tânguirii Maicii Domnului.

Sărbătoarea ce urmează Învierii este sugerată, pe de o parte, prin alimente specifice acestei perioade; în acest sens, sunt expuse forme de copt și ouă încondeiate. Alimentele tradiționale – pasca, oul roșu, cozonacul – sunt pregătite după un ritual moștenit din generație în generație și sunt duse la biserică în noaptea Învierii pentru a fi sfințite. Dimensiunea rituală a acestor alimente este demonstrată și de credințele populare care s-au păstrat până astăzi, de aceea în expoziție este transpus obiceiul spălării cu apa în care a fost pus un bănuț și un ou roșu, pentru ca oamenii să fie frumoși și sănătoși pe tot parcursul anului, dar și credința conform căreia cojile oului roșu nu trebuie aruncate la gunoi, ci date pe o apă curgătoare pentru a vesti Blajinilor sosirea Paștelui.

Un alt element al sărbătorii îl constituie datul în scrânciob, un prilej de socializare în cadrul comunității lărgite a așezării. Scrânciobul se ridica în mijlocul satului, de dinainte de Paște, iar cel mai răspândit tip era cel vertical, cu patru băncuțe, numit și dulap. Datul în leagăn era nelipsit la Paște; era prilej de divertisment, dar și de idile și împrieteniri, astfel că vorbim și de un rit premarital circumscris acestei datini. Datul în leagăn este, însă, și un act magic, pentru că exista credința că legănatul ajută la rodnicia semănăturilor; femeile, mai ales, se dădeau cât mai tare în leagăn, ca să le crească cânepa înaltă. Este vorba de un act de magie imitativă, legănatul transferând firului de cânepă puterea de a se înălța.

Începutul de an pastoral care avea loc la Sfântul Gheorghe este sugerat în expoziție prin elementele de identificare ale ciobanului – gluga și bâta, dar și prin cupa de muls și budalăul cu brighidău, simboluri ale înțelegerilor ce se consfințeau acum între ciobani și săteni și care urmează să se încheie la Sfântul Dumitru.

Expoziția a fost vernisată marți, 11 aprilie 2017, și rămâne deschisă pentru public până pe 14 mai 2017.

Notă: Articolul este publicat prin bunăvoința doamnei Ana-Maria Rață, Muzeograf, la Muzeul Etnografic al Moldovei. Este prezentarea făcută la vernisajul expoziției „Paștele. Repere arhaice”. Îi mulțumesc și pe această cale!

În prag de Paște, o expoziție tematică la Muzeul Viei și Vinului din Hârlău.

Complexul Muzeal Național Moldova din Iași, Muzeul Etnografic al Moldovei și Muzeul Viei și Vinului din Hârlău, în ziua de 11 aprilie 2017, ora 12.00 vor vernisa o expoziție tematică, dedicată apropiatelor sărbători de Paște: Paștele, repere arhaice. Din cele văzute în avanpremieră, sunt expuse artefacte rare din colecția Muzeului Etnografic al Moldovei.

Câteva fotografii:

Curtea muzeului, arată ca o grădină botanică primăvara.

Intrarea este liberă.