Aceast tip de casa nu este specific zonei Hîrlăului sau din vecinatatea Hîrlaului! Piatra si lemnul erau destul de accesibile taranilor din vremurile de demult! Insa daca treci la rasarit de dealul Ciresului, in Jiori, spre valea Jijiei, in camp, situatia se schimba. Casele sunt facute cu mai putina piatra si cu putin lemn. Materialele cele mai folosite erau lutul, paiele, stuful, nuielile.
Pe strada Logofat Tautu, mai sus de Politia orasului Harlau, este o casa parasita de peste 15 ani si in prag de prabusire. Pe vremuri arata foarte bine, aducea cu o casa veche evreiasca. Posibil ca proprietarul sa fi fost evreu! Ei, acum ca este deteriorata, se poate vedea, ca fosta casa, ce arata ca fiind de oameni bogati, fiind mare si frumos ornamentata, era o casa din valatuci si nuiele. Cu timpul, probabil dupa razboi, au fost aplicate in exterior si interior tencuieli cu mortar din ciment si nisip.
Cum se face o casa din valatuci?
Se facea o temelie mica din piatra in care se fixeaza stâlpi din lemn. (sau chiar fara temelie, direct intr-o groapa in pamant). La capete se fizeaza doi stalpi inalti, pe care se va construi acoperisul, si stalpi mai mici in cele patru colturi ale incaperii, stalpi intermediari, si stalpi care permit montarea usii si ferestrelor.
Pe stalpi se montau leaturi orizontale, din jumatate in jumatate de metru, pornind de la sol catre acoperis. Intre leațurile se impleteau nuiele ca un gard. Odata terminate aceste preparative, se facea un lut destul de tare cu paie si pleava. Se taia cu sapa si se faceau valatuci. Acestia se puneu (de fapt se aruncau cu putere) in nuiele, pana se acopereau foarte bine prin interiorul si exteriorul incaperii. Stalpii (parii) la capete se uneau cu grinzi, peste care se facea iarasi o impletitura de nuiele si se puneu valatuci. Acesta constituia podul respectiv tavanul.
Pe grinzi se puneu popii, capriorii, grinda culme, leaturile transversale si apoi se puneu stuful sau paiele, care constituia invelitoarea casei. Casa era gata construita!
Pe langa casa se facea un trotuar din piatra, care sa tina apa de ploaie departe de pereti.
Se montau usile (usa, daca era o singura camera) fereastrele. Se facea vatra si cosul de fum, care iesea prin pod in afara acoperisului. Pentru a afuma carnea se lasa o mica dischizatura, la nevoie, astfel fumul intra in pod.
Se tencuia cu un lut cu pleava de grîu, secara, ovăz pe afara si prin interiorul camerei, adica pereti, tavan si podea. Se fețuia cu un lut mai subțire facut din argila in amestec cu balega de cal. Dupa uscare se varuia cu mai multe straturi de humus sau var.
Casa necesita un volum mare de munca. De aceea casele erau mici, cu o singura camera de 3 pe 4 metrii si mai mari.
Casa din vălătuci cu acoperiș din stuf, în construcție.
Fatada dadea catre rasarit sau sud. Casele erau calduroase iarna, se incalzeau cu putine lemne, insa si cu coji de nuci, coceni de porumb, stuf, vreascuri, corzi de la curatirea viei (râpcă). In general, ce se aduna vara si sa pastra pentru iarna, tot ce ardea. Am vazut, cand eram in Dobrogea la o aplicatie, la o casa modesta, se punea pe foc balegar uscat de la vite adunat vara si pus la uscat.
Vara in schimb, casele tineau cat de cat racoare, insa taranii in verile cu caldura tropicala, puneu in cosul caruței sau carului, fan si dormeau sub cerul liber.
O casa traditionala din nuilele si valatuci, acoperita cu tabla, parasita. Casa se afla intr-o stare avansata de degradare. Se afla in Harlau, pe strada Logofat Tautu.
Detaliu de la casa parasita si in parte prabusita, de care am amintit mai sus! Casa este un depozit improvizat de gunoaie. Click pe imagine, in partea de jos, se vad parii si nuielile, peste care s-au „batut’ valatucii din lut cu paie. Ulterior au fost aduse imbunatatiri. Tencuieli cu mortar (ciment, nisip si var). De asemenea s-a facut o mica prispa, pe care se ridica popii de lemn, si un trotuar din beton de jur imprejurul cladirii. Se vede tavanul din scanduri de lemn. Casa acum 10 ani, era scoasa la vanzare. Urmasii proprietarilor, domiciliati in Tg. Neamt, solicitau un pret destul de ridicat. Din acest motiv nu s-a vandut, iar acum se dăramă.
O completare facuta astazi 27 mai 2013, un articol care m-a uns la suflet: http://irinamonica.wordpress.com/2013/05/20/valoarea-spirituala-si-sociala-a-casei-taranesti/
Un mic colaj (PPS) pe youtube.com, despre modul cum se acopera o casa cu stuf intr-o localitate din Delta Dunarii. Ilustratia muzicala face trimitere la etnia constructorilor, rusi lipoveni!
Etnografie si folclor in zona Hârlău 