Lăsata secului pentru postul Sf.Marii (1-15 august)

30 iul.

Lăsata secului pentru Postul Sfintei Marii se face pe data de 31 iulie. In cazul în care 31 iulie este în zi de miercuri sau vineri, se lasă sec în seara zilei de 30 iulie.

Cuvantul sec, din sintagma „lasatul secului”, este înțeles de noi ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. Insă, secul pe care il cere postul ortodox este seculum (saeculum), adica lumea împătimită.

De multe ori ne este dat să auzim că nu postul alimentar este important, ci cel spiritual.

Dar nu este așa. Ambele forme sunt importante. De vreme ce Sfinții Părinți au rânduit să ne înfrânăm de la anumite bucate pentru o vreme, au făcut-o cu buna știință. Credinciosul nu trebuie să se mulțumească cu jumătăți de măsură. Nu cu o parte din el trebuie sa se apropie de praznicul Adormirii Maicii Domnului, ci cu întreaga sa natura: trup și suflet.

Postul Adormirii Maicii domnului nu a fost dintru început de aceeași durată în Biserica Răsăritului. Astfel, credincioșii din părțile Antiohiei posteau o zi, pe 6 august – de praznicul Schimbării la Fața , cei din Constantinopol patru zile, iar creștinii din Ierusalim opt zile.

lăsata secului

Uniformizarea datei și duratei postului pentru toata Ortodoxia, s-a facut în anul 1166, la Sinodul din Constantinopol, în vremea patriarhului Luca Crysoverghi. Aici s-a hotărat ca postul închinat Sfintei Marii înceapă pe 1 august și să se încheie cu 15 august.

Postul Sfintei Marii este un post aspru, dacă ținem seama de faptul ca Biserica Ortodoxa ne cere ajunare până la ora 15:00, în zilele de luni, miercuri și vineri, iar dupa această oră, ne cere să consumăm mâncare uscată. Nici în celelalte zile, nu avem parte de un post ușor: marți și joi se mănâncă fără ulei, iar sâmbăta și duminica avem dezlegare la untdelemn și vin. Facem mențiunea că în Pravila Mare se precizează ca în acest post avem dezlegare la untdelemn și vin și în  zilele de marți și joi.

In Postul Sfintei Marii avem o singura dezlegare la pește, pe 6 august, când prăznuim Schimbarea   la Față a Domnului, pe Muntele Tabor.

Pentru liniștea acelor creștini, care din motive binecuvantate, nu se pot abține de la mâncare până la ora 15:00 și nici nu pot urma recomandarea Bisericii de a mânca fără ulei, adica o mâncare cât mai uscată, Sfântul Ioan Gura de Aur spune: „Stăpânul nostru e blând și cu omenie, nu ne cere nimic peste puterile noastre.”

Postul Sfintei Marii este un post cu data fixă, începe începe în  fiecare an pe 1 august și se termină în ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august).

Referință: https://www.crestinortodox.ro/post/lasata-secului-pentru-postul-sfintei-marii-120565.html

Foto: Twitter

 

Reclame

La mulți ani nea’Neculai

10 iul.

La cei 76 de ani, împliniți astăzi 10 iulie 2018, nea Neculai Florea, cobzarul din Deleni, arată încă tânăr când cu pana și cobza ne încântă cu  cântece  vechi din zona Deleniului.

Primăria Deleni, domnul primar Prigoreanu Dumitru, colegii din formații de muzică populară și orchestre de muzică populară din Deleni și mai departe din Flămânzi și până în Botoșani, au venit să-l felicită și să-l sărbătorească cu ocazia aniversării frumoasei vârste. Vremea ploioasă, a lăsat totuși ferestre care au permis televiziunilor regionale să-l filmeze pe sărbătorit și colegii din orchestră care au dat un concert de zile mari în parcul Muzeului Viei și Vinului din Hârlău.

DSC_0011

Înregistrările interviului și concertul va fi difuzat de televiziuni.

Îi urez multă sănătate domnului Neculai Florea, viață lungă și să ne încânte mulți ani cu cântecele lui de demult înterpretate și vocal și la cobză. La mulți ani cu sănătate!

Despre Neculai Florea am mai scris pe acest blog:

https://harlauletnografie.wordpress.com/2015/01/04/nicolae-florea-bardul-popular-din-deleni/

 

 

O frumoasă legendă locală, despre un pârâu din fostul ținut al Hârlăului, Sitna.

30 iun.

LEGENDA SITNEI

Legenda Sitnei face parte din volumul intitulat „Din legendele Dorohoiului” (volumul II) scris de profesorii pensionari Elena și Octav Guţic.

Numele Sitnei este învăluit în mister și legendă. Vă prezint una povestită de înv. Costea Nicolae din Bohoghina-Ionășeni.

In vremurile îndepărtate, într-o poiană din codrul de pe „culmea Bourului” trăia un om voinic în floarea vârstei, dar,singuratic. Şi-a construit un bordei la marginea poienii, în vecinătatea unui pâlc de tei și a unei pajiști cu multe flori. Iși încropise o stupină de 40 de buduroaie și avea 2 capre care-i asigurau hrana zilnică. Cel care 1-a întâlnit prin pădure se numea Ciubotărașu Vasile, originar de prin părţile Prutului.

Intr-una din zile, în Moldova a pătruns o ceată de tătari. Aceștia pârjoleau satele, ucideau oamenii și pe unii îi duceau în robie peste Nistru. Soţia și cele două fiice au fost ucise, iar el a luat drumul bejeniei și a găsit adăpost, cu învoirea boierului, în pădurea de lângă Ionășeni, trăind în singurătate.

Intr-o zi cu soare, omul își luă traista și băţul și porni în căutarea bureţilor. Când ajunse pe coasta dealului auzi un plânset de copil. Se îndreptă, spre locul cu pricina și ajunse într-o sihlă ( tufiș). Acolo găsi o covată în care plângea o fetiţă, de câteva luni. Iscodi cu privirea în jur pentru a o vedea pe mama copilului, dar nu văzu pe nimeni. Fetiţa era părăsită de mamă. N-a stat mult pe gânduri, a luat fetiţa în braţe și a plecat acasă. 0 hrăni cu lapte de capră și miere de albine, ca apoi fetiţa să adoarmă. A doua zi se interesă prin satul vecin, dar nimeni nu știa a cui putea fi fetiţa.

Anii s-au scurs și singura bucurie pentru bătrân era Sitna, căci așa o botezase el în amintirea uneia din fetiţele ce i-au fost ucise de tătari. Fetiţa a crescut mare și frumoasă, dar puterile bătrânului au scăzut. De prisaca de buduroaie pline cu miere se ocupa Sitna. Ea prindea roiurile și tot ea se ducea cu mierea de vânzare la Dorohoi.

Intr-o zi pe când se întorcea de la târg a intrat în bordei și spre surprindere îl găsi pe bătrân legat fedeleș de mâini și picioare, cu călușul în gură și faţa învineţită de lovituri. Sitna îl obloji cu ceaiuri îndulcite cu miere, apoi îl unse cu miere și lapte. Bătrânul s-a făcut sănătos și purta toată dragostea pentru Sitna.

Intr-o zi Sitna a ieșit să culeagă ghiocei, ca să-i facă o bucurie tatălui ei, care o îngrijise timp de 17 primăveri. Se îndreptă spre partea dinspre soarele răsare a dealului. Găsi ghiocei frumoși și fericită se îndreptă spre bordei. Deodată îi apăru în faţă un bou sălbatic, un bour, animal înrudit cu zimbrul care făcuse faima Moldovei de odinioară.

Bourul începu să pufnească pe nări, se luă după fată. Sitna o luă la fugă, dar namila uriașă o ajunse în valea Izvorului, pe acelaș loc unde a fost găsită în covată. Fără apărare, până să-i vină tătuţă în ajutor de la bordei, ea a fost 10 străpunsă de animalul furios. Din trupul ei ţâșni sângele fierbinte de fecioară – care se prelinse – până la izvorul numit „adăpătoarea cerbilor”. Bătrânul sleit de puteri, încordă arcul, trase câteva săgeţi în animal. Una din săgeţi, răpuse inima animalului furios care a căzut pe locul unde astăzi se numește „la capul bourului”. Din ochii bourului au curs și curg încă și azi izvoare ce au rămas cu numele de „la cele două sipote”.

Oamenii locului, care au cunoscut viaţa și moartea celor doi însângeraţi, au numit pârâiașul nou format „Sitna”, după numele frumoasei fete ucise, de bour și „Sitna” se numește până în zilele noastre.
Sursa articol: „Monografia comunei Leorda”. Autor: TEODOR PLEOT

Notă. Acest pârâu, afluent al Jijiei, este amintit în uricele de danie și ispisoacele  domnilor Moldovei, încă din secolul al XVI-lea, având mori de apă. Numele acestuia, din câte se pare este de origine slavă. Sitna din slavona ситник (sitnik) – se traduce prin răgoz, pipirig, iarba mlaștinii. Plante care sunt prezente în lunca mlăștinoasă a acestui pârâu, care în vremurile de demult prin revărsări, producea pagube locuitorilor din zonă. În prezent atât pe cursul superior cât și inferior există o salbă de lacuri, iazuri și lucrări hidrotehnice.

 

De ziua iei românești și de Sânziene, un spectacol deosebit la Deleni

24 iun.

ia, sărbătoare

Când acum câteva zile am văzut afișul cu spectacolul dedicat Ziei Iei și Sânzienelor la Căminul Cultural „Al. Tănase” din  Deleni, județul Iași, mi-am zis trebuie să merg că spectacolul va fi de calitate, este sigur! Și de data aceasta nu am fost dezamăgit. Primăria Deleni, Consiliul local, ansambulul Corăgheasca au oferit 3 ore de spectacol.

Spectacolul s-a deschis cu o cuvântare a  domnului primar al comunei Deleni, Dumitru Prigoreanu care a înmânat diplome și flori unor personalități din domeniul culturii pentru contribuția adusă la promovarea etnografiei și folclorului din satele comunei Deleni, printre care doamna Maria Șalaru, doamna Aurica Gâlcă, domnul Ioan Ursache, doamna învățător Fotea Iulia și alte personalități.

DSC_0048

A urmat un spectacol folcloric de calitate dar și o etalare a costumelor populare și obiceiurilor de la șezători.

DSC_0024

Iar surpriza a fost în partea a doua a spectacolului folcloric: o nuntă ca pe vremea bunicilor. Un alai de nuntă cu zeci de persoane din ansamblul Corăgheasca, în regia doamnei Aurica Gâlcă.

Personajele tradiționale, mirii, nașii, socrii mari și socrii mici, vornicei, nuntași, lăutari. A fost un spectacol plin de culoare, de muzică, de dans și scene tradiționale nunților de altă dată.

DSC_0046

O surpriză apreciată de publicul care a umplut sala, și a aplaudat îndelung evoluția extraordinară a membrilor ansamblului Corăgheasca.

 

DSC_0050

Trebuie să menționez foarte reușitul videoclip de la începutul spectacolului, care a prezentat ia tradițională din zona Delenilor, așa cum o purtau bunicii noștrii și o poartă și tinerii din zilele noastre.

Felicitări pentru organizatori, pentru participanții la spectacol, pentru spectacolul de calitate oferit publicului din comuna Deleni și mulți din Hârlău, care au găsit la Deleni spectacolul care nu le este oferit la Hârlău.

Proiect educațional la Pîrcovaci

31 mai

DSC_0022Satul Pârcovaci, în dimineața zilei de 31 mai 2018, o zi de vară autentică. Pe o șosea reabilitată exemplar, am ajuns la căminul cultural din localitate. Acesta după ani când a fost închis în urma unui incendiu, a fost reabilitat și astăzi a fost inaugurat.

Sala de spectacole, scena, încăperile anexă erau complet și modern renovate. Are tot ce trebuie unei clădiri publice moderne.

În sală, s-a desfășurat un proiect educațional județean intitulat „De la moși-strămoși lăsate și de noi sunt învățate”,  ediția a III-a.

P1090439

Am descoperit câteva persoane cu costume populare autentice din localitatea Pîrcovaci, din declarațiile acestora sunt de peste 80 de ani.

DSC_0006

DSC_0009

Domnul profesor Ioan Mușei, cu o interesantă expoziție aniversară de medalii ce ilustrează istoria României, intitulată : România centenar.

DSC_0023

DSC_0024

DSC_0034

Domnul economist Gheorghiță Curcă, primarul orașului Hârlău, un cuvânt de bun venit și succes. De data aceasta are cu ce se lăuda: Căminul cultural renovat, șoseaua recent asfaltată.

DSC_0028

Șezătoare, pe masă bunătăți din bucătăria locală.

DSC_0031

Un copilaș mândru de costumul popular din lada de zestre a bunicii, cu o vechime de peste 80 de ani.

DSC_0027

La Erbiceni un mare festival internațional de folclor

28 mai

Fotografia postată de Festivalul Internațional de Folclor „Hora Neamului”.

Ziua de 17 mai 2018 va rămâne în memoria locuitorilor din Erbiceni, județul Iași datorită unui mare festival internațional de folclor: Hora Neamului.

Dimineața în fața Sălii de sport  polivalente Mihai Nistor, formațiile folclorice din ansamblurile participante s-au încolonat și au străbătut comuna până la stadionul de lângă calea ferată. Aici pe o estradă mare, rând pe rând au urcat formațiile de dansuri, fanfara, formații orchestrale, soliști. Populația cu mic cu mare a venit la această sărbătoare a comunei.

DSC_0077

DSC_0075DSC_0079

 

DSC_0081

Formația de dansuri populare a ansamblului „Bahluiețul” din Erbiceni

DSC_0076

 

DSC_0089

Parada portului popular pe strada principală a satului Erbiceni.

Parteneri media a fost TVR Iași.

Momente din spectacol se pot vedea și pe pagina destinată festivalului, creată de domnul primar Ionel Lungu

https://www.facebook.com/primar.ionellungu/

 

O comoară de familie de peste un secol.

10 apr.

Astăzi 10 aprilie 2018, a treia zi de Paști, am fost invitat la o ieșire la țără de familie profesorilor – învățători Ioan și Luminița Mușei. Venind vorba de o mai veche pasiune a mea pentru etnografie și folclor, doamna Luminița Mușei mi-a prezentat câteva comori, moștenire de familie, ce au trecut cu mult de 100 de ani. Covoare din lână din Moldova de dincolo de Prut, scoarțe cu o lucrătură deosebită și motive absolut autentice, pe care le găseai în vremurile de demult la loc de cinste în conacele boierilor. Am mai văzut păretare, lănciere din lână, sau amestec de bumbac și lână.

Am fost impresionat de calitatea covoarelor, motivele florale și geometrice, culorile obținute din plante, care după trecerea unui secol erau încă vii, de parcă acum au fost scoase de pe războiul vertical de țesut, unde cu migală de mâini iscusite a unor artizani ce au trecut de mult la Domnul, au realizat aceste capodopere.

Din cele spuse de doamna Luminița Mușei, această comoară etnografică este o moștenire de la o bunică basarabeană Zemba Nadejda ce a trăit în localitatea Albineț, Folești, din Basarabia, Republica Moldova din zilele noastre.

Despre țesăturile din Moldova pe acest blog aici:  https://harlauletnografie.wordpress.com/2013/03/22/tesaturi-populare-din-moldova/

DSC_0019

DSC_0017

DSC_0016